Voi aveți această întrebare,, Cine sunt eu" sau "Ce fac eu ".Cum puteți voi să răspundeți la aceste întrebări?
Sunt un corp format din energie si praf de stele care munceste si se bucura de viata, pentru a lasa ceva frumos in urma sa.
RăspundeWow,foarte convigator.
Răspunde O intrebare subiectiva nu necesita un raspuns convingator.
In oarecare masura ai dreptate
Ordonare:
După relevanţă
Intrebarea asta am primit-o si la un fel de lucrare la psihologie 
.
Probabil sti deja ce fel de persoana sunt eu, pentru ca... sunt ca tine, mai sti?
Dar o sa incerc sa iti raspund la intrebarea a doua.
"Ce fac eu". Eu unul cred ca incerc sa trec prin viata, facandu-mi un rost. Incerc sa gasesc ceva la care ma pricep si sa imi placa si sa fac asta mereu.
Dar probabil nu as vrea sa fac asta doar pentru mine. Adica de ce as face-o... Trebuie sa am si pe cineva cu care sa fac toate astea. Asa ca probabil si asta fac deocamdata. Sunt in cautare 
.
Sa revin... Poate fac referire si la prima intrebare. Poate ca sunt un clandestin in lumea asta, nu stiu. Poate altcineva o sa imi spuna cine sunt de fapt. Cred ca ar fi mai usor asa.
PS: mereu, intrebarile astea psihologice ma fascineaza, dar in acelasi timp, ma si pune intr-o postura ciudata. In care trebuie sa ma descopar, si lucrul asta, cred ca il fac foarte greu.
Tu cum ai raspunde?
RăspundeAi da, chiar asta nu ințeleg cum tu și eu suntem la fel, acesta este un lucru pe care nu chiar îl pot explică în plus și diferență de vîrtă nu este chiar mică, în fine eu la această întrebare chiar nu știu ce să răspund, dar o să încerc.Eu simt ca sunt ca o păsări ce vede multe alte păsări închise,privite de libertate și de aceea în ceea ce fac încerc să fac tot ce e bine pentru mine și pentru întreaga omenire,dar tot odată încerc să procedez astfel în cit să îmi pastrez libertatea,eu nu doresc să fiu legată de nimeni și nimic.Da și eu sunt în căutarea unei persoane cu care să pot împărți multe lucruri, dar nu doresc să fiu legată de acea persoană cu un act, deci m-am abătut de la subiect, eu știu ca sunt în căutare de libertate, liniște și pace.
E bine ca sti exact ce vrei de la viata. Sper sa aflu si eu cat mai curand.
Si ai dreptate si in legatura cu persoana pe care o cauti. Adica doar nimeni nu cred ca vrea sa fie legat de ceva e care sa depinda intr-un fel. Esti prima persoana pe care o aud ca zice asta, dar in sensul bun. Adica, dupamine, ce nu ar fi mai frumos decat sa fie cineva care sa impart orice moment din viata, sa stiu ca mai e o parere langa mine care isi sustine punctul de vedere. Un fel de ajutor in vaita cu care sa pot sa realizez ceva de care sa fiu mandru, ca sa zic asa.
In orice caz. Libertate sa stii ca ai. Eu cred ca toti suntem liberi sa fecem ce vrem. Dar cu linistea si pacea... in lumea asta, mai greu 
Apropo, cati ani ai?
Dar tu citi ani ai, eu citi ani crezi ca am?
Am implinit 19. Si nu stiu cati ai tu la felul cum gandesti. As putea sa zic ca tot atat, dar ma indoiesc... Probabil 16?
Pai nu spun caci multi catologhiaza dupa varsta si incep sa isi schimbe opinia
Tu ai face asta daca ai fi in locul meu? Parca gandeam asemanator.
Ia incearca...
Daca iti spun nu ai sa ma crezi
Cum sa nu te cred. Doar nu ai mintii sau ceva.
Pai am nici mai mult nici mai puțin de 14 ani
Multi inainte. Si stai linistata ca parerea mea e tot aia despre tine.
Pai nu neaparat la tine mă refeream cînd am spus ca oamenii își schimba părerea, ci în general dacă persoanelor văd ca ești mai mică nu au aceeași atitudine față de tine
Ai dreptate. Ei gandesc probabil ca esti mica, si ca inca mai ai multe de invatat. Mi s-a intamplat.
Aici e valabila sintagma, ca judeca cartea dupa coperta .
Am cunoscut persoane care sunt mai mari si decat mine, dar care in comparatie cu tine sa zicem, ei sunt cei mici
Mi se pare ca ești una din putinele persoane care judeca astfel.
Eu sunt suma tuturor alegerilor pe care le-am facut, a tuturor problemelor si calitatilor pe care le am. Incerc sa supravietuiesc, in timp ce caut fericirea.
Pai da e clar ca tu trebuie sa faci toate alegerile din viata ta
Ma bucur daca am dat un raspuns clar.
Cine sunt eu? Sunt o persoana mai spirituala de fel care n-are ce cauta in secolul asta dominat de rutina si avutie. Usor, usor realizez ca sunt condamnat sa ma cenzurez si sa-mi omor spiritualitatea. Ce fac eu? Sunt chill.
Wow ai o atitudine uimitoare, de unde ai desprins acest fragment?
De la mine din cap.
Pai ce te face să gindesti astfel?
Ce te face să gindesti astfel?
Nu este vorba despre oameni ci despre tine ca persoană.
Ce doresti sa spui?
Deci te incurci si ai o senzatie de parca ai o durere in tine. Faci o mare prostie incat nu mai sti cine esti.
