stie cineva de UCC codul comercial universal

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL din 10 mai 1887
Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887.
În cursul anilor, Codul comercial a suferit modificări substanţiale O parte din articolele abrogate au fost păstrate în text, iar pentru a evidenţia faptul ca sunt abrogate ele sunt marcate în text, după numărul articolului, cu "" Actul abrogator este menţionat la sfârşitul articolului sau seriei de articole abrogate.
CARTEA I
DESPRE COMER? ÎN GENERE
Titlul I
DISPOZI? IUNI GENERALE
ART 1
În comerţ se aplică legea de fata.
Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.
ART 2
Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni care servesc comerţului, se regulează prin legile şi regulamentele lor speciale.
Titlul II
DESPRE FAPTELE DE COMER?
ART 3
Legea consideră ca fapte de comerţ:
1 Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;
2 Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3 Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;
4 Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
5 Orice întreprinderi de furnituri;
6 Întreprinderile de spectacole publice;
7 Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
8 Întreprinderile de construcţii;
9 Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
10 Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde;
11 Operaţiunile de banca şi schimb;
12 Operaţiunile de mijlocire (samsarie în afaceri comerciale;
13 Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14 Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15 Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.
16 Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;
17 Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18 Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19 Depozitele pentru cauza de comerţ;
20 Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
ART 4
Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.
ART 5
Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul.
ART 6
Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.
Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe necomercianţi, afara numai dacă ele n-au o cauză comercială.
TITLUL III
DESPRE COMERCIAN? I
ART 7
Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.
ART 8
Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.
ART 9
Orice persoana care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.
ART 10
Minorul de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dânsul ca comerciant va trebui sa aibă etatea de 18 ani împliniţi, sa fie emancipat, sa aibă autorizaţiunea în scris a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.
Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.
Grefierului tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunile s-au făcuT
Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau.
ART 11
Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le consideră ca fapte de comerţ.
ART 12
Minorul comerciant în condiţiunile arT 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi înstrăina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo autorizaţiune.
-----------------------
Articolele 10-12 a fost abrogate prin arT V din Decretul nr 185/1949 (B Of nr 25 din 30 aprilie 1949).
ART 13
Tatăl sau mama care exercită puterea părintească sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal *)
Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform arT 10.
------------------------
* În baza dispoziţiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacităţii Civile a femeii maritate, aceasta nu mai are nevoie la autorizarea Consiliului de familie, ambii părinţi fiind supuşi aceluiaşi regim juristic.
ART 14
Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ.
ART 15-16
Abrogate prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii maritate (B Of nr 94 din 20 aprilie 1932).
ART 17
Când prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rămân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale *)
---------------------------
* Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bărbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.
ART 18
Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de către părintele sau, sau de către un tutor în condiţiunile prevăzute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în orice timp Actul de revocare însă trebuie sa fie făcut cu observarea formelor prevăzute la arT 10.
Cu toate acestea, dacă minorul sau femeia incepuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie şi pe aceia care le-au retras autorizaţiunea.
În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare.
---------------------------
Abrogat prin arT V din Decr nr 185/1949 (B of nr 25 din 30 aprilie 1949).
ART 19
Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui sa fie trimis în copie certificată, în termen de o lună de la data lui, de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform arT 10 (ArT 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).
Ofiţerul starei civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusă prin acest articol va fi supus la o amendă de 25 până la 100 de lei; iar dacă omisiunea a fost făcută cu rea credinţa, la destituire; în amândouă cazurile fără prejudiciul drepturilor părţilor interesate *).
-------------------------
* Minimul şi maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L pentru majorarea amenzilor judecătoreşti (M of 139 din 18 iunie 1943)
ART 20
Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este dator sa depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o lună socotit din ziua când şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu *).
---------------------------
* Textul se aplică ambilor soţi, nu numai bărbatului.
ART 21
Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie sa fie publicata în modul prevăzut la arT 10 *)
Hotărârea asupra cererei de separatiune nu va putea fi pronunţată decât după o lună de zile de la sus zisa publicaţiune.
Dacă se admite separaţia, hotărârea definitiva va trebui sa fie publicata tot în acelaşi mod, în termen de o lună de la data ei.
În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricând interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.
Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acordă arT 975 din Codul civil, când separatiunea ar fi fost făcută în frauda drepturilor lor.
--------------------------
* Dispoziţiile acestui text se vor corobora cu arT 3-6 alin 2 din Codul familiei.
