e bine că toate fabricile, si uzinele comuniste s au demolat, si pe locul lor se contruiesc malluri? ( Moluri) Super si Hypermarketuri,? Voi cum comenta ti? Crede ti că dacă nu ar fi fost demolate fabricile erau o sursă de venit pentru cei fără servici? Vă multumesc tuturor.

Ramane intre noi! Romania e o tara ocupata. O tara ocupata are parte de urmatoarele (asa o recunosti):
1.Se distruge industria autohtona
2. Se vinde marfa expirata saunu, in exces sau nu, a tarilor ocupante.
3. Dispar femeile tarii, e drept ca nu cele mai valoroase (femeile pot trai numai unde este belsug-acolo pot procreia).
4. Dispare clasa de mijloc, oameni seriosi cu servici, creatori -acestia se muta in metropolele cuceritorilor
5. Clasa bogata e formata din hoti (colaborationisti).
6. Clasa saraca ajunge la o saracie lucie.
7.Resursele naturale ale tarii ajung in mana companiilor internationale ale cuceritorilor).Ei le indruma spre necesitatile lor.
Si altele.
Daca seamana cu Romania, vei trage singur concluzia. Daca mai este nevoie.

Problema se pune și altfel.
Este de notorietate faptul că tot ce se chema industrie în România era una care producea scump ( cu prețuri mari de cost, de proastă calitate, bună doar pentru România și țările lumii a treia).
Salariile erau foarte mici, în comparație cu cît ar fi fost normal să fie. Și totuși, comparativ cu salariile prețurile erau accesibile.
Locuri de muncă erau pentru că politica statului era aceea de a ține populația sub un control sever. Și unde era mai ușor de monitorizat decît acolo în intreprinderi, unde cel puțin 15 % dintre salariați erau atrași ( sub diferite forme) să dea raportul despre tot ce văd și este de spus despre oamenii instituției.
Și încă multe altele care ar putea așeza o rea pecete asupra regimului de atunci( sau, pentru unii, de a considera că era bine așa, că avea fiecare loc de muncă și salarii).
Era normal, deci, ca acei care au cumpărat să ajungă repede la concluzia că ceea ce se chema industria românească ea aproape că nu exista( vorba lui Cațavencu- adică I.L.Caragiale). Și atunci, foștii mastodonți ai industriei românești au devenit în 25 de ani doar ruine sau locuri virane.
Că se construiesc Mall-uri sau Supermaket-uri, nu e rău, că, în loc să bați 2 - 3 km pe străzi, să stai la rînduri, să nu știi dacă mai prinzi ceva sau nu, le ai pe toate pe mici suprafețe și în cantități suficiente, frumos ambalate, în mod civilizat.
Problema care se pune însă e alta...
Moll înseamnă o unitate care pune marfă la vînzare. Dar marfa așteaptă clienți. Ori, în condițiile tot mai grele de viață ale cumpărătorului obișnuit, nu este exclus ca în următorii 4 - 5 ani și aceste supermaketuri să devină piese de muzeu.
Spre exemplu, astăzi am intrat într-un astfel de magazin. Nu chiar foarte mare dar care în ultimii 20 de ani a rezistat, a avut marfă, a avut clienți.
Cînd am intrat astăzi, mai mult de jumătate din rafturi erau goale. Am cumpărat ceva și am întrebat la casă care ar fi cauza acestui peisaj.
Mi s-a răspuns: Mai trăim pînă mîine și ...gata, tragem obloanele!
Deci, cam asta ar fi!