Salut TPU:

Nu am inteles o chestie, lumea de ce are jurnal? Acum nu stiu daca si baietii au asa ceva dar in special fetele. Daca cineva isi pune gandurile lui personale acolo si se supara cand cineva le citeste, dar nici nu e ca il va citi vreodata (cine a scris) la ce mai scrie? Nu inteleg importanta, simnificatia --- nici nu stiu cum sa zic. poate scopul.

Uneori te ajuta sa scrii ce gandesti chiar daca nu vei lasa pe nimeni sa citeasca. De exemplu...cand esti trist si iei jurnalul in mana si te uiti prin el, gasesti lucruri care iti aduc aminte de lucrurile frumoase, chiar si de cine esti tu cu adevarat in anumite cazuri. Pe scurt : e o chestie sentimentala. :3

Salut
Chiar dacă nici eu nu înţeleg am avut când eram mai mic am avut câteva luni... ştiu că l-am făcut pentru că aveam o oarecum "depresie" şi preferam să mă descarc undeva aşa că mi-am făcut un jurnal. Evident, nu am stat mult cu el maxim 3 luni apoi l-am ars.
Înainte era la modă să ai jurnal dar acum nu cred că mai are cineva .

De ce toată lumea spune că jurnalul este ceva intim,secret? Jurnalul este cel mai deschis lucru!
Nevoia de a scrie un jurnal a fost concepută ca să fie deschis,să vadă toată lumea că ai nevoie de ceva,să te înțeleagă.(de parcă lumii i-ar păsa de problemele tale...)Chiar dacă nu-și dau seama dorința lor este să-l citească cineva și să îndrepte lucrurile.Și da știu că atunci când te atingi de jurnalul cuiva țipă ca un retardat,doar ca să pară că n-are nevoie ca cineva să-l citească...
Cât despre porcăria de Violetta,văd că deja ai aflat despre modelul tipic,azi îmi place de ăla mâine de celălalt și poimâine îmi plâng de milă.Ce noroc am că nu-i mai place sorei mele de ea, ba chiar o urăște.
Nevoia de a scrie, da am avut-o, am scris pe o foaie-două totul, apoi i-am dat foc și a funcționat adică nu mă mai gândeam că paralizez pe stradă și apoi cad pe stradă pe roșu...

Ca au si chestii importante de scris in el: m-am certat cu Mioara ca a vorbit mai mult de 5 minute cu Andrei, pe care il iubesc din clasa a 3-a...Astea-s chestii de pus in jurnal?

Alta categorie de oameni ce trebuie nu transata de ranga lui Gordon Freeman, ci de bastonul lui House
Sa apeleze naiba la blogging măcar, fiind o tehnica mai moderna. Sa se inspire fetele de la Jena din Awkward, un serial pentru adolescente.

Nu am jurnal mi se pare o prostie e ca si cum le-ai pune pe tava celorlalti secretele pur si simplu le scrii pe o foaie si te iau toti dracii cand cineva il citește, probabil asa scapă unii de stres

Pai unii oameni care nu au prieteni, sunt nepopulari si nu sunt sociabili prefera sa-si scrie sentimentele si gandurile intr-un jurnal. Ajuta si sa te descarci, e ca si cum ai povestii cuiva ce ti s-a intamplat, si dupa aceea te simti mai bine. Oricum nu vad nimic gresit in a avea jurnal, doar ca unele fete au de fite, se iau dupa Violata)))

Pentru că e o metodă care te vindecă sufletește și pentru că trăim într-o lume în care medicamentele pentru așa ceva, fie te tâmpesc fie costă cât un ochi din cap.

Și băieții și fetele au așa ceva și nu-i o rușine în asta dacă nu scrii doar ora la care ai adormit sau la care ai fost la baie.

Scopul e să verși undeva în intimitate ceea ce nu poți vărsa în exterior. Dacă devii prea expansiv, deranjezi în jur, dacă ții în tine, faci implozie.

Important e să nu se ajungă acolo și pentru asta sunt tot felul de metode de la cele mai bune la cele mai proaste.

Jurnalul e folosit in mai multe scopuri.
Il poti tine pentru amintiri sau pentru a te descarca fata de sine. SAU plictiseala, singuratate.
Eu il tin pentru a scrie momentele de furie, dezamagire sau tristete.
In mare pentru lucrurile dureroase, sa nu uit durerea launtrului meu.

Am avut şi eu jurnal, însă am renunţat la el după ce mi l-a citit mama, moment în care am fost foarte dezamăgită de ea. M-am simţit oarecum nerespectată, ca să zic aşa. Am simţit că mi-a fost încălcată intimitatea. Nici în ziua de azi nu am iertat-o pentru asta, deşi e cam prostesc pentru că a trecut ceva timp de atunci. Faza e că eram un copil foarte sensibil (aveam 11-14 ani când scriam în jurnal). Mă afecta într-o oarecare măsură cam tot ce se întâmpla în jurul meu, şi luam totul mult prea în serios pentru vârsta mea. Unele lucruri (majoritatea, de fapt) nu voiam să i le spun mamei, aşa că le scriam în jurnal. Deci eu, personal, sunt de părere că a ţine un jurnal e un mod prin care oamenii îşi descarcă senimentele atunci când simt nevoia să vorbească cu cineva dar nu au cu cine (sau nu vor să o facă). Mie mi se pare o metodă eficientă, cel puţin pe mine m-a ajutat. Recitindu-l, m-a ajutat să îmi dau seama ce nu fac bine, şi ce ar trebui să schimb la propria mea persoană. Încă mai sunt multe lucruri în neregulă cu mine, dar faţă de cum eram acum câţiva ani, pot să spun că m-am maturizat şi nu mai sunt atât de smiorcăită. Bine, aici intervine şi vârsta, dar consider că şi jurnalul a avut o contribuţie.

Oamenii au jurnale ca să își descarce gândurile în el, adică este ceva intim și secret, iar eu nu cred că ți-ar plăcea ca oricine să-ți afle secretele, chiar dacă n-ar ști că sunt ale tale.

Este foarte buna intrebarea ta, dar eu de exemplu scriu in jurnal pentru ca stiu ca cind voi fi mare il voi citi isi ma voi simti bine! Am deja un jurnal de 230 de pagini si deja l-am terminat intr-un an jumatate si am inceput alt jurnal unde am scris deja 40 de pagini intr-o luna. Mie chiar imi place sa scriu in jurnal.