Afară adie un fior de vânt
Dar sufletul meu nu îl simte…
Şi mintea-mi n-ascultă nici un cuvânt
Şi parcă nu mai există cuvinte...
Cu ce folos să mai vorbeşti,
Când nimeni nu te aude?
Orice ai spune, veşnic greşeşti
Iar replicile veşnic sunt crude.
De More Alexandra.
A fost odata, a fost cindva
Un mos batrin cu baba sa.
Uitati de lume ei traiau
Intr-o casuta undeva,
Cu toata basmele in ea.
Acul cosea, fusul torcea,
Babuta mica impletea,
Covor cu stele aurii
Din care se cerneau spre seara,
Povestile pentru copii.
Nu ne-am nascut decat o data
si doar o viata ni s-a dat ca s-o traim,
Sa nu uiti tu iubito asta niciodata
Caci ne-am nascut pentru ca sa murim
Adolescenta, timpul marilor iubiri,
Eterne juraminte, rostite pe inserat,
Cuvinte-nflacarate, ce au aprins priviri
Pe care noi iubit-o, inca nu le-am uitat...
Cruz întreabă:
inuca97 întreabă:
Spook_Alex_1971 întreabă: