Salut. Mă întreb de ce oamenii au nevoie mereu de acțiune, stimulare etc? Eu m-am gândit la ce m-ar face fericită și am ajuns la concluzia că pacea și natura e cea mai importantă și e singurul lucru de care am nevoie ca persoană, adică efectiv să stau sub un copac unde nu e lume, să bată soarele sau să văd cum cad frunzele toamna. Și asta am și făcut: am găsit un loc pe un câmp cu un copac unde nu prea trece lume, e ok acolo cam din februarie până în noiembrie (iarna e cam frig) ascult muzică și uneori îmi iau și mâncare la pachet și merg acolo. Dar chiar dacă ăsta era idealul meu parcă tot lipsește ceva și iar sunt nemulțumită. Ideea e că mă plictisesc acolo și simt nevoia de acțiune. De unde vine plictiseala? E o întrebare grea. De ce nu îmi este îndeajuns natura și liniștea (soarele, vântul, frunzele care cad) când m-am gândit clar că asta e ceea ce vreau? De ce simțim nevoia de acțiuni sau convorbiri care sunt oricum inutile dacă la sfârșit tot pacea o căutăm? De ce nu putem să stăm așa o veșnicie? E cam messy postarea, deci, mă scuzați.

Fara actiune, nu evoluam.
Si eu am simtit nevoia locului linistit, aproape de natura, asa ca m-am mutat la sat.
Petrec 90% din timp aici, in liniste si libertate. Dar aia 10%, daca nu ies undeva cu oameni, e nasol.

Ma bucur ca ai gasit acel loc linistit unde sa te refugiezi si sa meditezi (in felul tau). Eu inca il caut pe al meu

Oamenii sunt niste fiinte... greu de inteles uneori, cu nevoi si dorinte uneori ciudate, alteori incredibil de frumoase.

Asa ca deseori suntem in cautare de mai mult, nu prea putem sa fim fericiti doar cu ce avem. Asta face omul in general, deci sa nu crezi ca este ceva gresit pe acolo. Acum cum ar fi ideal... asta nu pot sa spun.

Cand stam si il observam, timpul sta pe loc. Avem nevoie si de activitati, in functie de cum ne simtim
Uneori vrem activitate fizica, alteori sa fim productivi, alteori vrem sa avem un moment de liniste si nostalgie. Alteori vrem sa plangem toate acestea sunt omenesti.
Sau poti sa aplici mai mult meditatia si invataturile budiste si sa gasesti fericirea doar in existenta si atat. Dar atunci cand avem radacini asa adanci in obiceiurile cu care am fost invatati si oportunitatile pe care le avem, nu prea putem

Asa ca... iti propun sa le faci pe toate, desi este putin riscant, pentru ca dupa ceva timp, poate nu te mai multumeste nimic. Dar daca vrei sa faci ceva, fa acel lucru. Deja ai inceput, ai gasit acel loc. Cine stie ce oportunitati o sa ai pe viitor si o sa gasesti si alte locuri, oameni sau momente.

Dar sa eviti starea respectiva... nu prea poti, doar daca ai numai activitati pe cap, dar atunci egoul incepe sa umble nestingherit.

Hello. Tu ai nevoie de un partener de viata. Conversatiile nu sunt inutile, printr-o conversatie buna poti gasi pacea mult visata; nu compara o conversatie reusita cu cele inutile de pana acum. Nu poti sta asa o vesnicie si nu are rost sa te minti singura.

Nu toti oamenii au nevoie de actiune/adrenalina, sunt multi care cauta linistea ca si tine. Probabil te plictisesti pentru ca esti singura, gaseste pe cineva sa mearga cu tine, sa stati de vorba si totul va fi mai bine.

Pare frumos locul tau. Poate nu e suficient pentru că nu e nimeni lângă tine să se bucure cu tine. Incearca să îți iei o carte data viitoare.

Pe mine m-ar face mai fericit sa nu mai traiesc...

Nu cautam pacea ca scop ci ca mediu pentru a avansa pe o scara mult mai mare in cresterea virtutilor si unirea cu Cel Absolut sau Perfect(perfect in termenul tehnic biblic, nu rustic). Deci nu cautam pacea prin ea siesi ci pentru a trai in unitate cu Cel Sfant, iar asta inseamna podoaba credintei + dragoste care nu se termin niciodata in crestere si dezvoltare (daca te uiti la virtutile teologice astea sunt cele mai inalte, toate se rezuma sau se sintetizeaza la ele, iar aici intra si caritatea, bunavointa si comunitatea). 1 Corinteni 13:13
Citeste despre anumite miscari culturale care promoveaza isterie prin modele, teorii, literatura, arta, gramatica, etc., pentru ca vor sa fim consumisti si sa avem dorinte pentru interesele lor. Este ca si cum ar privilegia xenocentrismul ideile altora in loc sa privilegieze etnocentrismul propiile valori (cand corpul interiorizeaza acele modele incepe si isi schimbe starea naturala de parasimpatic pentru ca il streseaza. Joe Dispenza spune ca daca gandim de o anumita forma, gandurile incep sa se transforme in sentimente si stare. Ei bine cu modelele lor, corpul se transforma in simpatic, care este starea artificiala de alerta).
Aici am imporovizat putin, pentru ca trebuie sa mai aprofundez in teoria relativitatii, observatia, unghiurile, privirea, etc. Lucrurile astea se gasesc greu, si au termeni rari si daca nu stai toata ziua cu ele, se uita.

Mai citeste despre homeostazie, personalitate introvertita, egosintonic, egodistonic, etc. Mai citeste si gramatica, logica, retorica, dialectica, etc., asa iti clasifici, organizezi sau manevrezi mai usor limbajul.
Unu care traieste mult din viziunea xenocentrismului o sa ii vina greau sa mai inteleaga locul si centru natural de etnocentrism. Vorbesc figurativ si analog acum: Ca sa poti sa transformi acest xenocentrism din venin in remediu, sau sa-l transformi in aur, sau sa imblanzesti calul negru si salbatic trebuie sa stii care este factura si scopul lui, trebuie sa ai multa experienta si antrenament de autodominare, stapanire, continenta, etc.

Deoarece unii simt nevoia de adrenalină, mai mult decât ceilalți.

Din tine vine plictiseala. Si eu am locurile mele linistite. Nu ma plictisesc nicio clipa acolo pentru ca am prea multe lucruri la care sa ma gandesc.

Iti trebuie un iubit.

Poate ca acel loc te cheama, poate este un semn, un loc linistit in care te-ai putea ruga Lui Dumnezeu...