O sa-ti raspund doar la o intrebare. Ar fi bine daca i-am putea invata pe cei mai tineri din greselile noastre dar anumite lucruri trebuie sa le faca ei insisi, trebuie sa ai cateva momente in viata in care sa te dai cu capul de un perete dur, doar atunci o sa inveti cu adevarat ca peretele ala chiar nu o sa se miste de acolo daca dai cu capul in el. Cum ziceam, unele lucruri le putem da mai departe dar foarte putini o sa le adopte. Parerea mea e ca fiecare generatie trebuie sa dea cu capul de zid de cateva ori, in primul rand pentru ca e cel mai sigur mod de a invata si in al doilea, la un moment dat nu o sa mai aiba cine sa te invete, si daca descoperi zidul doar la o varsta foarte inaintata probabil se lasa cu traume mai severe decat cucuiul pe care trebuia sa-l ai din tinerete. Sper ca macar jumatate din cine citeste ce am scris eu intelege ce e aia o metafora. Asa ca lasati copii sa cada, sa se juleasca, sa iubeasca pe cine nu trebuie si sa sufere, sa incerce cate putin din fiecare si sa simta gusturile. Abia apoi o sa stie ce e pentru el. Daca tu ii spui "nu manca rosii ca nu sunt bune" e posibil sa nu manance, dar probabil o sa traiasca o viata cu indoiala ca poate rosiile sunt bune si doar parintilor lor nu le placea. Experienta de viata se castiga cazand si ridicandu-te, nu ascultand sfaturi si urmandu-le, ca poate sfaturile alea nu sunt general valabile.
Intr-o buna parte sunte de acord cu tine. Dar ce te faci daca:
Iti vine copila acasa la 14 ani gravida in 4-5 luni?
Ii iei copilului tau masina noua si cu multi cai putere si da cu ea in zid si nu mai ai pe cine sa sfatuiesti?
Se apuca copilul tau de droguri si o ia la vale rau de tot?
Sufera din dragoste si este la un pas de sinucidere cand tu stii ca el e cuminte si fericit?
Incearca sporturi extreme si nu o ia de la inceput, are incredere in el multa si face un pas gresit, ramanand fara picioare sau maini pe viata (Doamne Fereste!).
Ce te faci cand nu mai ai ce sa faci?
Nu mai bine e sa previ decat sa nu mai ai ce sa vindeci?
Acum cateva zile eram la o intersectie si venea o masina in viteza. Eu nu voiam sa trec strada dar o femeie avea castile pe urechi si venea fix sa treaca strada.
Masina venea, ea trecea strada...
Am vazut totul, intr-o fractiune de secunda am apucat-o tare de bluza si am tras-o in spate. Daca nu faceam asta azi nu mai era in viata. Mi-a multumit si si-a dat seama ca era sa moara.
Masina avea cam 70-80 la ora. Femeia asta avea in jur de 30-35 de ani.
Nu pot sa ma laud sau sa spun ca i-am salvat viata, am avut un instinct de a actiona si de a salva si am facut-o. Oamenii mi-au multumit si de data asta si-a continuat drumul fara casti la urechi.
Stau si te intreb: Era mai bine sa o las sa o izbeasca masina, omul acela sa intre in puscarie pentru ca era pe trecerea de pietoni, ea sa se zbata intre viata si moarte prin spital si eu sa fiu cel care suna la salvare? Sau cel care inchide ochii si pleaca *Nevazand nimic*?
Tu ce ai fi facut in locul meu?
Nu m-a interesat cine e sau ce fel de persoana e sau daca o cunosc sau nu, daca imi e ruda sau nu, am preferat sa nu fiu un animal in jungla si sa impiedic ceva ce putea sa distruga doua vietii si probabil si familiile acestora.
Acum cativa ani eram cu cainele meu afara *Medussa* si nu am vazut o masina care venea in viteza. Medussa a sarit si m-a aruncat din fata masinii si ea a murit calcata pe cap cu 60-70 de km la ora si conducatorul masinii a fugit nici nu am vazut numarul de imatriculare de sperietura.
Nu vreau sa mai spun nimic, si acum plang cand imi aduc aminte de Medussa.
Hai sa o luam pe rand. Da, normal ca e mai bine sa previ decat sa tratezi. Dar previ prin educatie, nu prin limitari si interdictii. Un copil educat si cat de cat cu capul pe umeri (dar cel mai mult tine de educatie) stie ce e cel mai bine pentru el si pentru altii, stie cum sa treaca peste anumite momente si stie cand intrece masura si trebuie sa o lase mai moale. Dupa parerea mea toate astea sunt 80% educatia primita de acasa si 20% personalitatea copilului.
In cazul pe care l-ai zis tu nu se mai pune problema de greseala si invatat din ea, cred ca a invatat si din sperietura pe care a primit-o. Dar crezi ca nu i-a zis nimeni "ai grija cand treci strada, sa fii atenta, sa te uiti" (poate chiar de casti nu i-a zis nimeni nimic dar sigur de restul da) si totusi nu a ascultat. Eu zic ca dupa o experienta ca asta e mult mai predispusa sa invete ca ce a facut nu e bine decat daca ii spunea cineva exact acceasi intamplare. Mai usor inveti pe pielea ta, nu trebuie sa te calce masina pentru ca ai fost neatent cand ai traversat, trebuie doar o sperietura ca asta ca sa inveti sa fii mai atent. Nu? Cat despre cainele tau. Imi pare rau pentru ea dar sunt sigur ca si ea daca nu murea si doar o accidenta putin, de fiecare daca cand mai trebuia sa treaca o strada sau auzea o masina ar fi fost mult mai atenta. Si animalele invata mai bine din experientele proprii. Pun pariu ca si daca o dresai perfect ca atunci cand e langa o strada sa stea cuminte, tot era posibil sa se intample asta. Dar daca o accidenta odata era alta situatie. Scuze ca am adus-o in discutie. Sper ca te-ai prins ce vreau sa-ti zic eu aici. Sunt dupa o zi de munca, probabil nu sunt asa concludent.
Am 13 ani sunt un băiat zic eu destul de înţelept. Unele lucruri le-am învăţat pe pielea mea iar, pe altele mi-auspus că sunt greşite. Ca de exemlu acum 2 ani mama mi-a zis că nu trebuie să desfac nuci că o să mă tai a avut dreptate, acum am o cicatrice de la cusatura.
Mulţumesc că ma-ţi ascultat.