Simt ca a trecut viata pe lângă mine. Am 18 ani si simt ca au trecut prost pentru mine anii ăștia, mai ales ultimii. Nu am deloc mulți prieteni și simt ca nu am gustat din distracții ca alții de vârsta mea (ceea ce ma frustrează, pentru ca nu mai pot da timpul înapoi), nu mi-am dezvoltat niciun hobby pana acum și habar nu am ce vreau sa fac cu viata mea (și aici ma refer la ce meserie sa aleg, is extrem de nehotărât). Faptul ca nu am mulți prieteni poate fi și din cauza ca familia mea s-a mutat de câteva ori în viata, deci nu am crescut ca alții în același loc pana la vârsta asta. În urma cu 5-6 ani ne-am mutat ultima oara, iar eu am schimbat atât orașul cât și scoala (înainte eu fiind la o școală de comuna). Când am venit la școală în oraș pot sa zic ca m-am simțit puțin inferior, eu fiind singurul de la tara deși nu pot sa zic ca mi-am luat bullying din cauza asta. Treaba e ca noi ne-am mutat de la tara într-un orășel micuț și eu făceam naveta la școală în alt oraș la câțiva km (pentru ca acolo era o școală de top din județ). În fine, ideea e ca am început sa ma închid tare in mine și sa ma refugiez foarte mult în jocuri video, TV și învățat. Chestia e ca nu prea mi-am făcut mulți prieteni și acum îmi pare rău. Pe de o parte era distanta și naveta, pe de alta parte eu nu m-am simțit niciodată ca acasă în noul orasel și nu am reușit sa ma integrez și sa îmi fac prieteni aici. Când a început liceul, mulți deja se cunoșteau, iar eu ma simțeam foarte singur, dar nici nu am făcut ceva în privința asta, eu continuând sa ma refugiez în jocuri video si sa ma închid mai mult în mine. Și când ma gandesc la toate astea, îmi vine sa îmi dau pumni în cap și sa mor naibii. Ceea ce ma frustrează mai tare e faptul ca știu ca la origine eram un copil destul de sociabil și foarte vesel, dar uite ca la 18 ani nu a mai rămas aproape nimic din copilul ala... Acum ii mult mai greu sa îmi fac prieteni și imediat urmează facultatea, iar eu efectiv ma simt ca ultimul prost care a pierdut trenul. Cred ca oricine e de acord ca cel mai ușor îți faci prieteni când ești mai mic, iar la 18 ani mi se pare foarte greu și nu știu ce sa fac, de unde sa încep. Is confuz și frustrat ca am pierdut atâta vreme in lumea mea virtuala, în timp ce în realitate se alegea prafu de viata mea. Și exact ca acum 5 sau 6 ani când am schimbat scoala, ma simt INFERIOR fata de alții, ca nu am asa mulți prieteni, ca nu am știut sa ma distrez și sa merg la petreceri, ca nu am făcut un sport, ca nu mi-am dat seama pana acum ce meserie vreau, că și că și că etc... Ma simt ca naiba și abia aștept sa se termine și liceul dar ma îngrozește ca începe facultatea și eu tot ultimu prost care a pierdut trenu is. Pur și simplu, simt ca a trecut viata pe langa mine.

AM NEVOIE DE SFATURI, DE CRITICA, DE COMENTARII LA CE A MERS PROST, de absolut ORICE, doar spuneți ceva. Mai ii vreo șansă la vârsta asta sau s-a dus trenul?

Salut.

Intr-un cuvant, totul este bine.

In mai multe cuvinte: nu a mers nimic prost, zau asa. Inteleg, au trecut 18 ani si nu ti-ai atins asteptarile. Principala cauza a suferintei, sunt "asteptarile" pe care le au oamenii, pentru ca totul tine de mentalitate.

