Păi când ești cu o persoană pe aceeași lungime de undă cu tine îți e ușor să te comporți natural.
Într-un grup e posibil să fie și alte persoane cu care nu ești pe același vibe și de aici sunt mai multe posibilități.
Tu de exemplu îl înțelegi pe el, poate când e cu tine își permite să discute lucruri mai profunde, tu nu-l judeci, nu-l consideri inferior, tu doar îl înțelegi.
Alții din grup ar reacționa diferit, poate l-ar lua la mișto să zicem, ar râde de el sau l-ar considera slab.
Dacă în grup mai mult se vorbesc chestii superficiale iar cu tine își permite alte lucruri și știe că nu le preferi tu pe alea superficiale dar ceilalți le adoră, ori ție îți sunt indiferente, o să vorbească mai mult cu ei decât cu tine.
Dar s-ar putea să nu te incadrezi tu in cazul ăsta, că amicul tău poate chiar e nașpa și e altă problemă.
Dacă nu vorbim de "am vândut cocaină de am rupt stilul ieri și a fost so bine" sau alte secrete de genul, iar el nu îți spune înseamnă că e posibil să stea cu tine doar că nu are cu cine atunci, adică de plictiseală.
Să o suni când îi trece. Pare că o doare la bastârcă.
Iar dacă nici nu îți mai place de el/ea deja nu se mai încadrează la prietenie.
Ești naiv și ai încredere în el, crezi că lui îi pasă de tine cum îți pasă ție de el, apoi îl mai numești și cel mai bun prieten.
Asta e lumea my friend, să ne scrii când da de bani și ceva femei, vezi atunci schimbări, ori când dă de una care să îi pună lesa
Consideră-l doar o cunoștință cu care ieși de plictiseala, să nu te mai minți din momentul ăsta că tu contezi pentru el(ori poate că nu așa mult).
Nu vă știu eu vouă istoricul prieteniei.
Contează cum îl percepi tu, dacă o să îl percepi ca pe un prieten în continuare o să suferi. Dacă o să începi să îl percepi ca pe o cunoștință o să te doară in pix.
Durează procesul ăsta - depinde de tine cât, dar trebuie să îl parcurgi.
El e posibil să fie genul ăla de om egoist, care se gândește doar la el și nu prea îi vede pe restul, sunt destui de ăștia, nu căuta prietenie într-un loc unde nu o să găsești niciodată, nu o să o găsești niciodată.
Lași locul și vezi poate pe drumul tău dai de unul mai bun.
Eu am spus câteva lucruri, dar tu știi cel mai bine care e treaba cu voi.
Un prefăcut care te cauta doar cand are nevoie, sub nici o forma nu poate fii numit prietene, e un trădător
Nu cred că ar mai putea fi numit.
Și eu am fost așa odată, stil „cel mai bun prieten" al tău, dar acum nu mai sunt.
Probabil i-ar fi rusine cu mine, prefera sa primeasca mai multa atentie (el/ea sa vorbeasca mai mult; sa arate ca are mai multe lucruri importante/interesante de spus), vrea compania altora. Eu nu l-as mai considera cel mai bun prieten. Am avut o prietena foarte buna care e fix cum ai descris tu. Nu se comporta rau cand eram cu altii, ci doar era mai indiferenta cu mine.
Parerea mea e ca a fost cel mai bun prieten (daca e vorba de multi ani), iar acum relatia de prietenie s-a racit de tot. Prietenii se ajuta reciproc. Eu cand observ astfel de comportamente ori ma retrag subtil ori ii zic in fata ce nu imi place. Neaga ce ii spun? Simplu, devenim straini unul cu altul.
M-as simti de rezerva pentru sufletul cuiva. El/ea sa imi spuna problemele, iar eu cand dau de greu...sa-mi tranteasca niste vorbe reci.
Nu, nu l-as mai numi prieten.