Să zicem că ai fi expert/ă în arte marțiale, sabie sau box și ai avea o rivalitate cu cineva pe care ai ales să o rezolvi prin duel, fără implicarea poliției.
Adversarul tău să zicem că știe și el arte marțiale, sabie sau box dar nu e expert ca tine.
Ei bine, e ziua în care are loc duelul. Dat fiind că te știi expert/ă în arte marțiale/sabie/box, ai mai avea emoții sau nesiguranță de sine că ai putea fii înfrânt de către adversarul tău, sau te-ai duce cu încredere și calm la luptă ca și cum te-ai duce la plimbare în parc?

Un artist marțial nu rezolvă problemele prin bătaie.
Artistul marțial alege să fie mai degrabă un războinic într-o grădină decât un grădinar la război.

Decât să se bată, un artist marțial mai degrabă ar prefera fuga, cu excepția cazului în care cei apropiați lui sunt în pericol.

Duelurile, mai ales, sunt periculoase, nu câștigă nimeni din ele, se pot face animozități enorme, dacă duelul va avea un rezultat clar, ambii vor avea ură unul pe altul.
Singurul caz în care rezultatul va fi clar va fi momentul când unul îl va face pe altul mumie vie, și când va fi bandajat și cusut la spital, doctorii probabil vor chema poliția.

Am o cunoștință care pentru că au dat o palmă împotriva unui golan care îl amenința, când a aflat dojo-ul, l-au luat pe acela, și fiecare membru al dojo-ului i-a dat câte un pumn pedeapsă disciplinar.
Dacă un sensei/shihan este scârbit, te poate chiar da afară din dojo, și să nu mai vrea să te vadă. E una când un fost bătăuș se reabilitează prin arte marțiale, e ceva bun pentru sensei, alta e când un artist marțial se apucă să se ia la bătaie în public, e o rușine pentru acel instructor.

Întrebările tale trebuie să le raportăm la realitate?
Sau sunt doar ficțiuni pe care trebuie să le considerăm ca atare?

Cum te poți duce cu încredere și calm la o luptă?
Când poți fi omorât sau îți poți omorâ adversarul, pentru tine poate fi acelaș rahat.
Mori sau ești băgat la pușcărie pe viață sau măcar niște ani buni.
Frumoasă plimbare prin parc.

Cred că sunt singura căreia întrebările tale îmi par scoase din leșinul rațiunii, fiindcă văd totuși cum mulți sărmani nebuni se întrec să răspundă.
Faci glume, sau chiar așa ești tu?

Pai mă duc eu să mă bat cu toți martalogii, pai daca ăla nu-i la fel de șmecher că mine nici nu mă obosesc sa ridic un deget, sa se bata fraierii intre eii
Pai ori suntem golanii ori nu mai suntem

Nu e nicio glumă.

"sau chiar așa ești tu?" Ce vrei să insinuezi?

Dacă ții se par scoase din "leșinul rațiunii" atunci de ce te-ai sinchisit să răspunzi?

Ce anume te-a făcut să crezi că am răspuns la întrebarea pe care ai pus-o aici?
Și nu insinuez nimic, constat.
Ce constat?
Că nu ai nimic în comun cu psihologia.
Chiar dacă scrii pe TPU că ești pasionată de psihologie, scenariile din întrebările pe care le pui nu au nici cea mai vagă veleitate cu psihologia.
De asta am râs, și am întrebat dacă faci o glumă sau poate un experiment, fiindcă am văzut că totuși se găsesc naivi care să răspundă unor scenarii pe care le poate scrie și un copil din clasa a treia.
Dacă nu sunt glume, maturizează-te.

Nu, nu sunt glume.
Ți-am explicat deja într-un mesaj privat unde ți-am adus și argumente.

Nu înțeleg de ce una lume îndeamnă pe alții să se maturizeze. Poate unii vor să rămână copii în suflet, să aibă aceea candoare pe care unii adulți au pierdut-o. Aici nu mă refer în contextul întrebărilor mele, ci în general.
E plăcut ca adult fiind, să te mai poți bucura de lucruri aparent nesemnificative pentru unii care se declară adulți dar au uitat să se bucure de chestii mărunte.

Înțeleg că nu gândim la fel, ai un sistem de valori diferit și o altă viziune asupra vieții dar știi vorba aceea: Trăiește și lasă și pe alții să trăiască.
Poate nici mie nu-mi plac anumiți useri de aici, întrebări sau răspunsuri dar le răspund în manieră civilizată și nu-i îndemn să-și trăiască viața după cum cred eu că e ideal să fie.

Ai terminat facultatea de psihologie?
Unde, și ce îndrumător ai avut?
Că nu vreau să îți răpesc din timp.

Nu m as duce daca as sti ca e sub nivelul meu cu mult. Una e o provacare spontana cand esti atacat si esti nevoit sa te aperi si sa pui persoana la punct si alta e sa pregatesti dinainte evenimentul respectiv

Nu am afirmat nici unde că am terminat Facultatea de Psihologie dar e o materie interesantă.

M-as duce cu încredere și as termina cu el. Dar realist vorbind experții în arte martiale nu rezolva prin bătaie.

Mi-as forma o tehnica pe care o consider potrivita impotriva persoanei respective, si as fi motivat sa lupt perfect.
Nu cred ca as avea emotii in sensul de anxietate, ci m-ar cuprinde adrenalina.

Tu chiar te crezi atât de inteligentă, încât îți permiți să ne jignești pe toți, spunând că suntem sărmani nebuni și naivi pentru că răspundem la niște întrebări, care nu se ridică la standardele tale elevate?
Sau ai aflat între timp de ce crește aluatul când punem drojdie în el și ai considerat că ești deja suficient de cultă încât să ne jignești aiurea, doar pentru că nu-ți plac ție întrebările.
Sau poate nici măcar nu ai realizat că jignești întreaga comunitate?
Frumoasă demonstrație cât ești tu de "non-naivă și non-sărmană nebună".