Titlul IV
DESPRE REGISTRELE COMERCIAN? ILOR
ART 22
Registrele obligatorii pentru comercianţi sunt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier.
ART 23
Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu trecând la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sunt obligatorii.
ART 24
Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnătura, un inventar de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuveniT Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna.
Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ după preţul curent la epoca facerii inventariului.
Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot încasa se vor înscrie numai pentru memorie.
Dacă sunt mai multi tovarasi solidari, trebuie sa subsemneze fiecare.
ART 25
El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.
ART 26
Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi, afara de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu există tribunal.
Pe ultima pagina a acestor registre, judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecătoriei *)
----------------------------
* Decretul 662 (Legea 165 pentru adăugarea unor dispoziţiuni la arT 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în M Of 74 din 28 martie 1944.
ART 27
Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre încheiere şi viza.
Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la. anul. s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu al comerciantului... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punindu-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.
Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute la aceste două articole *)
----------------------------
* Decretul 662 (Legea 165 pentru adăugarea unor dispoziţiuni la arT 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în M Of 74 din 28 martie 1944.
ART I
ArT 26 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:
Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi afara de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul de pace respectiv, în localităţile unde nu există tribunal.
Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.
Formalităţile prevăzute de articolul de fata se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacă registrele folosite în anul expirat nu au fost inchiate şi vizate, în condiţiile articolului următor.
ART II
ArT 27 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:
Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de pace, la finele fiecărui an comercial şi cel mult până la încheierea bilanţului, spre încheiere şi viza.
Tribunalul sau judecătorul de pace va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la. anul. s-a prezentat registrul (jurnal, inventar al comerciantului... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punindu-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.
ART III
Dispoziţiunile adăugate la arT 26 şi 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ.
ART 28
La fiecare tribunal comercial şi, în localităţile unde acestea nu există, la fiecare tribunal de judeţ, se va ţine un registru, în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere şi viza.
Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost făcută de judecătorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.
ART 29
Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba româna sau în una din limbile moderne, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lăsa vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături, dacă aceasta este necesar, se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse sa fie citibile.
ART 30
Comercianţii sunt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a ţine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.
Asemenea sunt datori a păstra cel puţin până la doi ani facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor.
ART 31
Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecata după cererea unei părţi decât în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de falimenT
ART 32
În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordona înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr-insele numai ceea ce este privitor la litigiu.
ART 33
Când registrele oferite, cerute sau ordonate a se înfăţişa se află în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.
ART 34
Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.
TITLUL V
DESPRE OBLIGA? IUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL
ART 35
Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptării după natura contractului.
Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul cu conditiunea ca sa încunoştiinţeze îndată pe acceptant despre aceasta.
ART 36
Când propuitorul cere executarea imediata a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.
ART 37
Până ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile Cu toate acestea, deşi revocarea împiedică ca contractul sa devie perfect, dacă ea ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi, după ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacă contractul răspunde de daune-interese.
ART 38
În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia este făcută.
ART 39
Acceptarea condiţionată sau limitată se consideră ca un refuz al primei propuneri şi formează o nouă propunere.
ART 40
Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriei, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice fel de proba.
ART 41
Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în tara şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile, plata va putea fi făcută în moneda ţării, după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii; iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei mai apropiate, afara numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o altă asemenea.
ART 42
În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afara de stipulaţiune contrarie.
Aceeaşi presumptiune există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială.
Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care, încât ii priveşte, nu sunt fapte de comerţ.
ART 43
Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
ART 44
În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de arT 1021 din Codul civil.
ART 45
Contractul litigios prevăzut de arT 1402, 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.
ART 46
Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:
Cu acte autentice;
Cu acte sub semnătura privată;
Cu facturi acceptate;
Prin corespondenta;
Prin telegrame;
Cu registrele părţilor;
Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de arT 1191 din codul civil;
În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.
ART 47
Telegrama face proba, ca act sub semnătura privată, când originalul este subscris de însăşi persoana arătată intr-insa ca trimitatorul ei Ea face aceeaşi probă, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o altă mâna, când ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se predă, de însăşi acea persoana.
Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competenta, atunci se aplică principiile generale În caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-postale, proba contrarie este admisă.
Data telegramelor stabileşte, până la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.
ART 48
În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezumă afara de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomandă conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-postale.
ART 49
În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimţământ, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarată autentică de autoritatea competenta, sunt valabile şi fac proba în justiţie.
ART 50
Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ.
Înscrierea în registre, făcută de prepusul care ţine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi când ar fi făcută de însuşi stapanul.