Eu nu simt nici o durerea și cu siguranță știu cine sunt. Oricum fiecare cu părerea sa.
Pai nu poți face mereu ce dorești, căci nu ar fi un echilibru în natură dacă fiecare ar face doar ce dorește el, fără să țină cont de cei din jur.
Niciun om nu traieste in realitate, tot ce simti, tot ce vezi, tot ce crezi sunt doar interpretari ale creierului. Interpretarea este definita in primul rand de simturi si apoi de instincte/emotii. Nici nu realizam cat de limitati suntem. Dar avem si un as in maneca, fiecare om are capacitatea de a-si crea propria realitate unde e cine isi doreste si face tot ce isi doreste. Cand faci ceva ce nu-ti place, repeta-ti ca-ti place. Vei vedea ca dupa o perioada va ajunge sa-ti placa. Creierul poate fi pacalit sa creada ce vrem noi sa creada. Asa cum devenim depresivi si tristi, repetandu-ne anumite lucruri, putem deveni mai relaxati si impaciuitori, incercand sa ne inducem cu totul alte trairi. Prin urmare eu sunt cine vreau pentru ca aleg sa vreau sa fiu ce deja sunt. Si fac ce-mi doresc pentru ca invat sa-mi doresc sa fac ceea ce trebuie sa fac . Elementar.
Cei din jur nu conteaza, tu nu traiesti in locul lor, ei nu vor trai pentru tine. Singurul loc in care exista lumea cu adevarat e mintea ta, ea contureaza totul, iti creaza iluzii, iti ofera satisfactii, acolo chiar se intampla tot ceea ce tu crezi ca se intampla. Tot acolo cei din jur sunt mai buni sau mai rai decat sunt in realitate. Vei vedea dupa ce te faci mare ca oamenii din jurul tau nu au prea multe in comun cu imaginea pe care ti-ai creat-o tu despre ei. Si cand lumile astea se vor lovi, te vei supara pe ei, pentru ca adevarata lor natura nu corespunde naturii pe care ti-ai creat-o tu despre ei, in mintea ta. Atunci sa-ti amintesti ca nu e vina lor ca nu se ridica la asteptarile tale, e vina ta pentru ca i-ai urcat pe un piedestal dupa care va trebui sa-i cobori.
Pai da sunt de acord cu tine,însă tot în lumea pe care o creezi este imposibil să faci doar ce dorești tu, deoarece tie ti se pare ca tu faci bine pe cînd în realitate dăunezi celor din jur, este interzis să trăiești doar în lumea ta căci poți fi catalogat ca o persoană nebună cu deformări psihice.Cei ce sunt crezuți nebuni ei nu sunt ci poate noi suntem cei nebuni căci nu avem lumea noastră însă în lume nu îi poti face pe toți să fie ca ține căci iarăși ei vor spune ca tu ești cel cu deformări psihice și atunci tu vei trăi în lumea ta, dar ce folos dacă tot ceea ce vei vedea și vei auzi vor fi doar niște aluzii absurde? E bine să fii unic, însă nu e normal ca să te crezi ceea ce nu ești sau să faci ceea ce nu crezi cu adevărat.
Scopul vietii nu este sa fii catalogat intr-un anume fel, ci sa fii cat mai fericit. Daca iti vei trai viata in functie de ce cred ceilalti despre tine te asteapta multe dezamagiri. Incercand sa cauti fericirea in alti oameni sau daca te apuci sa oferi in speranta ca vei si primi inapoi, nu faci decat sa iei un start prost in viata. In schimb, daca esti fericita, devine irelevant cum te catalogheaza ceilalti, daca vorbesti cu peretii sau daca mananci nisip. Nu confunda scopul cu miloacele. Scopul suprem al vietii este fericirea. Cum atingi starea asta este absolut irelevant. Pentru tine pare sa conteze foarte mult ce cred ceilalti, traiesti pentru ei sau pentru tine? In aceeasi masura e irelevant ce esti, relevant e doar ce crezi. Nu conteaza daca toata lumea te crede cel mai mare prost daca tu te crezi genial, ti-am mai explicat asta. Pentru ca tu nu traiesti in mintea celorlalti, ci doar in mintea ta, asa ca realitatea pe care tu o percepi e singura care conteaza, indiferent cat de neconforma cu realitatea ar fi ea.
Nu stiu ce inseamna "sa fii unic". Unic nu ai cum sa nu fii, chiar si in momentul in care imbratisezi mentalitatea de turma. Pentru ca intotdeauna vei fi unic in anumite privinte asa cum intotdeauna vei fi exact ca si ceilalti, in alte privinte. Asa ca unicitatea asta e fix un rahat.
Pai eu nu trăiesc pentru altii ci pentru mine, dar nu ai cum să nu tii cont și de părerile celorlalți uneori.Mie îmi place să îi ascult pe cei din jur si să mă consult cu ei, dar să fac ceea ce cred eu.Deci eu nu trăiesc pentru ei ci pentru mine,dar mă strădui să trăiesc bine în lumea lor și extraordinar de bine în mintea mea. Oricum niciodată nu putem ști cant suntem fericiți, ci doar știm ca am fost fericiți și ca vom fi fericiți cindva, eu nu lupt ca să fiu fericită ci lupt ca să pot să îmi spun mie ca am avut o viață de vis, ca să pot răspunde la sfarsit,, Cine am fost eu''?
Viata de vis implica fericirea. Te contrazici singura...
Pai eu nu cred în viața de vis, ci doar într-o viață reușită și împlinita.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
