Ma confrunt cu o problema legata de mine ca persoana. Am terminat liceul in anul 2017, am dat examenul bacalaureat, nu l-am luat apoi m-am angajat pe postul de magaziner intr-un depozit crezand ca daca am un loc de munca o sa fiu fericit(nu a fost asa). Jobul era foarte aiurea pentru mine la acea varsta, tot ce trebuia sa fac era sa car cutii, sa tot mut marfa dintr-un loc in altul', sa impachetez diferite produse, munca de depozit pe scurt. In 2018 am mai incercat odata sa dau bac-ul, surprinzator l-am luat(ce-i drept cu nota mica) pe urma am decis sa mai raman inca un an la munca. In vara lui 2019 am ajuns la concluzia ca nu-mi place ceea ce fac acolo si am decis ca vreau sa urmez o facultate cu scopul de a realiza (oarecum ceva in viata). Am ales facultatea de constructii, am depus dosarul, mi-am dat demisia (foarte increzator pe mine). Am ajuns acolo si nu a trecut nici macar o sapt ca am si renuntat din cauza ca nu credeam eu ca o sa ma integrez pe langa ceilalți studenti din cauza anilor ce trecusera de cand am terminat liceul, pur si simplu ma simteam prea batran ca sa mai incep o facultate. Am renuntat, de frica de matematica (sunt bata apropo), de frica de a nu fi respins de comunitate. Pe urma am incercat sa-mi gasesc iar de munca, am reusit in cele din urma. Ma simteam foarte aiurea ca am renuntat din cauza unor prostii ce erau numai in mintea mea. Dupa 2 luni de munca (tot intr-un depozit) am renuntat spunandu-mi ca asta nu e de mine si ca ar trebui sa stau acasa pentru a relua toata materia din liceu (mate, fizica, chimie) pentru ca macar sa am o sansa sa mai intru odata la aceeasi facultate. Vara trecuta am depus din nou dosarul, am fost acceptat la taxa. Si acum sunt oficial student doar ca in tot timpul acesta pe care am zis ca mi-l aloc pentru invatat eu nu am facut absolut nimic doar am stat si am pierdut zilele, demoralizat ca au trecut anii pe langa mine si nu mai am nici o sansa sa ma integrez din nou. Am avut multe faze de depresie, anxietate, dispret fata de propria persoana. Acum ma gandesc sa renunt iar la facultate spunandu-mi ca nu este de mine. Nu stiu ce sa fac! Daca incerc iar sa lucrez pe urma o sa am din nou starile acelea si un mare sentiment de vina ca nu mi-am propus sa invat cand era timpul, nu acum. Iar daca raman la facultate o sa vreau sa ma reîntorc la munca pentru ca nu ma descurc si imi este si frica sa incerc sa invat de teama de a nu gresi. Tin sa precizez ca nu am fost o persoana studioasa mai mult un lenes si acum am ajuns sa-mi fie scarba de mine atunci cand ma uit in oglinda si tin sa precizez ca nu stiu daca imi place facultatea aceasta dar mi-as dori sa lucrez intr-un domeniu tehnic dar cu frica mea de numere nu stiu ce sa zic. Intrebarea ar fi: Ce ar trebui sa fac? (in cazul in care eu nu am facut nici macar o ora de curs de cand a inceput anul universitar). Ar trebui sa ma dau batut? Ce ar trebui sa faci pentru pentru a-ti gasi drumul in viata? Vreau doar un sfat. (Imi cer scuze daca o sa gasiti greseli gramaticale in tot ceea ce am scris, chiar nu ma pricep, dar as dori sa invat cu drag).

Inteleg, esti inca la inceput de drum, aceste lucruri se mai intampla, nu dispera.

Nu stii ce sa faci cu viata ta in continuare, nu te integrezi nicaieri si nu gasesti ceea ce iti place sa faci? Evident ca un loc de munca nu iti aduce fericirea, probabil nu stim ce ne face fericiti pana la o varsta foarte inaintata si asta in cel mai bun caz, pentru ca exista persoane care niciodata nu au stiut ce le face cu adevarat fericite.

