Să zicem că o persoană are potențial atât emoțional cât și intelectual, dar nu are (momentan) mijloacele necesare pentru a se dezvolta și a le pune în valoare/a le demonstra.
Ei bine, din această cauză e subestimată și desconsiderată de multe persoane din comunitatea unde locuiește.
Această persoană îndură ironiile și comportamentul semenilor săi, fără să încerce să le arate aptitudinile sale, fără să facă bravură de ele.
Reușeste după un timp să se dezvolte și să-și demonstreze, prin fapte, potențialul. Astfel, cei care au ironizat-o și desconsiderat-o, sunt surprinși de realizările ei și își schimbă (în bine) atitudinea față de ea.
Ei bine, cum a putut această persoană să îndure desconsiderarea celorlalți fără a riposta și fără a le aduce argumente în favoarea potențialului său?
Cum ați caracteriza o astfel de persoană?
Inteligenta care sta bine și cu inteligenta emoțională,faptul că a ignorat și îndurat atât fara a fii revoltată mie imi spune că stă foarte bine pe raționament și nu acționează sub impulsivitate ca majoritatea oamenilor cand sunt luați peste picior,ripostează.
Așa e societatea asta plina de oameni prosti și superficiali,pentru ei debitul verbal este decisiv,și eu sunt mai tăcut și retras și înțeleg perfect,cu unii nici nu poți fii dezinvolta și sociabila pentru că oricum ai fi ei tot te judeca și te displac,doar părerea lor contează,efectul de primate in turma daca unul are o părere negativă despre unul îl bârfește la ceilalți și toți incep să îl subestimese sau sa îl urască fara ca al cunoaște personal și nu prin prisma unui ghiolban,oamenii falși de obicei se aduna laolalti și sunt uniți,au IQ mic de regulă,o persoana solitara e mult peste nivelul lor intelectual,activează în grup de fel,invidual nu prea ii duce capul și nu au curaj. Asta e nivelul nostru de inteligenta,atâta putem sa marginalizam oamenii care sunt diferiți și să îi ridiculizeze,e o lume unde numai oameni sociabili supraviețuiesc și denota maturitate,putere,inteligenta,încredere buna de sine,un om daca e mai tăcut in viziunea lor ori e prost ori e nebun așa e catalogat în general,e bine că le-a dat peste nas, nu știu despre cine e vorba dar sta bine rău de tot cu nervii sa suporte atâtea inepții din partea unor oameni care nu au în post mai înalt, un grad mai mare la locul de munca.
Mai bine taci și faci decât să vorbești mult sa te consumi energetic și să nu ai fapte deloc, faptele sunt decisive în final nu vorbele, mai ales la locul de munca.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Această persoană poate fi caracterizată ca fiind deținătoare de un puternic caracter și încredere în sine, dar în același timp poate fi descrisă și ca fiind pașnică și evitând conflictele. Ea a ales să-și dovedească potențialul prin fapte, în loc să riposteze sau să argumenteze în momentul în care a fost desconsiderată, dovedind astfel o răbdare și o atitudine pozitivă
Răspunde
Pentru ca de multe ori tăcerea vorbește mult mai multe de la sine înțeles decât am crede noi, și are îngeri păzitori care ii poarta grija. Secretul este sa mearga tot inainte și sa isi urmeze visele pentru ca din atâția oameni pe aceasta planeta îmi este greu sa cred ca nu îsi va întâlni sprijinul necesar pentru a-si atinge scopurile
Pornești de la premiza ca-i foarte important cum te privește societatea, părerea mea este ca-i cel mai rău lucru să-ți pese despre ce cred alții și sa simți nevoia sa faci eforturi enorme sa-i mulțumești pe alții devenind o persoana falsă care poartă permanent o masca și ascunde cine-i cu adevărat.
Eu as considera această persoană (din exemplul tău) a fi originală, pentru că nu lasă opiniile altora sa o schimbe și puternica pentru că reușește sa nu se lase influențată de presiunea altora. - dar asta doar atâta timp cat le face pentru că asta își dorește ea și nu pentru a dovedi ceva celorlalți.
Nu-i nimic rău în a fi puțin diferit și puțin ciudat, este ceea ce ne diferențiază de alții. (put accentul pe puțin)
Singurele persoane a căror opinii contează pentru mine sunt prietenii și familia și cu toate că apreciez criticile când este nevoie de ele, eu le primesc doar ca pe un feedback pozitiv și analizez sa vad cata dreptate au și în ce proporție, nu le primesc în mod religios și nu pun la suflet - prietenii și familia trebuie sa te accepte asa cum ești, la fel cum și tu la rândul tău ii accepți asa cum sunt ei.
Dacă am lăsa societatea sa ne dicteze cum trebuie sa ne trăim viata, ar fi un stres continuu, ar trebui sa luptăm pentru aceleași valori morale și materiale cum ar fi o mașină, o casă, căsătorit pana la 20-22 de ani, familie, copii și atât. - visele și dorințele noastre nu ar conta.
Exista o linie gri totuși, o linie care tine de comportamentul în public unde dacă cineva i-mi atrage atenția că sar calul fac tot posibilul să nu ofensez acea persoană sau să nu o fac să se simtă rușinată cu mine sau să-i respect principiile dacă pentru acea persoana contează imaginea socială. - dar în afară de linia asta gri, eu sunt cine sunt și nu ma interesează opiniile sau așteptările altora. (cu premiza că exista limite și că acțiunile mele nu ofensează persoanele pe care eu le respect)
Mereu am preferat sa ma distanțez de cei care au încercat sa ma schimbe și sa ma apropii de cei care mă acceptă asa cum sunt.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
