Eu sunt excesiv de timida,gen mi-e greu sa vorbesc cu oameni(in special pe care abia i-am intalnit),sa ridic mana la scoala chiar daca stiu raspunsul,sa cer ajutor intr-un magazin, sa vorbesc efectiv
Am incercat psiholog si nu m-a ajutat asa ca aveti ceva sfaturi?

Ai putea incepe prin a vorbi cu cineva pe skype sau daca doresti putem discuta pe whatsapp, asa cu sfaturii nu ajungi nici unde, e ca daca te-as sfatui cum sa asamblalezi un pc, ai nevoie de experienta

Si eu eram timid inainte, acum sunt mult mai bine. Cred ca cel mai mult te-ar ajuta sa exersezi. Vorbeste cu persoane pe care nu le cunosti foarte bine, la inceput va fi dificil dar cu timpul te vei obisnui si va fi mai usor. Nu te vei schimba radical poate dar macar te vei putea descurca la scoala, la magazin sau in alte situatii.

Rezolvarea este mai simpla decat pare. Pune in balanta ce se intampla daca o faci versus ce pierzi daca nu o faci.

De exemplu sa vorbesti cu o persoana noua:

1) Avantaje: Daca o faci ai sansa sa iti faci un nou prieten pe care te poti baza mai tarziu (poate), sau iti faci un iubit care sa tina la tine (poate), sau ai o sursa noua de la care poti invata ceva sau cu care sa pierzi timpul cand nu ai altceva de facut (poate). Am pus poate, pentru ca pe langa curajul de a face primul pas, conteaza enorm si ce spui sau cum te comporti, sau cat de sociabila este persoana respectiva.

2) Dezavantaje: Vei intalni nu putine momente cand poate iti vei dori sa faci ceva si nu vei avea cu cine. Poti dezvolta o depresie din care greu vei iesi.Te vei intreba de ce au toti iubit, iar tu nu si ce este in neregula cu tine.Nu vei avea cui sa ceri multiple pareri si vei ramane fixata pe anumite lucruri, probabil gresite.Lipsa experientei sociale poate sa duca la dezamagiri produnde pe viitor.Si multe altele.

Acum, daca le punem in balanta, nu ar fi fost mai usor sa vorbesti cu acea persoana in loc sa te lasi dominata de timiditate?

Draga mea si eu am suferit de acelasi lucru toata copilaria, adolescenta ma izolam de ceilalti preferam sa stau acasa aveam impresia ca toti rad de mine ma simteam stanjenita in preajma necunoscutilor dar si colegilor nu aveam deloc incredere in mine. Ii admiram enorm pe cei increzatori in fortele proprii sociabili si mi am dorit sa fiu ca ei macar o zi. Am inceput sa citesc carti motivationale despre increderea in fortele proprii mi am imaginat ca sunt grupuri de oameni
vorbesc cu ei si ma simt confortabil si incet incet am pus in practica.A functionat in cazul meu.Azi nu mai complexe de genul intru in discutii si cu necunoscutii pe care ii intalnesc.E mult mai bine oricum. Ideea e ca tu singura trebuie sa te motivezi si sa incerci sa vorbesti mai mult.Ia o cu pasi mici.Succes.

Trebuie sa treci singura peste asta.Si eu eram timida cand eram in clasele primare, mi-era rusine sa vorbesc cu oricine.Incetul cu incetul te schimbi, timiditatea te izoleaza.Trebuie sa-ti faci curaj, nu patesti nimic.

Eu zic sa te gandesti foarte bine la problema pe care o ai, iti recomand sa nu lasi timpul " sa treaca " in speranta ca o sa te schimbi.
La ce psiholog ai fost tu de nu te-a ajutat?
La psiholog din ala cu 15 lei ora?
Mergi la un psiholog bun, nu te uita la bani, uitat-te la sanatatea ta psihica.
Uite, asa au zis si parintii mei cand am fost mic, lasa, o sa-i treaca lui timiditatea in timp, o sa fie bine.
Am 21 de ani si nu sunt in stare sa ma bag in seama cu cineva, nu stiu sa incep o conversatie, nu stiu sa intretin conversatia aia, ce sa zic, cum sa zic, am tot felul de ganduri, incep sa ma panichez, sa ma rusinez etc.
Bine, la mine mai sunt si alte probleme, probleme din copilarie, o alta problema din prezent, dar m-am dat ca exemplu pe mine sa intelegi in ce stare / stari poti ajunge in viitor.
Repet, gandeste-te bine, nu lasa pe maine ce poti face azi, nu? :-)

Eu tot cam asa eram inainte, insa m-am inscris la un club oratoric si leadership, acolo ne-au batut in cap proactivitatea la fiecare ora. In alte cuvinte, ca sa devii mai dezghetata trebuie sa te pui in situatii care sunt in afara zonei tale de confort. Cu timpul incepusem sa fac un joc din asta si sa ma provoc in orice situatie. Sincer a mers. Oricum nu-s persoana ceea la care visez sa devin, insa macar am trecut peste frica amortitoare.

Banuiesc ca esti mica de varsta si d-aia, asa e si la mine, toat aceeasi chestie aveam si eu dar s-a rezolvat de la sine.
Si mie mi e rusine sa cer ajutorul de la oameni, chiar si in magazine. Mi-e rusine sa merg pe strada, crezand ca lumea o sa gaseasca 1 motiv despre care sa rada de mine si etc. o sa se rezolve de la sine toate. Incearca macar la ore sa raspunzi n-are de ce sa-ti fie rusine...