Sa iti gasesti drumul in viata este pe cat de simplu, pe atat de complicat. In primul rand rasufla usor, foarte usor, calmeaza-te si spune-ti tie ca totul o sa fie bine, indiferent ce o sa fie. Este normal intr-o anumita masura sa nu iti placa ce faci pana gasesti ceea ce iti place. Recomand cu multa caldura sa citesti "Un pamant nou" - Eckhart Tolle si "Alchimistul" - Paulo Coelho (nu o sa zic mai multe despre asta, doar iti spun sigur ca o sa te ajute mai mult decat crezi, se gasesc gratis si pe internet in format.pdf).

Dupa ce variante ai? Gaseste oportunitatea in viata asta, asta trebuie urmarit, apoi adu pasiunea ta cu tine acolo. Nu renunta asa de usor la lucruri. In primul rand cauta ceva de lucru la 4 ore sa zicem sau ceva foarte flexibil sa iti permita sa si studiezi. Dupa incearca sa mergi la o facultate care sa te ajute ulterior, poate ceva in domeniul tehnologic/tehnic. Acolo unde este greu, deseori este bine dupa. Daca tintesti sus, ai de unde sa cobori oricand. Dar daca tinesti jos... este foarte greu sa urci uneori. Dar odata urcat, singura persoana care poate sa te coboare, esti doar tu. Lasa fizica si astea ca o sa le inveti, nu este chiar asa de greu, pana la urma doar in primii ani se cere asta, ceva ce este de baza, dupa o sa devina totul mai usor, o sa fie numai liniste;)

Pe langa asta, trebuie sa intelegi ca fericirea nu vine din astfel de lucruri, vine din succes ce este drept, dar succesul difera de la persoana la persoana. Ce iti place tie? Sa ai un loc de munca unde sa iti placa ce faci? Sa inveti ceva pe langa? Sa stai linistit? Cauta asta in tine si o sa gasesti. Uita-te in sus noaptea si fii atent la cerul infinit, o sa realizezi ca suntem asa de mici incat nu conteaza ce facem, nu conteaza ca murim, ca traim ca facem nu stiu ce alegeri... toate se duc pana la urma si nimeni nu o sa isi mai aduca aminte de noi, NIMENI (ca oameni), la un moment dat.
Ai facut asa cum ai vrut pana acum, ai vazut ca nu este bine. Atunci SCHIMBA ceva. Daca este cazul sa ti se schimbe ceva in viata o sa se schimbe si asta incepand cu tine.
Nu te da batut din a face ceva ce crezi ca te ajuta dupa. Asa este viata, mergi orbeste la inceput, nu stii daca o sa castigi sau nu, dar... care ar fi alternativa? Sa nu faci nimic? Exclus. Pana la un punct, unde o sa stii ce sa faci si cand sa faci.

Ar fi mai multe de zis, foarte multe de zis, dar totul incepe usor, indiferent ce faci sa stii ca mai sunt si alte persoane in acest caz, toti am fost oarecum in aceasta postura (in alta oridine de idei), altii mai mult, altii mai putin.
Iti tin pumnii indiferent de ce faci, stiu ca nu te-am ajutat prea mult ca... nici nu prea am cum, pana la urma totul depinde de tine, pe langa niste vorbe nu stiu ce as putea sa mai adaug.

Iti uresc succes si multe reusite in tot ceea ce faci si stiu ca o sa ai. Daca vrei sa fii fericit, poti sa fii fericit. Nu te lasa prada anxietatii, fii puternic, nu uita sa visezi si nu este nicio rusine sa plangi, este ceva puternic si benefic chiar.

Recomand sa te uiti si la cateva materiale video si la un film, care s-ar putea sa te ajute:
The pursuit of happyness (2006)
https://www.youtube.com/......tps?/watch
https://www.youtube.com/watch?v=GfIPI7K9nK0&ab_channel=MitchManly
https://www.youtube.com/watch?v=IHwqhSLE9Gc&t=1s&ab_channel=MitchManly