Te-ai uitat vreodată la istoria (și istoricul de altfel) majorității criminalilor?
În general, pornește din copilărie.
Neglijența părinților, o traumă pornită din cauza societății, lipsa de cunoaștere și de o educație morală (ce știe copilul ce e bine și ce e rău?), lipsa conștiinței care se accentuează la maturitate, frustrarea.
Individul nu se simte realizat, suferă, ar face lucruri extreme să îl distrugă pe celălalt și să se realizeze pe sine, fiind prea puțin speriat de pedeapsă (sau încearcă să fugă de ea).
Ori o fi vreo boală psihică sau sociopatie? Motivele sunt variate dacă e să o luăm individual, dar, dacă nu am uitat ceva, în principal cele de mai sus.
Eu cred ca frustrarea. Cred ca se intampla ceva, sigur mai multe lucruri, care ajung sa formeze sau sa elibereze ceva. Cel mai des asta se intampla in copilarie, probabil au fost batuti de parinti, colegi, au fost singuri, s-au luptat cu grave probleme pentru ca mai apoi, atunci cand devin tineri, sa descopere ca poate lumea este mai urata decat si-ar fi imaginat. Apoi apar persoanele care ii enerveaza si ei, (daca nu sunt niste ratati pe plan financiar, atunci sunt niste ratati pe planurile personale) considere acele persoane vinovate pentru nefericirea lor. Stii ceva de genul: te omor pentru ca ai mai multe decat mine si nu pot suporta asta, te omor pentru ca te-as vrea dar nu te pot avea pentru ca sunt un ratat, te omor pentru ca vreau sa fac chestia asta, te omor pentru ca simt ca fac lucrul corect pentru mine, te omor pentru ca...
In fine, mintea criminalilor e complicata rau.
De ce excluzi pura plăcere de a ucide? De ce un om fericit, realizat pe toate planurile pe care și le-a propus, nu ar omorî alt om?
Uneori și mie-mi vine să bag cuțitul în cineva, dar singura chestie care mă oprește sunt ăia 25 de ani de pușcărie.
Nu mai încerca să vezi lucruri complicate acolo unde lucrurile sunt extrem de simple. Da, știu că în majoritatea filmelor proaste polițiste, criminalii sunt cum i-ai descris tu. Dar în realitate e cu totul altfel.
Mersi pentru ca ai paragonat idea mea cu un film politist prost
Eu, totusi, nu vad asa realitatea. Ok, ne vine sa omoram pe cineva dar doar dupa ce a facut ceva, chiar si un mic gest, care ne-a deranjat. Nu poti spune acum ca tu, daca nu ar fi acei 25 de ani de inchisoare, ai omora prima persoana pe care o vezi... Si chiar daca ai spune da, eu tot nu te cred. Victimele fac parte, mai mult sau mai putin, din viata unui criminal. Sa spunem ca eu sunt nebuna. Sa spunem ca exista, undeva in lume, o fata pe care o cheama Ana si care are tot ceea ce as vrea eu dar chiar tot, care traieste viata pe care as dori eu sa o traiesc in cel mai mic detaliu. Ok, nu o cunosc dar daca, repet, as avea o problema psihica, eu m-as duce si as ucide-o insa nu as putea sa o ucid pe Cristina, sa zicem, o fata care poate are tot ce vrea dar nu ceea ce as vrea eu, doar pentru ca nu am ce face... In opinia mea, placerea de a ucide nu vine niciodata in forma pura, trebuie amestecata si cu frustrarea, cu furia s.a.m.d.
Ala e deja sadism, "rautate gratuita", niste demonism (fara referire la demoni din aia biblici sau mai stiu eu ce) si boala psihica.
De fapt, ea chiar a descris grosul criminalilor. De aia, covarsitor de multi au remuscari si se isterizeaza cand il/o vad pe ala/aia mort langa ei.
Cel pe care tu l-ai descris doar trece la urmatorul(ea), ca o nimfomana.Si-acolo tot chestie pe nivel patologic e. Si da, tu si eu suntem nebuni, ca facem parte din aia 15/100 care n-ar avea remuscari, ci cel mult, o tensiune interioara post-factum : fix faza cu parnaia. Tu, pe motivul ca te enerveaza si nu suporti prezenta persoanelor proaste. Eu, pe simplu motiv de curiozitate si nepasare fata de om.
Atunci ar trebui sa stau departe de tine... De ce i-ai ucide? Pentru ca dau mereu impresia ca exagereaza atunci cand mananca, pentru ca nu au o imagine prea frumoasa, pentru ca tin biscuiti in geanta ?
AC4S4 întreabă:
Anonymus101 întreabă: