încuiați la minte sunt fericiți?
Sunt foarte sigur de răspuns.
Cine e încuiat la minte e fericit din start.
Nimic și nimeni nu îl descuie.
Acum chiar e logic și foarte plauzibil, nu am stat să gândesc suficient despre acest subiect.
Mulțumesc pentru răspuns.
Dai și funda? Nu de alta, dar poate în Ianuarie 2020 o să primesc și eu o sticlă de parfum de la admin Cristina de la TPU.
Și ca fapt divers, știu de unde știu schema cu încuiații?
Că până m-am descuiat, am fost și eu la fel.
Acuma m-am descuiat de tot, bate vântul pe la mine prin scăfârlie, și mi se răcesc piticii și păsărelele.
Un om frustrat poate sa fie descuiat la minte cu alte lucruri si ramane ca un om obisnuit placeri si necazuri intampina
Corect, nu am zis nu, doar că eu întrebam despre acei oameni care au toate aceste defecte la un loc.
Interesant... as vrea si eu sa fiu in locul lor pentru o zi sa vad cum e.
Simplu, du-te la pocaiti si lasate spalat pe creier
Nu as putea, sunt greu de influentat, si oricum voiam o singura zi, nu toata viata...
Apropo, nu toti pocaitii sunt incuiati la minte, si pe langa asta, sunt si oameni care nu-s pocaiti incuiati la minte...
Eu cred ca dau aproape zilnic de ei pe internet.
Exista o posibilitate dar e pe viata, o operatie pe creier
Dacă ești frustrat nu ai cum sa fi fericit logic, pentru ca mereu va exista ceva care sa te enerveze.
Dacă ești încuiat la minte da, nu are cum sa te enerveze ceva atata timp cat nu gandesti.
Am dat eu de un tip pe Youtube, în comentarii care era și încuiat la minte, și frustrat. Nu aveau ceilalți oameni cum să se înțeleagă cu el deloc deloc orice i-ai fi zis. Era clar că el este cel vinovat în discuție, pe lângă asta mai și jignea lumea pentru că nu era de acord cu opinia lui. Datorită lui m-am întrebat dacă unii oameni de acest tip sunt fericiți.
Eu mă refeream dacă persoanele respective au toate aceste defecte la un loc.
De subiectivitate deja nu mai vorbesc la acel tip, e logic că e subiectiv.
Nu te enervează neapărat încuiații dacă tu ești descuiat ( ce ciudat sună ).
Poate pe majoritatea, dar pe mine, de la un timp, am început să nu prea le mai dau importanță, îi înțeleg și îi las în pace, nu le mai dau replică, nu le mai zic nimic dacă văd că nu vrea de nicio culoare să înțeleagă ceea ce spun. N-are rost să mă enervez degeaba, oricum nu rezolv nimic și oricum peste câteva zile / săptămâni uit acea ceartă și nu mai are nicio importanță, dar nervii pe care dacă îi aveam în acel moment, rămâneau acumulați cred, adică îmi făceam rău singur, chiar dacă era un rău mic. ( Nu m-am exprimat prea bine )
E suficient, ca stiu ce zici. E mult mai bine asa, ca oricum nu-l scoti din ale lui. E bine sa incerci o data, de doua ori, ca poate mai salvezi cate unul, dar daca refuza sa fie ajutat, mai bine da-i pace.