Nu stiu de ce am un sentiment ciudat sa adopt un copil si sa am grija de el ca pe fratiorul meu si sa ma asculte doar pe mine si sa am doar eu grija de el si sa impart sfaturile doar cu el si poate asa invat sa iubesc si sa ma simt mai bine cu cineva care am doar eu grija de el, am 19 ani si sunt convinsa ca parintii nu si-ar dori sa adopt un copil si sa am grija de el ca pe fratiorul meu. Ma pricep sa am grija de un copil chiar daca necesita o responsabilitate dar asa m-as simti mult mai bine sa invat o persoana multe lucruri si sa am grija de ea. Nu ma intelegeti gresit dar asta simt... Si normal ca imi voi duce planurile la bun sfarsit ale vietii, ideea e ca părinții mei as vrea sa adopte sa avem grija de el impreuna, dar mai mult eu si as imparti camera mea cu el, imi este foarte mila de copiii abandonati si de asta i-as oferi toate condițiile necesare plus ca am o casa mare cu multe camere, doar ca mi se face mila de niste suflete nevinovate si abandonate care si-ar dori sa traiasca decent si ar fi o fapta destul de buna. Voi ce parere aveti?

Suna de parca ceri sa adopti un caine. Un copil e multa munca, si nu cred ca esti destul de matura la 19 ani pentru o responsibilitate atat de mare. Pe langa asta, iti trebuie si o situatie financiara stabila si buna.

Mai bine iti iei un animal de companie, in felul asta vei avea de cine sa ai grija si eventual sa te pregatesti pentru un copil.

Eu cred ca ar trebui sa mai astepti un pic deoarece curand vei face propriul tau copil. Daca a tai vor sa adopte unul frumos din partea lor dar tu esti tanara ar trebui sa il vezi ca pe fratiorul tau nu sa il cresti tu.Incepi sa te maturizezi si sa ai instincte materne asa e orce femeie

Este un gand vrednic de admirat.
Nu va fi usor; dar dragostea pentru el te va ajuta pe tine si parintii tai sa il cresteti pana la capat.
Va fi nevoie sa impartiti totul cu el: inclusiv averea, mostenirea, chiar si atunci cand se va parea ca nu va fi vrednic de lucrul acesta. Nu va fi cu nimic mai prejos decat tine; nu va fi privit/tratat nici de sus, nici de jos.
Un lucru foarte important: nu-i stirbiti personalitatea calcandu-i sentimentele in picioare din dorinta de a fi modelat dupa cum doresti tu sau ai tai. Poate sa fie ager la minte, sau poate sa fie greoi in gandire. Oricum ar fi, faceti-l sa se simta bine. Cand greseste, mustrati-l; dar in masura in care mustrarea este spre binele lui -facuta cu dragoste. Cine sadeste dragoste intr-un om si-a atins scopul pentru care traieste pe pamant.
Succes si curaj!

Usor de spus greu de facut sa crezi ca poti avea o viata normala si cu un copil de la o varsta atat de frageda.

Si cum adopti tu copil pe banii parintilor?
Mai ai rabdare. Incearca un animal de companie mai intai.