Salut tuturor! Am 28 de ani și sunt tot mai îngrijorată de mine(ceea ce urmează să spun nu e din cauza izolării Covid, ci sunt probleme mai vechi).
În primul rând, nu reușesc să-mi găsesc un loc de muncă. Toate aplicările de pe site-urile de recrutare sunt ignorate, ca și când nici n-aș exista.CV-ul meu este bine compus (studii, experiențe de muncă,etc.),nu foi goale. Că depun pe ce am terminat din studii sau un domeniu nou, rezultatul e același: zero. Parcă e blestemat CV-ul meu. Aș vrea să mă reorientez, dar nu știu pe ce anume. Ori e cu mult peste nivelul meu sau sub nivelul meu. Voluntariatele le văd inutile,sincer. Nu e vorba de bani,nu mișc un deget. Hobby-urile mele rămân doar hobby-uri, sigur nu fac bani din ele,sunt foarte conștientă de asta. Cursurile pregătitoare de IT, management sau altele mai în trend sunt extrem de scumpe iar părinții mei nu sunt de acord să arunce o grămadă de bani pe cursuri care nu-mi vor asigura mai târziu un loc de muncă de durată.Da,sunt încă la mâna lor,asta e. Unele din ele sunt nesigure și chiar m-am interesat de tarife și tot. Arunci mulți bani,îți "vinzi un rinichi" doar pentru un certificat amărât și dup-aia "descurcă-te!" și îți mai dă și un "șut în fund" așa din plăcere sadică. E ca ruleta rusească și cu cursurile astea,dar e oare ceva cât de cât de încredere pe partea asta?
Al doilea rând,din multele discuții cu diverse persoane, mi s-a recomandat de câteva ori să fac o consultație la psiholog sau psihoterapeut. S-ar putea să fie necesar dar părinții mei nu au încredere în astfel de persoane calificate. Nu pot nici să cheltui banii prietenilor ăia puțini pe care îi am pe consultațiile și tratamentele alea din motivul "cei șapte ani de acasă" și de teama să nu îi resping și pierd(așa presimt urmările, indiferent cât de înțelegători ar fi cu mine).
Al treilea rând, de ce am dezvoltat acum multe luni în urmă frica de relații serioase și mariaj dacă eu nu am avut experiențe atât de traumatizante cu bărbații încât să-mi apară fobiile? Am avut puține relații serioase. Când apărea o problemă, încercam să comunic cu el și să repar dar din aia ce reparam se strica mai rău și asta a condus încet și sigur sau chiar brusc spre despărțire. Cum scap de fobia asta ridicolă? Atât, sper să mă fi făcut înțeleasă. Aștept răspunsuri.

De la virus nu gasesti de munca e normal, cand isi revine treaba la normal vei gasi altfel te duci pe banda de productie la o fabrica si stai acolo daca nici aia nu te angajeaza ca necalificat mergi la ajofm sa vezi ce sanse ai de angajare. Psihologii sant o afacere inutila nu ajuta cu nimic te fac de bani nimic mai mult, doar ca stiu cum sa te sfatuiasca in viata cu alte cuvinte ca sa iti schimbe mentalitatea dar chestiile alea ti le zice un parinte si tot acelasi lucru de psiholog e. Referitor la relatii nu te mai iluziona multi sant in cautare de relatii si nu gasesc pentru ca ele vor sa aiba acces la multi indivizi, se satura de unu si merge cu altul o tin asa. Stiu ca romanii de fel sant mai violenti stresati si nu prea au etica aia civilizata ca un spaniol, englez, german intr-o relatie. Dupa un timp ii scoate ochii si o critica sau bate etc. Poti trai singura in viata nu trebuie sa depinzi de un muschi carnal pentru a fi fericita

Legat de job, din ceea ce spui, ai investit in educatia ta, iar acum astepti rasplata. Ei bine, piata e plina de locuri pentru ospatari, bucatari, vanzatori, soferi, lucratori in productie, maxim contabili, dispeceri si IT-isti de... incarcari cartuse, retelistica si depanari. Posturile importante nu prea sunt libere, si mai ales, e cam greu sa faci impresie, daca nu vii cu vreo 10 ani de experienta. Esti intr-o zona cu companii mari, economie ok?

Cat despre relatii, relax. Asa suntem toti, din generatia asta. Nu stiu nici eu unde e problema, dar nu se prea ajunge la stabilitate.

Comoditate. Lipsa sacrificiilor. Multi prefera sa moara singuri decat sa lase de la el/ea.

Deci,după atâta timp, să ajung la ANOFM să cer de muncă? Unde se duc toți analfabeții și moșii? Vai de viața mea, nici nu am vrut să se ajungă acolo!

Depinde si ce inseamna sacrificiile astea. Eu consider ca am lasat loc de o partenera in viata mea, cu tot cu gusturile, nevoile si ideile ei diferite. Dar ar trebui sa ii placa din start viata mea, ca eu nu sunt ala care sa fie indrumat spre schimbari majore, din dragoste. Si mi se pare un atu.

Am depus și la joburile "de jos", dar ce crezi? Nimic.

Sacrificii ca sacrificii, dar trebuie să ai un reper sigur anume, nu te bagi la orice lucru care-ți surâde și dup-aia să regreți, nu?

Daca la 28 de ani ai tai, inca nu ai un reper sigur sau aproape sigur, cred ca sfaturile noastre sunt inutile pentru tine. Ai orgoliu cat cuprinde.

