Am cunoscut o tipa acum cateva luni. Frumusica, simpatica, mi-a luat ochii pe loc. A fost momentul ala cand il vezi pe acel "cineva mult visat". Am inceput sa chat-uim. Am vorbit in cateva zile cat cu altii intr-un an. Ne-am intalnit la scurt timp, am discutat, totul a decurs ok pana in momentul in care ne indreptam spre casa si am luat proasta decizie de a-i marturisi ce simt pentru ea. Socant, nu? Fiind extrem de pornit, am cerut feedback-uri dupa scena asta, fiind oarecum constient de tampenia pe care-am facut-o, dar nu ma puteam opri. Mi-a zis ca e indecisa, dandu-mi oarecum niste sanse. Am continuat sa vorbim, existand destul de rar perioade in care sa nu ne scriem. Despre orice. Peste un timp mi-a dat bomba: isi facuse deja un iubit, asta dupa ce ne-am cunoscut. Nu pot sa zic cat de tare a durut, dar am continuat sa vorbim. I tried to stay cool with it, cu toate ca nu asta ar fi fost atitudinea corespunzatoare, dar nu m-am pronuntat in niciun fel. A fost cam o saptamana in care nu ne-am scris deloc, in care am incercat sa ma "detasez", dar nu am putut. Nu e ca si cum mi-ar placea sa ma vad cel de pe locul 2, dar nu puteam actiona altfel. Am inceput sa ne scriem din nou. Ne-am mai intalnit dupa intamplarea asta, "as friends", dar sentimentele mele fata de ea nu s-au schimbat, ba dimpotriva. Erau unele dati cand simteam sa-i marturisesc ce simt, si o faceam prin texte. Ii trimiteam romane gigantice la ore tarzii, pe care imi era jena sa le mai citesc odata trimise. Nu ma asteptam sa imi sara in brate, voiam doar o portita deschisa. Si s-a intamplat ceva. Se certase cu prietenul ei (care nu e roman, apropo). Am iesit impreuna intr-o seara si, la final, dupa o discutie ce-a durat foarte putin( mai mult milogeala si sporovaielile mele despre cat tin la ea) a sfarsit in bratele mele. Am inceput sa tremur tot. Exact ca un virgin care pune mana pe o buca pentru prima data. Eram fericit. Pentru prima data dupa foarte mult timp. Cu toate ca am mai avut relatii, nu am fost niciodata cel care a facut primul pas. Si au fost atat de scurte, incat nu m-am putut atasa de persoana respectiva. Am mai fost indragostit, dar sentimentul a disparut rapid (cateva vise despre nunta, construit casa, cumparat catel si cam asta fu). Dar acum a fost diferit... Nu m-am mai simtit asa in viata mea. O stare ce nu as putea-o descrie. As fi vrut ca clipele alea sa dureze o eternitate. A stat doua ore in bratele mele si eu inca tremuram, dar nu tremuram de frig (era un pic, ca-i dadusem ei geaca mea). Am mers catre casa fara sa discutam prea mult despre ce tocmai s-a intamplat. Am inceput sa ii scriu despre asta un pic mai tarziu cum nu-mi venea sa cred ce s-a intamplat n stuff like this. Eram super entuziasmat. Si idiot in acelasi timp. Urma sa imi zica in urmatoarea zi ca ce s-a intamplat a fost o greseala (nu cu cuvintele astea, dar era clar ca dadea inapoi). Se impacase cu tipul de care ziceam adineauri ( fiind un fel de prieteni cu beneficii - cred ca pot spune asta - ei sunt "impreuna" si azi). Nu e frumoasa viata?
Inca tin la ea. Mai mult ca niciodata. Cred ca si invers e la fel. Dar nu cum as vrea eu sa fie. In doar cateva luni am ajuns sa ii fiu unul din cei mai buni prieteni, dar fiind ingropat adanc in friendzone. Vorbim, chiar si astazi. Discutiile noastre nu au limite. Ne impartasim cam orice. Pot zice ca placerea e reciproca, ea marturisindu-mi lucrul asta. Doar atat, din pacate. Am ajuns de multe ori in punctul in care sa ma uit la mine si sa incerc sa inteleg ce se intampla. Ma contrazic foarte des. De ce sunt asa? Sunt fraier? Sunt bou? Nu am putut face nimic. Nu-mi pot lua gandul de la ea. De cand am cunoscut-o nu cred ca a fost vreo dimineata in care sa nu ma trezesc gandindu-ma la ea. Am incercat (inca incerc) sa ma detasez, dar nu am putut. Conversatiile cu alte tipe parca nu mai au nicio relevanta. Chiar si cu practicatul unor diferite activitati sau iesitul cu prietenii nu ma ajuta. Antisocial nu-s, prieteni am o droaie, dar nu pot vorbi despre asta cu ei, ca e patetic. Din cauza asta am preferat de multe ori sa ii zic ei, fiindca era singura persoana care voiam sa stie. Mereu am fost sincer si foarte direct cu ea. De asta nu m-am ferit din a-i zice. I-am cazut la picioare, practic. Sunt slab in preajma ei.

As putea s-o mai recuceresc? Am vreo sansa de a-i mai trezi interesul fata de mine, acum ca ma cunoaste atat de bine? Sa mai sper? Sa mai astept? (asteptarea e ceva relativ, sunt constient. dar ne place sa ne facem iluzii desarte - asa cum zice eminem in Space bound: "You want them when they don't want you, soon as they do, feelings change")
Nu e TPU locul unde trebuie sa vii sa primesti raspunsuri la intrebarile astea, cu toate ca eu nu caut neaparat un raspuns, ci mai degraba un sfat.
Dau funda cui merita, rugandu-i pe cei paraleli sa se abtina din a face comentarii tampite.
Pace!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook