Ambele forme sunt corecte.
In prima varianta avem subst.+adj in forma nearticulata, iar in a doua varianta avem forma articulata prin declinare. Pentru ca adj. se declina impreuna cu subst.
Pai, 'bunăvoință" se poate scrie si cu cratima. Adica "bunavointei lui' sau " bunei lui vointe ", punand cratima in loc de " lui ".
Farmecul limbii romane!
Candva am vrut sa caut informatii despre existenta cratimei si in alte limbi, dar m-am luat cu treaba si am uitat.
Sper sa lamuresc problema asta, candva.
_
Trebuie sa te gandesti si la logica frazei. Strica vointa in sine, faptul ca exista o vointa? Nu, ci faptul ca e rea. Deci, pe caracterul rau al vointei trebuie sa punem accentul si atunci articulam: ''reaua vointa''.
Deoarece e articulat : "reaua-vointa se afla la..."
daca e nearticulat : " el a dat dovada de rea-vointa."
"Reaua vointa". Adjectivul preia articolul hotarat al substantivului, fiindca este antepus.Sau te poti gandi la forma de dativ/genitiv, care este "relei vointe"
Reaua-vointa,relei-vointe**cu cratima
"Datorită rea-voinței se intâmpla lucrurile astea..." Parca suna mai bine decat "Datorita relei-voințe"
Poate,dar corect e "relei".