Sa o luam pe rand, ai venit de la tara, este un atu asta, sa stii. Bucura-te ca ai avut aceasta sansa. Desi nu vreau sa ma dau exemplu, eu m-am transferat din clasa a 8-a de la tara la oras si pot sa iti spun ca s-a vazut diferenta si ma bucur s-a intamplat asa. Dupa, anii au trecut, facultatea a trecut si cine stie ce o sa mai vina in continuare. Imi este dor de acele timpuri, imi este dor de casa unde am crescut si in viitor imi doresc sa ma stabilesc tot undeva la o casa, sa scap de aglomeratia din oras. Dar nu as schimba nimic din cele intamplate. Asa ca iti spun din experienta si sper sa imi intelegi punctul de vedere


Trebuie sa sa stii, ca nu exista o cale corecta si o cale gresit, tot ceea ce s-a intamplat cu tine, s-a intamplat ca asa a trebuit sa se intample. Este singura si unica solutie si explicatie acceptata, pentru ca trecutul nu poate fi schimbat.
Nu a trecut nimic pe langa tine, tu esti asa pentru ce s-a intamplat. Daca ceva se schimba, tu nu mai erai asa, nu mai gandeai cum gandesti acum si nu mai punteai intrebarea asta. Cu alte cuvinte, nu erai tu. Si daca acel baiat, de acum 1000 de ani, care sa presupunem ca era exact ca tine, dar exact, nu facea un lucru acum mult timp, la fel... tu nu mai erai, eu nu mai eram si viitorul poate nu mai era deloc ca acum. Deci odata intelese aceste repere temporale... iti este mult mai usor sa accepti prezentul

Deci inca odata, nu este nimic rau in ceea ce ai facut, nu exista alta varianta. Pentru ca daca exista, o faceai. ACCEPTA ASTA. Fii constient de asta. Concentreaza-te pe prezent si viitor, singurele lucruri ramase.


Nu ai pierdut niciun tren, cum am mai zis, nu esti inferior fata de altii, esti egal cu ceilalti si in acelasi timp total diferit, pronit de la structura ta ADN .

Legat de prieteni, nu te asa asa de mult pe asta, oricum nu ai tine legatura cu prietenii din liceu dupa, in cele mai multe cazuri in lume, doar vreo 3-4 prieteni din liceu mai raman si dupa, cand mergi la facultate.

O sa mergi la facultate, iar aici sunt alte discutii, de ales o facultate de viitor, ceva sa te ajute, si ceva ce ideal... ar fi sa nu fie chiar usor , dar asta o lasam pe mai incolo. Revenind, o sa mergi la facultate si acolo o sa inceapa adevarata viata, o sa vezi. Aici o sa iti faci alti prieteni, poti sa faci ce vrei tu, sa te implici in ce vrei tu, sa iesi pe unde vrei tu. SI nu este vorba ca ratezi ocazia, ca ocazia o sa vina din spate si o sa te impinga... fara sa ai vreo idee. Si intr-o secunda cand ai inchis ochii, facultatea s-a si terminat.

Acolo o sa iti faci prieteni care o sa ramana mai mult timp langa tine, o sa iti faci si o iubita, poate o sa te si certi cu diferite persoane, o sa calatoresti si o sa faci mai multe lucruri. Stii de ce? Pentru ca ai dorinta asta in tine de atatia ani. Iar odata plantata aceasta "samanta" in subconstient, corpul o sa te ghideze sa mergi direct in directia respectiva.

Asa ca nu dispera. Iti garantez 100% ca o sa fie asa cum vrei sa fie, daca si tu vrei asta cu adevarat. Iti recomand sa citesti Eckhart Tolle - "Un pamant nou", o sa iti dea o viziune despre lume... foarte interesanta si utila.


Asa ca hai, mai este putin. Oricum o sa reusesti. Nu te mai demoraliza atat. Fii barbat, fii puternic si fii diferit.

Ar fi si mai multe de zis, dar o sa ma opresc aici. Indiferent ce faci (adica singura cale) eu iti urez zile cu soare si mult succes! ^_^