Vezi de o trimitere la un pshipatru care îți va prescrie un tratament care îți va induce o stare de liniște, și eu la fel eram zombi,nici nu puteam dormi, nu am dormit câteva luni bune,cu xanax la început apoi somnifere, apoi serlift apoi tricotoco mau calmat, nu îți fie rușine și du-te e spre binele tău, cât despre mers la escorte eu nu vad nimic rău în asta, dar nu la alea de pe centura și vezi de pe nifomane, protejează te mereu, cât despre droguri știi și tu ca e drumul spre moarte, cu fumatul e un vici comun
Nu stiu ce vârstă ai și dacă tu ești serios în ce spui.
În primul rand anturajul poate sa face ce vrea și fără tine. Daca tu ai un grup de prieteni ar trebui sa te accepte si când nu vrei sa decurgi la anumite gesturi. Daca nu o face nu îți sunt prieteni.
Pentru a-ți alunga starea de singurătate încearcă sa nu fi singur, dar în loc de o gașca ciudata mai bine ti-ai face unul /doi prieteni normali și ai discuta cu familia.
Tu nici măcar nu ști ca nu ești obligat sa faci și tu ce fac toți nebunii?
Hai sa îți explic cum sta treaba asta.
Când legi o relatie de prietenie cu cineva, o faci pentru ca palci omul acela, ii placi felul lui de a fi și vrei sa îl ai în preajma.Nu îți iei un prieten doar pentru ca are bani, doar pentru ca se arunca de pe casa când ii spui tu sa o facă etc.Asa ca, dacă anturajul tău te vrea pe tine ca prieten pentru ceia ce ești, nu te indemana sa faci tot felul de prostii ci te lasa asa cum esti. Abia acei oameni ce nu te baga în rahat sunt și cei ce țin la tine.
Dacă eu fumez și ma împrietenesc cu tine nefumător, nu te indemn sa faci cancer de plamani împreună cu mine si sa îți cheltui bani pe niste rahaturi ce nu aduc nici un beneficiu in afara de distrugere.Ba din contra, dacă țin la tine ca și prieten te sfătuiesc sa nu fumezi ca îți faci rău.
Asa și cu prietenii astea ai tai. Daca le-ar pasa de tine ca om, nu te-ar indemna sa te droghezi, sa mergi la prostituate etc. Daca ar avea ei viciile astea ar merge singuri fără sa te supună și pe tine unui risc inutil.
Pai dacă tu crezi ca stările astea trec cu droguri și anturaje te înșeli.
Eu sufăr de anxietate din copilărie,am avut și mai experimentez si acum atacuri de panica,plus ca am și probleme cu inima.
Eu chiar am avut o viata haotica în care am tras mult, am muncit, am avut lipsuri și greutăți și nu am ajuns sa ma droghez și sa umblu cu dubioși pentru ca am fost conștientă ca asta nu ma ajuta.
Exista o vorba ce spune ca fiecare om are limita lui de suportabilitate și pot sa înțeleg. Poate și limita mea de suportabilitate e un flec pentru alții, cum și limita lor e un fleac pentru mine.Dar tu crezi ca dacă nu puteai sa duci toate astea, sau nu mai exista o șansă de a te trata mai vorbeai acum cu noi?
Trebuie sa te întărești.Ai 18 ani și un viitor în fata cu și fără anxietate sau panica.Ai făcut un pas către noi de a ne spune problema ta,mai fa unul tot asa către un psiholog,către familie și treptat către o viata mai buna.
Ce vrei mai mult în viata decât sa fi sanatos,sa te poți bucura de lucurile ce te înconjoară,de prieteni, familie, o cariera? Și ce crezi tu ca te poate oprii din a nu le avea?
Eu una cu anxietate de ani de zile, cu probleme de sănătate am cautat domenii și medii ce sa ma facă sa ma simt ok, sa fac lucurile pe care le pot face și sa ma bucur ca spre deosebire de alții nu sunt o leguma în pat ce trebuie ștearsă la fund.Ca spre deosebire de alții,chiar și cu stari e rahat pot sa mai fac un pas.
Crede-ma,anxietatea, depresia și atacurile de panica sunt toate create de mediul tău de trai, de trecut, educație și mai ales de tine. Daca tu vei lupta sa nu te mai alții prada traumelor și le vei depăși, vei deveni alt om.
Traumele s-au întâmplat cel mai probabil în trecutul tău, în copilaria ta nu? Acum ești adult de 18 ani, viu, sănătos momentan dacă o sa continui sa trăiești sănătos și nu o mai iei pe aratura.Deci se poate sa treci prin toate și peste toate.
Nu spune nimeni ca un eveniment tragic,sau o suferință se poate șterge din memorie, sau poate dispărea asa pur și simplu.Dar ce nu te omoară te face mai puternic și mai înțelept.
Nu ești obligat sa uiți tot, pentru ca nici nu o sa poți.Dar ești obligat sa depășești anumite momente și sa mergi înainte pentru ca viata ta de acum începe și e păcat de tinerețea ta și de șansele tale în viata.
Dacă doamne ferește mâine îți tai un deget din greșeală și suferi, în loc sa te pansezi și sa îți regăsești o utilitat în noua situatie tu ce faci, îți tai toată mana?
Da,in trecut au fost aceste traume.am și câțiva prieteni care se drogheaza dar ei nu m-au influențat deloc, eu nu mai rezist acestor stări, la nimeni nu le-am zis de stariile astea și nici nu o sa le zic, la nimeni nu-i pasa de mine cu adevărat.nici la părinți nu le-a pasat de mine, am crescut cu tata dar el nu muncea și nu muncește și din faptul ăla nu am avut condiții, acum am job, mă descurc f bine, locuiesc în garsonieră la oraș și stau bine financiar.am crezut că dacă ajung sa am necesarul și să nu duc lipsă de nimic o sa fiu împlinit.dar nu e așa, tot gol mă simt în inimă
O problema recunoscuta e pe jumătate reparata.Mereu spun asta.
Eu de când am vorbit despre anxietatea mea și problemele mele cu persoanele dragi sau apropiate m-am simțit mult mai bine.
Nu trebuie sa ii pese nimănui de tine,dar e suficient sa știe ce problema ai ca atunci știu și cum sa se comporte sau cum sa nu se comporte.
Dacă tu ai gândirea asta si il iei pe "nu" în brate nu vei ieși niciodată din probleme asta, ba din contra, te vei afunda mai mult.
Și ce ca te simți nebun dacă mergi la medic? (nu ești nebun dacă te duci la psiholog sau psihiatru apropo de asta). Trebuie sa ii spui cuiva ca mergi la medic? Te sti cu medicul ala personal, te întâlnești zilnic cu el pe strada și se uita la tine ciudat ca ai fost la el? Îți spun eu, nu.Mergi vorbesti, iei niște pastile ce o sa îți facă mult mai bine decât rahaturile alea de droguri din cauza cărora poți sa nu apuci nici 20 de ani și te pui pe picioare.Eu și asa cum sunt acum ma gândesc ca nu mi-ar strica niste zile cu o persoana abilitata cu care sa vorbesc și căruia sa ma descarc.
În fond, dacă ești încăpățânat și nu vrei sa ieși din situație și nici sa fi sprijinit și ajutat atunci răbda și tine în tine.
Cine te pune sa stai in anturajul ala? Pana si singuratatea e mai frumoasa si pune mana si alege oameni de la care ai ce invata si care te ridica
Sfatul meu este sa te rogi si sa ii ceri ajutorul Lui Dumnezeu, te poate ajuta mult
AlexandraAle121 întreabă: