In momentul de fata simt nevoia sa spun cuiva ce îmi sta pe suflet dar nu am pe nimeni asa ca scriu aici... In momentul de fata sun atât de nervos încât nici nu ma pot enerva asa ca se manifesta intro tristete adâncă toată nervozitatea. Alaltăieri m-am certat cu cea mai buna prietena a mea si de asemenea singura. Ca restul colegilor care se recomanda a îmi fii prieteni sunt niste hiene care nici nu ma baga in seama decât când au nevoie de ceva. Pe acea prietena o cheamă Carmen. La început nu o sufeream de când prima oara când am avut încredere in ea si i-am spus un secret destul de mare ea in ziua respectiva la ora de sport in vestiarul fetelor mă bârfise. Dar pana la urma am iertat-o. Apoi am mai gasit mesaje in care spusese unei prietene acelasi secret. La câteva săptămâni distanta de faza cu vestiarul. Am trecut peste. Am iertat-o dar n-am uitat. De atunci pe durata unui an nu am mai gasit nici mesaje nici nu sa mă auzit nimic spus de gura ei. Am prins puțină încredere in ea. Ajunsesem sa tin la ea ca la propria sora. Când ai ei nu au plătit căminul la timp si era sa o dea afară i-am plătit eu pe luna respectivă. Si nici nu i-am cerut banii înapoi. Nu ma oftic desi nici eu n-am asa multi am ajutat-o din inima ca tineam mult la ea. Eu eram singurul care o baga in seamă prin liceu care mereu o scotea din cămin undeva la o plimbare. Eu ii eram mereu alături si ea mi-a dat aceiasi impresie. Acum in vacanta a fost singura din cele 30 de hiene care mi-a scris un rând pe Watsapp fără sami ceara ajutorul in ceva. Si acum câteva zile mi-a scris pe watsapp ca un băiat care nici n-are Facebook care nul cunoaste si nici poza cu el nu i-a dat o invita pe ea sa meargă cu el si cu tasu si încă o fata sa iti faca tatuaj intr-un sat mai depărtat de ea. (ea sta la sat. La cămin in Bucuresti pe perioada liceului) si ea na acceptat si ea mereu vrea sa nu fie nesimtita cu nimeni asa ca i-am spus sai zică ca eu in ziua in care se tatuează el merg la ea sa bem un nectar si sai zică ca vin din Anglia si nu stau mult. Si asa a făcut. Acum doua zile am aflat de la ea si din greseala am aflat ca ea încă vorbeste cu el. Si atunci m-am enervat. Eu stiind ce intentii are el si ca ea e fata cuminte cum rar gasesti la noi i-am zis ca daca nu încheie orice conversatie cu el eu ii spun mamei sale. Si ea îmi tot baga placa ca sa am încredere ca ea la mintit cu multe. Si i-am spus ca e spre binele ei. Si ea mi-a zis asa de sus "dar de când iti pasă tie de binele meu" eu sunt mai sensibil se fel fata de cei apropriati si ce mi-a zis mă rănit. Si ne-am luat la ceartă. Din cauza unui idiot. Si m-am enervat si i-am zis sa mă lase in pace. Si ea a zis ca de mult asteapta sa audă asta... Pe mine ma rănit enorm. Ca tineam la ea ca la sora mea. Acum îmi lipseste mult si oficial nu mai am niciun prieten. Pe nimeni sa mai vorbesc. Doua zile au trecut ea îmi lipsește si mai mult. Eu anul asta ma transfer din liceu pentru ca mie nu îmi place bucătăria ci am o pasiune pentru electronica ce nu vreau sa rămână un hobby. Ce sunt dependent este muzica. Ieri mi s-a stricat sistemul audio. Mai exact integratul care il face sa functioneze. Lafel si un sistem mai mic care nu ii mai merge iesirea de subwoofer. Curentul s-a oprit si acum ma simt atât de trist si de singur Ca fără muzica sunt mort si sunt foarte pretentios la calitatea sunetului. Dar cel mai mult îmi lioseste Carmen.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook