Salut TPU,
Povestea incepe cam asa:mi-am facut cont pe TPU pentru ca de multe ori, cautand raspunsuri pe internet, vedeam ca apare si si acest site. Daca vroiam sa aflu despre cum se cultiva ciupercile, aparea si TPU, daca vroiam sa aflu despre cum sa tratez vreo boala de piele, aparea si TPU s.a.m.d.Si atunci m-am gandit ca daca tot pot afla asa multe doar de pe un singur site, de ce sa nu-mi fac si eu un cont. Bun, mi-am facut cont si am inceput sa intru pe diferite domenii, am gasit si raspunsuri folositoare... Dumnezeule, dar cand am intrat pe Dragoste si Sex, m-a luat durerea de cap. Dintre intrebarile, raspunsurile si comentariile amuzante, stupide si alte adjective, cel mai mult m-a intrigat faptul ca oamenii inca se mai indragostesc pe internet.Si acum vreau sa-mi spuna si mie cineva, cum poti sa crezi intr-o dragoste"virtuala"?

Sunt persoane care nu reusesc sa socializeze in viata reala,nu pot sa tina o conversatie cu cineva strain din caua timiditatii si a frustrarilor!
si astfel,isi gasesc linistea sa zic asa in tro lume virtuala, unde sub protectia anonimatului pot sa se exprime asa cum fata in fata cu o persoana nu reusesc!
si aici gasesc persoane care sunt la fel ca si ei si isi gasesc linistea in ei, se vad intelesi si ajutati! si asa ajung sa se ataseze de o persoana despre care habar nu au cine este!

Unele persoane sunt prea timide pentru a se intalni pe viu, si de aceea se intalnesc pe site.

Frumoasă poveste...
cum încerci tu să te scoți că ți-ai făcut cont aici, doar ca să poți afla pe loc cum se prepară zacusca și cum se bagă murăturile-n borcan.
n-ai vrut și tu să fii sinceră "virtual"-așa,și să ne spui cum te plictisești că nu prea ai cu cine te uita seara la o telenovelă-ceva.
de ce trebuie s-o aburești așa,îmi spui?
pe bune!
vezi? asta mă intrigă pe mine : că venim aici și povestim cu talent, cum e totul frumos în viața noastră reală, dar pe partea ailaltă pierdem vremea pe net scriind versuri doar-doar ne-o agăța și pe noi cineva...
va urma...

Wizard, vezi ca vin cu steagul alb, nu arunca cu nimic in mine.Mai intai vreau sa-ti spun ca scuzele acelea au fost sincere.Dar cateodata am un umor chiar rautacios.
Am rasfoit putin din intrebarile si raspunsurile voastre si am abservat ca pe tine te duce mintea dar pe ea... Poate e din cauza varstei.Adica sa te"urci pe bloc"si sa faci declaratii de dragoste iar apoi sa "cobori in piata" ca o tata, sa te iei la paruiala...
Cred ca a fost de ajuns reactia ta.Chiar daca m-ai facut in toate felurile mi-am dat seama ca vrei sa-i iei apararea, desi nu pare deloc neajutorata pentru varsta ei.Mda,cred ca am dat-o pe un ton prea serios asa ca o sa te intreb:daca as mima si eu asa
http://www.youtube.com/watch?v=eFpnPZpFTEk
s-ar supara vreun "miner"pe mine? Sau ar mai avea loc "mineriade"?
P.S.Chestia cu agatatul nu sta in picioare, poate doar sa-mi agat vreun pulover; asta mi-ar place sa-l agat virtual.

Nu prea e alb steagul ăsta al tău; chiar deloc; dar probabil că l-ai împrumutat vr*unui miner mai plângăcios-așa,de s-a șters pe față cu el; acum de ce plângea bietul om, n-are rost să mai dezvoltăm aici,dar am eu o bănuială.
Oricum,nu e de la gazele lacrimogene.
Iar umorul tău - la fel - nu e răutăcios; pentru că nu e; m-am plictisit cât l-am căutat.
Dar,in fine, nu mai contează asta; alta-i problema: nu prea te cred o fată deșteaptă.
Și ești slabă.
Deci ești diferită rău de fata asta-DontSpeak.
OK.N-am chef să îți răspund acum, așa că o lăsăm pe data viitoare.
Sau tu ai crezut că ți-am răspuns?