De fapt e in doi pasi:
1. Iti formezi obiectivul
2. Faci pasi in directia respectiva.
Orice gand care nu este insotit de actiune, in general ramane gand.
Buna.
Eu am citit si cartea, dar am vazut si filmul, cartea e mai interesanta, filmul e cam plictisitor.
Oricum baza se refera ca daca iti doresti acel lucru suficient de mult, ti se indeplineste, adica atragem ceea ce gandim.
Eu sunt impartita, adica mi s-a intamplat sa imi doresc ceva destul de mult si sa am, dar si sa imi doresc si sa nu am.
Mi s-a mai intamplat si daca sunt pesimista mi sa intampla numai lucruri rele, cica asta e legea atractie. Atragi doar la ce te gandesti, si cred putin asta, adica creierul e un pic smecher, daca o sa iti spui cu convingere i"mi este foarte rau", si sa crezi asta, ti se poate intamplat sa iti fie rau ( mi s-a intamplat asta la scoala, voiam sa nu ma asculte de matematica )
Acum sincer, eu nu sunt asa de credula, dar sa zicem ca in proportie de 60% cred in legea atractiei si ce iti doresti ci se poate indeplini ( dar si prin munca ta, adica iti doresti sa stii x cutare, dar nu inveti) in timp.
Eu cred ca funcționează. De multe ori am m-am gândit insistent la ceea ce vreau si nu după mult timp lucrurile s-au aranjat asa cum speram. Avand in vedere ca imi stabilesc un scop clar la care ma gandesc într-una, fara sa imi dau seama tot ceea ce fac este pentru a-mi împlini scopul respectiv. Imi dau seama ca trebuie sa muncesc pentru ceea ce vreau, ca nimic nu se realizează fara macar in pic de efort, dar avand în vedere si faptul ca sunt o fire optimista este mult mai plăcut sa plec la drum crezând ca acesta oricum se va termina cu implinirea scopului meu. Si pe de alta parte nu este absolut nimic de pierdut daca ne formam gândirea pe baza legii de atracție, deci de ce sa nu o facem?
RAY întreabă: