Tigarile nu te ajuta deloc sa treci de timiditate. Nu iti schimba starea psihica, totul e placebo. Sunt fumator ocazional, crede-ma, mai mult de o ameteala de 3 secunde nu scoti dintr-o tigara. Doar idiotii care le-au mancat pe paine, cate un pachet de zi, iar acum sunt dependenti de ele, se calmeaza cand isi iau doza. Insa prezinta stari de nervozitate inainte, si revin la normal dupa. Nu isi schimba felul de a fi.
Incearca cuiele rezultate din anumite feluri de canepa, daca vrei sa te calmezi. Intelegi tu, dar la servici nu poti sta in starea aia.
Cat despre locul de munca, probabil nu te potrivesti cu 'veteranele' locului. Sunt si proaste, daca vin si iti reproseaza ca esti timida, dar ele stau izolat si te masoara cu privirea. Nu-ti bate capul cu ele, sunt niste ţaţe. Daca nu erau ele incuiate la minte si cu frica de necunoscuti, te integrau ele oricat de timida ai fi fost la inceput.
E legat de bun simt, sa vorbesti mai mult cand esti intrebat, cand intri intr-un colectiv nou. Daca ele uita sa te intrebe, nu sunt ele sociabile.
Păi țigările sunt mai mult ca efect placebo plus acel efect al respirației(inspirând și expirând mai adânc te calmezi), ele mai mult rău îți fac. Deci primul pas ar fi să lași țigările. Al doilea, să ai încredere în tine și să fii mulțumită cu tine. La al doilea fiecare are modul lui prin care ar putea ajunge acolo, suntem diferiți. Unii vor zice să te expui însă de exemplu mie îmi e mult mai bine să stau relaxat, să nu mă intereseze așa mult de ceilalți și să nu mă simt forțat să fac lucruri, depinde de fiecare în parte și de ce preferi tu. Depinde și de ce slujbă ai. Dacă nu te influențează negativ timiditatea în ceea ce lucrezi acolo eu nici nu aș cataloga-o ca defect.
Salut! Problema ta este una complexa, intr-adevar, si ma indoiesc ca poti sa o rezolvi cu un raspuns pe TPU. In primul rand incearca sa te detasezi de parerile colegilor, adica sa accepti ca in momentul asta asa esti tu. Poate in viitor o sa fie mai bine, dar in prezent asa esti tu, in definitiv nu e ceva grav si meriti si tu ca orice om sa ai apropiati, dar aceia vor fi persoane care te vor intelege si te vor accepta asa cum esti. Oricum prea multa valoare e pusa in zilele noastre pe vorbe fara rost. Nu e nimic grav daca n-ai nimic de zis. Daca in schimb motivul tacerii sunt emotiile si timorarea, incearca sa iti faci curaj sa mergi la un psiholog. Iti spun din experienta ca ajuta cu adevarat, si imediat ce o sa incepi terapia o sa te simti mult mai bine pentru ca faci ceva activ inspre rezolvare si pentru ca o sa simti ca primesti sprijin. Sprijinul dat de psiholog e mult mai bun calitativ decat ce iti pot spune prietenii, si e foarte ok sa mergi, nu e ceva iesit din comun. Incearca sa gasesti un psiholog de asa natura ca chiar si dupa ce o sa scapi de aceasta problema, sa te duci pentru ca sunt interesante discutiile si ai ce invata de la omul respectiv. Atentie: nu toti psihologii sunt psihologi buni, si nici cu cei buni nu trebuie neaparat sa te potrivesti. Deci daca ai vreoretinere fata de un psiholog anume, nu ezita sa incerci mai multi pana gasesti pe cineva care sa iti dea senzatia ca isi cunoaste foarte bine stiinta si care e potrivit pentru tine. Succes si capul sus!