Mi se pare o îndrumare greșită, n-ai cum să crezi că ești nimic, te poate afecta, poți intra în depresie. Cât despre iubirea de sine, eu o consider necesară, nu în cantități mari, deoarece poți deveni îngâmfat. Trebuie să crezi că ești cineva, dar în limita bunului simț. Părerea celorlalți nu contează, contează doar părerea ta despre tine, însă uneori mai sunt bine venite și anumite sugestii sau sfaturi. Tu ești creatorul tău, nu ceilalți, nu te poți schimba doar pentru că ceilalți vor asta. Schimbarea o faci atunci când observi ceva la tine care nu-ți place.
Trebuie sa ajungi sa fii pe picioarele tale, cum s-ar zice. Sa ai propriul tau set de valori si propriul tau bagaj de cunostinte. Si atunci te vei putea gandi asa: de ce sa ma intereseze pe mine parerile altora? de ce sa nu-i intereseze pe ei parerile mele? Dar, cum am zis, sa ai un "bagaj" propriu. Si asta se poate dobandi imbogatindu-ti cultura generala. Chiar daca faci asta cu pasi mici, in timp progresele se vor simti. Fii un iubitor al cartii. Citeste oridecateori ai ocazia. Orice. Literatura, stiinta, filosofie, istorie... Daca intre timp se nimereste sa fii intr-un cerc in care se discuta un subiect despre care tu nu stii prea multe, pur si simplu nu comentezi. Sau, daca te intreaba, tot pur si simplu spui ca nu ai studiat (sau nu ai aprofundat) domeniul respectiv. Nu e nicio rusine. Dar se vor ivi si situatii in care se vor discuta lucruri despre care tu vei stii cate ceva. Si atunci, sa vezi ce bine te vei simti cand vei putea sa-ti spui parerea.
Pai devi ca majoritatea din tara asta, ignorant, indiferent, inchis la minte, trebuie sa iti dezvolti gandirea critica https://semneletimpului.ro/......itica.html
Si sfaturile noastre nu sunt tot păreri? Iar ca sa nu te mai intereseze, nu mai întreba.
Pai nu vad nimic rau sa te intereseze parerile celorlalti, care pot fi bune sau rele. Alea rele sunt mai utile, ca te ajuta sa te corectezi pentru ca iti prezinta o realitate sau un scenariu al vietii pe care tu nu il accepti, dar iti trimite un semnal de alarma si automat iei atitudine.
Simplu ca buna ziua
Lor le pasa de parerile tale? Te asigur ca nu
, asa ca sa te doara undeva de gura lumii, oricum niciodata nu e bine si perfect sa fii.
Gandeste-te ca parerea ta personala e mai importanta fiindca este ceea ce gandesti tu si ceea ce crezi ca este corect, ceea ce ai conceput si ca parerea altora nu e importanta, e bine sa tii cont de parerile altor persoane in anumite situatii, insa nu mereu fiindca daca o faci o sa ajunga sa iti conduca viata.
Pai ia sa vedem. Dacă te interesează părerea lui x înseamnă ca x reprezintă ceva in viața ta: un prieten,o ruda, o persoana pe care o consideri intr-un fel admirabil astfel încât te deranjeaza ca nu te ridici la standardele ei. Încearcă sa analizați situația mai bine. Un coleg de al meu le spune celorlalți băieți ca ma îmbrac ca naiba și sunt un terminat(sa zicem,am dat un exemplu)Atunci analizezi situația, ia stai ma,pai el se îmbracă mai bine? El in ce situație e? Eu ma îmbrac cum vreau eu și îmi văd de treaba mea in timp ce pe el îl preocupa viața mea,in loc sa facă ceva productiv cu a lui, deci el e ăla terminat. Sfatul meu e sa te gândești doar la tine, sa fi împăcat cu ce ești tu, și puternic, sa ți zici in gând: "nu i las sa ma distrugă, mai bine ii distrug eu cu indiferenta".
In primul rand tu trebuie sa renunti la orgoliu si la iubirea de sine, sa nu te mai crezi "ca esti cineva", si daca o sa te crezi un nimic, atunci nu te va mai afecta nimic. In al doilea rand Incearca sa iubesti, iubeste, si nu dispretui, ia-i ca pe niste oameni care nu au ce face. Schimbati punctul de vedere, incearca sa le vezi ca pe niste glume vorbele urate.
Nu e bine sa nu iti recunoști calitățile, daca esti bun la ceva trebuie sa fii mândru
Nu am zis ca nu e bine sa iti recunosti calitatile. Ci sa nu te infumurezi si sa te iubesti pe tine mai mult decat trebuie. Si nici cand stii ca ai calitati nu e bine sa te mandresti. Vezi mandria capitanului care a condus Titanicul. Si sunt multe exemple in societate cand lumea se mandreste cu ce poate si iese rau. Deci mandria nu e buna deloc. Recunoasterea calitatii si credinta ca tu poti face ceva e alt ceva, nu e mandrie ci e darul vietii si a muncii tale. Asta nu inseamna ca trebuie sa te dai mare ca esti cel mai tare.
Da, ai dreptate, dar unele defecte sunt calități pentru alții, depinde de anturaj. De exemplu, eu atunci când vorbeam cu cineva, mă bâlbâiam sau spuneam vreo prostie, eram conștient după terminarea conversației că am o problemă, un defect. Cred că ceilalți mi-au spus asta după ce am observat eu.
Mi se pare o îndrumare greșită, n-ai cum să crezi că ești nimic, te poate afecta, poți intra în depresie. Cât despre iubirea de sine, eu o consider necesară, nu în cantități mari, deoarece poți deveni îngâmfat. Trebuie să crezi că ești cineva, dar în limita bunului simț. Părerea celorlalți nu contează, contează doar părerea ta despre tine, însă uneori mai sunt bine venite și anumite sugestii sau sfaturi. Tu ești creatorul tău, nu ceilalți, nu te poți schimba doar pentru că ceilalți vor asta. Schimbarea o faci atunci când observi ceva la tine care nu-ți place.
Ai putea sa te gândesti mai bine la parerea altora, sa o analizezi in detaliu si sa tii cont de ea doar atunci cand te ajuta sau iti este de folos.
Trăiești doar pentru tine, nu pune totul la suflet pentru că această părere negativă doar te va face să nu obții ce dorești. Oricum vei fi criticat mereu, indiferent de ce faci. Așacă fă ce îți place.
Gandindu-te ca nu sunt cu nimic mai buni ca tine. Dar acum depinde si despre ce este vorba. Uneori prietenii isi dau cu parerea despre tine, vorbind cu tine vrand sa te ajute poate.Nu tot timul este rau sa isi dea cineva cu parerea si eventual sa o si asculti luand masuri.E interpretabil ce spui tu si se poate dezvolta destul de mult.
anonim_4396 întreabă:
Neimportant întreabă: