Sunt baiat si am 15 ani. Sunt genul de persoana care uraste foarte multe chestii si nu suporta prostii.
Am un defect foarte jenant pe care e greu sa il ascund, nu pot sa dorm singur. Pana la 12 13 ani am dormit cu parintii, iar atunci m-am mutat cu sora mea in camera in care stau acum pana a plecat la facultate. Nu pot sa adorm singur, am incercat de nenumarate ori dar nu prea mi-a reusit. Parintii mei ma fac mereu de ras la familia si la prietenii mei... si mai ales ca nu multi se asteapta la asta din partea mea. Ma simt foarte prost si e foarte jenant. Imediat cum inchid ochii ma gandesc numai la prostii.
Stau intr-o camera mare fara TV sau ceva care sa imi tina de urat. Ma simt cumva strain in camera asta. Nu stiu ce sa fac, cred ca am o problema de nu reusesc sa trec peste.
Anul asta mai am si examen si sunt forte stresat, am devenit un trist depresiv care nu mai suporta nimic in jurul lui din mai multe motive si simt ca nu ma intelege nimeni si nu, nu e normal la varsta asta in caz ca va zice cineva asa, chiar asa simt.
Ce sfaturi imi dati? Ce ar trebui sa fac? Credeti ca am o problema?
Nu ma victimizez si nu incerc sa par cine nu sunt... Va rog seriozitate
Ordonare:
Cronologică
E mai bine daca te-ai liniști.
Lasă stresul de o parte ca esti copil inca, o sa ai vreme de la 20 de ani încolo sa te tot stresezi toată viața.
Răspunde
Salut! poti apela la un pisholog El te va ajuta îti va Explica tot ce trebuie sa faci ca sa Eviti stresul
Spune le părinților sa ți cumpere un televizor în camera, sau un radio sau stai pe laptop sau telefon pana te ia somnul. Deși nu este indicat sa stai pe tel sau TV, normal asa este cum ai tu dormitorul, e indicat pentru un somn bun sa nu fii distras de nimic dar în situația ta poate ar funcționa mai bine sa nu te mai gândești la prostii. Gândește te ca sunt oameni care locuiesc singuri în casa și nu le este greu ba chiar le place sa aibă intimitate sa facă ce vor
Pune un tv in camera simplu.
Pana te ia somnul iti va tine de urat.Sau pune pe pc filme sau emisiuni la care sa te uiti pana una alta.
E normal daca ai stat atata cu cineva sa iti fie greu sa te obisnuiesti singur.Si eu am avut problema asta cand am fost mai mica da mi-a trecut dupa un timp.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
