Refuzul de a ieși din casă până la urmă este un simptom al depresiei sau al anxietății sociale?! Sau al ambelor?!

Credeți că un om care nu iese too much din casă, are șanse totuși la un job prosper, poate chiar la un business (aici mă gândesc totuși la ceva ce poate face omul pe cont propriu) și la recunoștință socială?!

Deși oare de ce întreb, căci presimt răspunsurile. Nu știu și dacă viața nu poate face excepții, dar răspunsurile voastre știu care sunt.

Nu stiu de ce nu iesi din casa. Dar daca nu iesi, cum sa faci afaceri? Asta implica relatii si discutii cu multi oameni. Ce sa faci pe cont propriu fara sa fie folosit/cumparat/etc de altii? Si atunci, obligatoriu ai contact cu ei.
Recunostinta sociala? Din partea cui daca stai in casa singur cuc?

Nu cred ca putem generaliza in nici o directie.
Dau exemplul meu: in copilarie si la inceputul adolescentei, eram sedentar si anxios/foarte timid. Acum sunt exact opusul.
Depresie nu am avut.

Mutand la alte exemple, vad multi "tocilari" cu abilitati de comunicare foarte slabe, poate chiar neadaptati social, care au job-uri foarte bune (arhitectura, IT), partenera foarte ok (desteapta, frumoasa, chiar independenta), desi ei ca persoane nu au evoluat foarte mult de la faza de anxietate-depresie. Recunostinta sociala nu prea au, pentru ca la job ii trateaza oricine oricum, iar in societate, abia ii recunosc vecinii.

Pe de alta parte, de cand am terminat liceul, am vazut foarte multe persoane populare, chiar istete, care au ajuns fix nicaieri. Adica o parte dintre hipsterii liceului meu sunt stivuitoristi la mine la munca, adica pe aceeasi linie cu paznicii si femeile de serviciu

Semnele bune din copilarie/pubertate sunt hobby-urile practice, notele bune si autodisciplina, nu viata sociala.

După părerea mea, este din cauza anxietății sociale, din cauza gândurilor ca nu ești pe placul tuturor și ca oameni te judecă, but nu s sigură de asta, anyway încerca să ieși din casă am trecut prin asta și să nu iti mai pese de părerea altora dar mai ales dacă vrei să ai șansa la business trebuie să respecți regula asta, pur și simplu nu te mai gândi și știu știu ca e ușor de zis și greu de făcut, încerca de mai multe ori și o să reușești, nimic nu e imposibilll

Hei, eu sunt un om care ar putea sa-ti răspundă, deoarece am refuzat sa ies din casa ani de zile. Este un simptom al anxietății sociale care nu se vindeca niciodată și nu trebuie sa iei pastile! În cazul meu s-a transmis și genetic, deoarece tata mai suferă de aceeași afecțiune. Este genul de afecțiune pe care o tratezi clasic, ieși afara atât cat e necesar, te expui pana când simptomele se,, diminueaza" și poți merge la școală, munca, alimentara și ce e mai important, apoi dacă e cazul mai încerci o ieșire când și când dar ai grija sa fie undeva unde preferi sa mergi, cum ar fi un loc mai puțin populat. În cazul meu pe la vârsta de 13 ani nu mai reușeam sa merg nici la școală pe baza afecțiunii și când mergeam intr-un loc mai aglomerat, cum e o gara de exemplu, ma lua cu trepidatii, inima o aveam în piept, transpiram și voiam sa fug de acolo. Sfatul meu este că acestea trec de la sine la un moment dat, te liniștești dacă tot trebuie sa mergi, sa tragi de tine la munca sau undeva, după care zici ca mai ieși în oraș o data la, mai ieși la alimentari de astea și simptomele nu mai sunt aceleasi, sa nu poți sta în mulțime. Ideea este ca ești o persoana introvertita, emoțională care funcționează mai mult pe baza de emotii, nu mai ai cum sa schimbi asta. Tot ce poți sa faci este sa te rezumi la viata de zi cu zi și este totul bine, cine te va cunoaște sau cine te știe, te ia după cum ești.
Eu cred ca ai multe șanse la o viata mai buna decât alții, mulți alții și nu o zic pentru mine. Eu zic asa, pentru că n-are nici o treaba depresia sau anxietatea ta cu ceea ce poți face dacă faci. Sunt mulți oameni recunoscuți chiar, despre care se spune ca au avut nu știu ce. N-are treaba, tu dacă ești bun pe ce faci, ai direcție și chiar e ceva de capul tău, faci și cu astea pe cap și fără ele. Este ultima grija, fa în continuare ce faci și uită de aceste denumiri.
Suntem oameni doar

Este taman pe dos!
Intai este prostia omeneasca odata ce se refuza iesitul afara cu buna stiinta, preferandu-se lenea si trandaveala in casa, izolarea in loc sa se traiasca o viata reaa si activa, afara, in lume, in societate.
Abia dupa ani de izolare si stat singur in casa se instaleaza depresia, evolunad spre anxietate, atacuri de panica, paranoi, schitofrenie si boli din ce in ce mai grave.