Ati avut ocazia sa intalniti pe carare in padure un lup in toata legea? eu da!

Adevarul e ca in ultima vreme lupii s-au cam rarit si padurile s-au cam taiat, dar in iernile geroase si cu troiene cat casa din vremea copilariei mele, la gura sobei, batranii povesteau intamplari cu lupi, care de care mai inspaimantatoare, incat lupul a fost spaima copilariei mele. Dar nu numai din povestiri mi-a fost dat sa-l cunosc, ci chiar am trait o intamplare cu un lup intr-o noapte de iarna si chiar daca nu am stat fata-n fata cu dihania, acum, ca ai pus intrebarea asta neasteptata, retraiesc aievea spaima in care m-am trezit intr-o noapte geroasa de ianuarie a copilariei mele dintr-un sat din Moldova.Trebuie ca eram foarte mica asa incat amintirea a ramas extrem de vie. M-am trezit in mijlocul unei intregi harmalai:canii latrau, gastele care dormeau peste noapte intr-un sopron gagaiau ingrozite, pana si oile din staul behaiau pe diferite glasuri; il vad pe tata ca se da jos din pat la repezeala, aprinde un lampion, se imbraca in graba si iese afara.Trezita de-a binelea sar si eu la o fereastra si vad ca un fulger o umbra neagra sarind gardul, si ducand in bot o gasca care-si zbatea o aripa si gagaia ingrozita. Tata ridicase lampionul si striga :Huo! huo!, apoi deschise portita dinspre gradina si se pierdu in intuneric.Se trezisera si fratii mei si acum, speriati, asteptam sa se intoarce tata.Mama se trudea sa ne potoleasca teama dar se vedea ca era si ea ingrijorata.Cand lucrurile s-au potolit in curte, cainii tacusera si se bagasera din nou in culcusuri, oile nu se mai auzeau, noi nu reuseam a adormim caci asteptam sa se intoarca tata...Acum dupa ataia ani de la acea intamplare o retraiesc si simt cum nelinistea mi se cuibarise in inima si lacrimile tarzii de descarcare a spaimei imi forfoteau in nas.Intr-un tarziu, aproape adormita, ca in vis am stiut ca tata se intorsese si-i spunea cu obida mamei:"A fugit; in noapte asta a luat numai o gasca dar trebuie sa lasam lampionul aprins in ograda vreo saptamana. E iarna grea si stam si la maginea padurii! Sa vezi ca si iepurii or sa ne faca necazuri chiar daca am infasurat eu bine pomisorii din gradina!". Si a doua zi, s-a adeverit ca avea dreptate:cei mai firavi copacei, pe care nu-i mai controlase de catva timp aveau roasa scoarta si n-au mai inverzit in primavara.
Asa era viata noastra la o margine de padure undeva prin Moldova si mai tarziu abia aveam sa aflu ca mai periculosi decat lupii din paduri sunt cei de pe bulevarde.Multumesc de intrebare:mi-a prilejuit sa retraiesc o intamplare ascunsa in adancul amintirii.