anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Să zicem că lucrați într-o corporație.
Printre colegii pe care îi aveți, majoritatea sunt extrovertiți și sociabili. Alții sunt rezervați iar unul e timid, sfios și de cele mai multe ori nesigur pe sine. El lucrează de câțiva ani acolo. E tăcut, timid, introvertit și nu prea are simțul umorului.
Ei bine, are loc o prezentare de proiect iar de față sunt prezenți șeful, ceilalți colegi, dar și alte persoane. Proiectul e de o mare importanță.
Ei bine, colegul timid și sfios e cel care trebuie să facă prezentarea proiectului. Șeful l-a ales pe el că să-l determine să iasă din zona de confort, să-și depășească teamă de a vorbi în fața unor oameni și teamă de a relaționa.
Surpriză: dacă în alte ocazii când a trebuit să facă prezentări, a fost foarte anxios, de data asta atitudinea s-a schimbat la 180°, fiind degajat, sigur pe sine, cu voce fermă, cu umor, lăsându-vă pe toți muți de uimire.
Și nu, nu e un comportament impus și forțat, ci pare că așa este adevăratul lui caracter.

Ei bine, dacă felul lui real de ai fi este unul ok, atunci de ce nu-l scoate tot timpul la iveală?
De ce alege să se complacă în timiditate și ezitare când ar putea să-și arate adevăratul potențial și să "strălucească", așa cum a făcut-o în timpul prezentări?

8 răspunsuri:
| Emma30555 a răspuns:

Este un caz ipotetic sau un caz real cunoscut de tine personal? Eu nu am întâlnit astfel de cazuri, nu cred ca exista, sau cel puțin nu asa cum prezinți situația aici. Sunt persoane mai introvertite dar nu înseamnă că sunt neapărat nesigure când e vorba de job. Poate nu și fac prieteni, nu au abilități sociale dar la munca pot fi foarte buni și foarte intelginenti și pot vorbi foarte sigur pe ei atunci când e vorba de munca și când cunosc foarte bine proiectul și situația data. Ei au probleme sa zicem în viata sociala nu și când e vorba de munca lor

suntserios
| suntserios a răspuns:

Mă roade atât de tare curiozitatea prin ce întâmplare ai trecut tu de pui a 100a întrebare de genul.

| Hammurabi a răspuns:

Rosi iubire, e a dracu' rău geometria asta.
360° însemnă exact înapoi în punctul de unde a plecat.
Zi 180° ca să fie total opus, adică și-a schimbat total atitudinea.

| carevaescu a răspuns:

Am vazut cateva cazuri similare, unde am ramas masca de transformarea colegului sa a colegei in timpul unei prezentari.

Ipoteza mea este ca nu exista un "fel real". Avem in noi potențialul de fi in foarte multe alte feluri. Iar momentele de stres mare poate declansa unele lucruri. Cred ca e o teatralitate dusa la extrem. una in care cineva manifesta pentru perioade scurte nu cine este, dar cine vrea sa fie.

| SingleForOne a răspuns:

Mulți categorizează introvertirea doar în câteva paradigme sau limitări, și exclud multe laturi a naturii umane sau a naturii unui tip de individ, de personalitate. Prin acest lucru, reflectez asupra ideii de "a fi timid și de a fi sfios", care sigur fac parte din spectrul de a fi introvertit, și sunt părți majore, dar nu conturează întreaga personalitate. Din acest spectru, mai fac parte câteva lucruri mult mai generale, cum ar fi nervozitatea, furia, fericirea, spaima, etc.

Deci, având cele spuse, răspunzând la întrebare, acesta este introvertit în anumite scenarii în care se află, de exemplu pentru prezentările la nivel intern la nivel minor sau mediu, aici se presupune cu managerul direct superior, managerul superior acestuia, și colegii acestui individ. Acest lucru se întâmplă datorită preconcepțiilor pe care le are acest individ față de colegi și manageri, și preconcepțiile acestora față de individ. În tot restul timpului pe care îl petrece în cadrul companiei, pentru activitățile de zi cu zi, dar și în timpul pauzei, acest individ este aproape mereu criticat sau nu socializează nimeni cu el, și posibil comparat cu alți colegi de-ai lui. În alte cuvinte, nu i se simt valorificate abilitățile sale într-un mod plăcut și eficient, iar individul simte și își imaginează că va fi din nou criticat pentru activitățile sale, modul de prezentare, subiectele prezentate, etc, datorită preconcepțiilor din partea celor din jurul lui. De asemenea, adaug și faptul că aceste lucruri reflectă o viață profesională (poate și personală) destul de monotonă.
Totuși, individul se simte sigur pe sine, este capabil pentru activitățile care îi sunt atribuite (inclusiv cele de a susține o prezentare), cunoaște materia subiectului pe care îl prezintă și altele asemenea din averea cunoștințelor sale din domeniul respectiv. În momentul când acest individ are posibilitatea de ieși la lumină (o prezentare de mare importanță, în special extern, în față unui comitet mai mare, un șef mai mare, o audiență publică în fața unei scene, etc), acesta fiind apreciat și luat în considerare, prezentarea ideilor sale ar fi foarte interesante, acesta se simte extrem de convingător și încrezător în sine și în cunoștințele sale, și face o prezentare super interesantă, plăcută, exactă, informativă, pune accent pe gravitate, datorită faptului că ar putea crea o imagine nouă în fața unui public nou, întrucât acest public să nu aibă o concepție sau preconcepție de critică negativă asupra acestuia, dar să-l vadă ca pe un profesionist în ceea ce face. Prin urmare, acest individ simte că are un rol important în domeniul respectiv, și consideră că unele prezentări de mare importanță îl va ajuta să-și îmbunătățească imaginea personală și profesională pentru a evolua în carieră, datorită faptului că audiența este potrivită, momentul este potrivită, individul este pregătit cu, cunoștințe, și este evaluat corect, frumos și eficient, dar nu criticat și judecat, și să fie considerat "prost, slab, moale, bun de nimic, etc".

În concluzie, a fi introvertit nu înseamnă doar a fi timid, sfios, închis, negativ, renunțător, etc, unii introvertiți au și lature pozitive de fericire, suport, conducere, relaxare, amuzament, etc. Majoritatea liderilor politici sau în afaceri sau în anumite poziții sau sociali sigur sunt extrovertiți, dar de asemenea sunt și asemenea lideri să fie introvertiți care au funcții de conducere (politică sau economică sau militară), suport, mediere, și pot de asemenea întreține o afacere de succes.

| Freya1 a răspuns:

Nu prea sunt situații în care sa te schimbi brusc.O atitudine de genul când tu esti introvertit apare doar în momentul în care te-ai obișnuit cu cei din jur și te simți în largul tău.
Deci, caracterul tău poate fi acela pe care l-ai expus la prezetare, dar din cauza timidității sau a N motive nu l-ai exteriorizat pana atunci când te-ai simțit în largul tău în compania oamenilor respectivi.

| johnnny123 a răspuns:

Este tot tânărul din povestea cu spadasini sau altul?

| DjSannan a răspuns:

Există multe motive posibile pentru de ce colegul timid nu-și scoate întotdeauna adevăratul potențial la iveală și preferă să rămână în zona sa de confort. Unul dintre motive poate fi faptul că persoana respectivă nu este conștientă de adevăratul său caracter și nu are încredere în propriile abilități și calități. De asemenea, poate exista o presiune socială asupra acesteia pentru a se conforma anumitor așteptări sociale, cum ar fi a fi mai extrovertit sau mai sociabil, ceea ce poate crea o presiune suplimentară și anxietate.

În cazul prezentării proiectului, poate fi posibil ca persoana să fi avut un nivel de pregătire mai bun sau să fi simțit că are un nivel mai mare de control și suport din partea șefului și a colegilor săi. De asemenea, poate fi posibil ca persoana să fi găsit o sursă de motivație mai puternică pentru a face o prezentare reușită, cum ar fi importanța proiectului și dorința de a reuși.

În general, fiecare persoană are propriile sale trăsături și preferințe de personalitate, iar nu toți se vor simți confortabil în a fi foarte extrovertiți sau sociabili. Este important să recunoaștem și să respectăm aceste diferențe și să le permitem oamenilor să se dezvolte în propriul lor ritm și în propriul stil. Dacă colegul timid a reușit să se manifeste într-un mod diferit în timpul prezentării proiectului, este posibil ca aceasta să fie o oportunitate pentru el de a învăța mai multe despre propriile abilități și capacități și de a începe să se simtă mai confortabil în anumite situații.