Nu toti ne nastem genii si cu planuri marete de la varsta de 4-5 sau 13-14 ani,zau asa! Suntem diferiti, nu la fel ca robotii, da? Argumentul tau nu e valid! Uita-te la tine mai intai, inteligentule! Tu ce plan maret ai realizat pe acest pamant? Hai, lauda-te aici! Ca sa te cunoastem mai bine!

Priviti acest utilizator, oameni buni ce mesaj intelept a putut lasa, cand probabil si el este la fel de ratacit ca si mine! Haideti sa acordam cateva secunde de aplauze si rasete la adresa lui.

Alo, păpusa! Deja te-ai cam facut de ras cu intrebarea asta. Esti de o zi pe-aici. Eu sunt de 10 ani. Nu dovedi ca esti si imatură.

Ai mesaj in privat, eu nu imi arat „inteligenta" ca tine, ca sa vada toata lumea.

Asa e cand nu te cheama nimeni si nici relatii nu ai, ala e ultima speranta - un sofer de bus care trece prin ajofm fie online prinde oferta sau la birouri nu e analfabet si castiga mai mult decat unu cu bac/facultate. 1000€ pe luna

Incearca sa mergi personal.
Am si eu cont pe eJobs, am depus pe la diferite job-uri, vreo 2-3 ani nu s-a intamplat absolut nimic. In schimb, cand mergeam personal sa intreb de anumite posturi, majoritatea erau dispusi sa ma ia in probe de a doua zi.
Te sfatuiesc sa iti tiparesti un CV simplu, si sa mergi personal sa il depui, e mult mai sigur, iar in multe locuri intri direct la interviu, fara programare.

Și ce job ai? De zugrav? La birou?

Cred ca e troll. Sper de fapt.

Te ajuta cu ceva daca iti explic de job am eu?
Nici macar nu ma bazez pe job.

Cum adică nu te bazezi pe job? Din ce mănânci și îți plătești taxele? Nu riști să ajungi pe străzi? Aici ai dat un răspuns cam eronat.

Am un job 'intermediar' fata de meseria mea, la care pot renunta oricand. E doar un salariu.
Meseria mea se intinde pe domeniul auto, de la mecanica pana la vopsitorie, dar nu ma angajez, pentru ca nu renteaza. Fac mai multi bani de acasa, rezolvand masinile cunoscutilor, decat daca stau toata ziua murdar in service, si impart banii cu un patron, care imi mai da si ordine.
Nu stiu din ce mananc, dar tot timpul am bani, asta e ideea. Daca renunt la job ma axez mai mult pe meserie, si e posibil sa ies mult mai bine. Urmeaza sa fac (din nou) asta.

Job de acasa? Perfect! Unde găsesc așa ceva? Dar nu pe auto, pe orice alt domeniu, să am de unde să aleg.

In cazul meu, pentru a lucra de acasa, a fost nevoie de o investitie in jur de 20.000 de lei, si mult timp.
Si... De la 16 ani pana pe la 22, am stat la fundul unui mecanic renumit din oras, cativa ani i-am pierdut in service pe 2 lei, etc.
Nu cred ca exista vreo meserie in care sa bati palma, si sa te umpli de bani a doua zi. Poate doar pe la vitrine, in Amsterdam

Intre varstele alea eram cu nasul in carti si atat, n-aveam cum sa ma impart in sapte parti ca altfel nu faceam nimic bine si corect pana la capat.Le-am luat si eu pe rand, acum ca s-a ajuns la varsta asta... poate acum e momentul potrivit pentru ce nu am reusit atunci sa fac in afara studiilor.

Daca ai studii superioare, incearca in MAI.
Poti intra direct la birou.

Ce raspuns inteligent, braaavoooo! Haideti sa-l aplaudam pe acest utilizator!

Nu iti trebuie cursuri.
Ai internetul la dispozitie. Alegi un subiect despre care crezi ca ti se potriveste, cumperi echipamentul necesar si pui in practica ce vezi in tutoriale.
Am sa ma dau pe mine ca exemplu concret: Am invatat sa cant la chitara vizionand urmarind tutoriale pe internet. E anevoios drumul, mai ales cand nu ai pe cineva care sa iti dea un feedback, dar nu e imposibil. Conteaza sa te tii de ceea ce faci si sa mergi inainte. Cu pasi mici, dar mereu inainte.

Daca vrei sa te apuci de IT, te pot ajuta sa gasesti drumul pe care sa-l urmezi.

Si traiesti din a canta la chitara? Esti chitarist platit? Artist adevarat? Zi-mi ceva mai concret, nu pierdere de timp, te rog

Se dau probe inainte? Daca da, ce probe? Uite la M.A.I. nu m-am gandit. Ce era? Ca am si uitat.

La politie stiu ca se dau probe destul de grele, incepand cu proba fizica, apoi un fel de BAC.
La jandarmerie habar n-am, cred ca te pun sa bati un caine bolnav, ceva.

Ce e de proba fizica cu obstacole si altele sau sa bat pe cineva mi-e teama ca nu e compatibil. N-am atata forta fizica si masa musculara ca sa trec.

Sunt programator.
Chitara e doar un hobby. Am dat acest exemplu, fiindca l-am invatat folosindu-ma de internet, lucru pe care il poti face si tu. Iei un subiect care iti place si incepi sa-l studiezi, iar unde dai de greu pui intrebari pe diferite forumuri pentru a-ti clarifica ceea ce nu stii.

La final zisesem de it, fiindca fac parte din sistem, deci iti pot da sfaturi despre ce trebuie sa inveti, DACA chiar vrei sa te apuci de asta.

Cat de mai concret?