Salut!
Recent am trecut printr-o situație destul de ciudată, cel puțin mie mi s-a parut super ciudat, am făcut cunoștință cu o domnișoara pe care am vazut-o de mai multe ori prin școală, am reușit in decurs de 3 zile să găsim o limba comună, ba chiar am plănuit si o mica intâlnire in 4, ceilalți doi fiind prietenul meu cu iubita lui care este si prietena acestei fete.
Așadar, ieri in timp-ul unei conversații normala SMS, primesc un astfel de mesaj:,, am vrut săti spun încă data trecuta când am vorbit, dar așa si am uitat, eu nu spun asta cu intenții rele sau ceva dar, ești băiat de treaba dar dacă ai ceva scop de a ne cunoaște mai bine pentru ceva mai mult, pai sorry, dar eu așa intenții nu am, asta eu clarific situația din start ca după sa nu apară neînțelegeri,,
De-obicei chiar nu trag atenția la lucruri de gen-ul si pur si simplu ignor si uit, dar totuși vreau sa știu dacă in cazuri de genul se mai merită sa ii mai scriu sau să îmi iau in cap gândul ca am greșit eu ceva, dupa care tot încerc sa mă corectez când de fapt tot singur îmi dau seama că fac totul corect.
Mersi de timpul acordat, aștept răspuns.

Pai poți sa continui sa vorbești cu ea dacă vrei o relatie de prietenie și nu de iubire(cel putin nu asa de repede). Daca nu crezi ca poti sa accepți, nu ii mai vorbești.

Și eu am mai procedat asa de a lungul timpului, pentru a nu se creea confuzii.Am ieșit și eu cu persoana, sau am fost pusa în situații de a interacționa mai aparte cu oameni, iar dacă am văzut ca vor sa se apropie de mine mai mult decât e cazul, sau încep sa creadă ca avem sau putem avea ceva mai mult și eu nu voiam, sa specific din timp.

Păi ce e așa greu? Fata a vrut să fie clar din start că nu e interesată de activități sexuale, ca să nu te simți frustrat dacă vei continua o relație cu ea.

Dacă vrei punctul meu de vedere. Eu când aveam 20 și ceva de ani, situațiile de genul ăsta erau bomboana de pe colivă.
Îmi plăceau la nebunie. Era provocarea cu care mă distram cel mai bine.
Bineînțeles că nu aveam eu niciodată vreo inițiativă sexuală. Dar în 2 - 3 luni, făceam tot ce ar fi fost posibil și tot ce-mi trecea prin cap (și îmi treceau multe), să o aduc în punctul în care să-și dorească ea. iar eu să spun că nu se poate pentru că avem o înțelegere.
Îți dai seama cum se termina până la urmă. Inevitabil.
Și distracția era maximă.