Am o dilema... Sunt considerat de anumiti indivizi prost, ca sunt varza si ca trebuiesc batut. Atunci cand stau intr-un anturaj mi-e teama sa deschid gura sa nu spun vreo prstie si sa ma fac de rusine. Am avut o viata mai grea, mama cu tata divortati, mama pedepsindu-ma la orce pas, vorbindu-mi urat descurajandu-ma, ma facea ratat, ca nu sunt bun de nimic, ca nu merit nimic niciodata, nu mai spun ca-mi lua mancarea din fata in fiecare zi cand ma vedea ca pun sa mananc, orce mica bucurie stia sa o zdrobeasca, incepusem intr-un timp sa ma simt vinovat ca incerc sa traiesc si sa ma hranesc. La ora actuala abia daca am de pe ce bea apa, mie frica sa-mi caut un loc de munca ca-l voi pierde din cauza lipsurilor. Avand in vedere ca am un IQ de 119 este peste medie, dc sunt totusi considerat prost? Din cauza celor intamplate in trecut, ca nu simt acea libertate de a ma exprima, stresul, faptul ca sunt retras, teama, lipsa culturii generala. As dori raspunsurile sa fie finute si nu prea dure.
Cel mai probabil esti o persoana foarte sensibila(si esti ''asa'' -adica sesibil din cauza celor intamplate in mediul familiar din care provii(din ce ai explicat tu asta ar fi logica,motivul).
De obicei persoanele care sufera in copilarie de lipsuri(materiale dar mai ales spirituale,afective) devin sensibili,emotivi,sunt mai stresati decat ceilalti,mai retrasi, nu-si pot exprma sentimentele si emotile, trairile la fel de bine ca si ceilalti, sunt mai complexati, tematori, introvertiti...probabil e si cazul tau.
Copii cu probleme de asmenea natura nu sunt neaparat mai putin inteligenti ca ceilalti! ...doar putin mai retrasi, introvertiti, tocmai aceste aspecte trebuie reparate, trebuie recuperata INCREDEREA DE SINE!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
IQ nu ne defineste ca persoane( poti avea tu cat vrei) si nici trecutul nostru. Daca esti o persoana antisociala este evident de ce nu te poti integra. Mai ai intrebari?
Din cauza parintilor esti asa.
Fa-ti curaj si cauta-ti un loc de munca. Nu e o rusine ca nu ai acum, atat timp cat iei masuri.
Iar despre mama ta... Nu vreau s-o judec asa, fara s-o cunosc, dar daca asa te-a crescut, facandu-te sa te simti o capusa, sa nu se mire daca peste cativa ani umbla batuta de tine. Chiar nu esti de condamnat daca faci asta.
Fa-ti curaj, gaseste-ti un loc de munca si incearca sa prinzi ceva orgoliu, altfel te duci la fund oriunde ai merge.
Succes!
App am avut o perioada din viata, cand vorbeam altfel, ieseam altfel dintr-o situatie, glumeam si stateam mai mereu cu zambetul pe fata, ma simteam altfel, in fiecare seara adormeam cu dorinta de a ma trezi sa ma duc la liceu cu o bucurie de nedescris, nu mai spun ca eram un magnet la fete. Acum cred ca sau strans multe probleme care probabil nu le-am gasit rezolvare atunci cand trebuia, iar acum nu mai stiu cu ce sa incep, teama cred ca a pus stapanire pe mine
Poate asta te va ajuta putin...
https://www.youtube.com/watch?v=FbAexh46oYM
...si nu-i mai asculta pe altii cand iti spun cuvinte urate!
Succes!
Cata dreptate, au trecut 3 ani de atunci. Tot cam in aceeasi sitiatie sunt. Dar acum am bani si posibilitatea de a avea mai multi bani dar este degeaba. Acum voi renunta la locul de munca, ma intorc acasa. Si voi inceca sa am o relatie mai buna cu mama. Pt ca de acolo pleaca toate pentru ca fac in fiecare zi cate un rezumat la ceea prin ce am trecut. Pun cam la cap starile mele si de acolo pleaca tot. Cum as putea zbura, daca nu simt ca sunt pregatit. Ce vreau sa spun cu asta este faptul ca eu ca sa privesc altfel viata, trebuie de acasa sa pmec cu gandul impacat ca totul e bine. Atata timl cat eu traiesc cu impresia ca ai mei ma desconsidera si ca ma cred un nimic nu voi excela in nimic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
