Salut, TPU! Am 21 de ani și mă simt inutil. În prezent, sunt student în ultimul an la o facultate din cadrul ASE-ului și vreau să renunț. Am ajuns până aici fară a o frecventa prea mult sau a învăța ceva, motiv și pentru care am acumulat până acum vreo 7 restanțe și probabil că nu sunt ultimele).În primul an și jumătate de facultate, când încă se făcea online, nu prea am intrat deloc. Nu-mi place facultatea asta, dar ăsta nu e singurul motiv pentru care am avut o prestație academică jalnică. Ideea e că întotdeauna am fost timid, dar în ultimii ani această timiditate s-a transformat într-o anxietate socială de toată frumusețea - în special, din cauza miștourilor colegilor din liceu. Câteva simptome pe care le am sunt: dificultatea de a menține contactul vizual; când aud o persoană pe stradă că râde, primul gând e ca probabil râde de mine; mintea mi se golește când trebuie să vorbesc cu oameni noi; vorbesc aproape în șoaptă, de frică că o să mă audă cineva bazaconiile pe care le zic, etc. Deci, puteți să înțelegeți de ce mi-a fost destul de dificil să-mi cunosc colegii și profesorii.
Să fiu sincer, aș fi renunțat din primul semestru al primului an și m-aș fi înscris la altă facultate, dar ai mei au insistat s-o continui, spunându-mi că dacă renunț va trebui să-mi plătesc singur utilitățile, întreținerea și mâncarea (nu mai locuiesc cu mine).
Da, facultatea asta a fost alegerea mea, dar mai mult pentru că nu aveam alte opțiuni. Alte facultăți la care m-am gandit au fost filosofia (nu e bănoasă), regie (nu e bănoasă, poate doar dacă ești Spielberg) și medicina (nu eram pregătit). Acum mă gândeam să mă duc la medicină, deși tot nu sunt pregătit, datorită fascinației pe care o am pentru neurobiologie, care a pornit tot de la filozofie, încercând să înțeleg ce e conștiința, dacă există sau nu liber arbitrtu, poate să existe altruism pur, etc. Știu ca medicina e foarte dificilă și solicitantă și că există posibilitatea ca din cauza eticii mele de muncă să înceapă să-mi displacă și asta, dar mă îndoiesc. De asemenea, daca iau un an de pauză pentru a învăța pentru admitere, o să intru la 22-și o să termin la 28 de ani, fără să mai am timp de alteceva, fiind nevoit să mă bazez tot pe părinți.
La facultatea curentă nu știu dacă mai are rost s-o continui, pentru că nu cred că o să trec peste toate restanțele, mai ales având în vedere ca la ASE trebuie să recuperezi seminarele.
Voi ce ați face în locul meu, pentru a vă ordona viața cât de cât?
Ordonare:
După relevanţă
În primul rând, nu te simți inutil. Tu ai abilitățile, talentele și cunoștințele de care ai nevoie pentru a reuși, dar uneori poate fi dificil să le găsim și să le utilizăm.
În al doilea rând, ar fi bine să vorbești cu părinții tăi despre sentimentele tale și despre dorința ta de a renunța la facultate și de a încerca ceva nou. Discutați despre opțiunile pe care le aveți și să încercați să găsiți o cale de mijloc care să fie satisfăcătoare pentru ambele părți.
De asemenea, ar fi bine să consulți un terapeut sau un psiholog pentru a înțelege mai bine anxietatea socială și pentru a încerca să găsești soluții pentru a o învinge. Există multe resurse disponibile online care pot fi de ajutor, precum cursuri online, grupuri de sprijin sau teleterapie.
În cele din urmă, alegerea ta de a merge la medicină este una bună. Tu ești cel care cunoaște cel mai bine interesele tale și știi ce este mai potrivit pentru tine. Cu toate acestea, este important să iei în considerare și dificultățile pe care le-ai putea întâmpina. Poți începe prin a învăța despre materiile pe care trebuie să le acoperi pentru admitere și, dacă este necesar, poți lua un an de pauză pentru a te pregăti pentru examene. În plus, poți contacta alți medici și poți afla mai multe despre cariera lor și cum au reușit să-și facă loc în industrie.
În final, alegerea este a ta și este important să te asiguri că alegi cea mai bună opțiune pentru tine și nevoile tale. Uneori, poate fi necesar să iei o pauză sau să faci o schimbare pentru a-ți descoperi adevărata pasiune.
Răspunde
Spunându-mi că dacă renunț va trebui să-mi plătesc singur utilitățile, întreținerea și mâncarea. Ar fi fost perfect, ca să revii la realitate.
Ce aș face. 1. Renunț imediat la facultate. 2. Caut de lucru, muncesc pe rupte. După serviciu învăț pe rupte. 3. Intru la medicină și rog pe părinți să mă sponsorizeze până termin studiile. Succesuri!
Nu muncă, ci pasiune!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
