E un animal cuminte,
Nu-i place însa ploaia,
Paste-n turma si da lapte,
Da si lâna si e.
(Oaia)
Bucalaia de la stâna
Ne da miel, lapte si lâna!
(Oaia)
Are lâna lunga, creata,
Paste iarba sus la stâna
si-ti da cas si brânza buna.
(Oaia)
Cu copite încaltata
si-n cojoc e îmbracata.
Rumega la iarba-ntr-una.
Ne da carne, lapte, lâna,
Adapostul ei e-n stâna.
(Oaia)
Blana ei e buna
De ciorapi de lâna.
Bunicuta-i face,
Pe când lâna toarce.
Ghiceste!
(Oaia)
E pazita zi si noapte
Când manânca sau da lapte,
Sau când doarme (ca-i firesc)
De un câine ciobanesc.
Puiul i-l sacrificam
Când de Paste îl mâncam.
De e neagra sau balaie
stim cu totii ca e.
(Oaie)
Clai de lâna-n patru bete
Pasc razlete prin fânete.
(Oile)
Are coarne si barbita,
Parul aspru si-o codita.
Ea pe pomi se catara,
Iedul drag îsi apara.
Ziiziii întreabă: