Voi credeti in fantome? in povesti cu fenomene stranii paranormale? Stiti vreo poveste de genul asta?

Buna, cand eram mica imi era frica sa ma uit pe geam de teama sa nu-mi apara in fata copila aia din Scary Movie :)). Acum nu mai cred in varcolaci, fantome si lucruri degenul asta. Acum cateva saptamani am urmarit insa un serial cu fenomene paranormale si sincera sa fiu imi vinea sa plang insa mi-am revenit! Ei fac doar spectacol ca sa aiba rating;). Deci in concluzie, nu! Nu cred ca fantome :*. Dar stiu cateva povesti interesante care cred ca-ti vor placea:

Legenda spune ca orice om care merge in cimitir in mijlocul noaptii de Halloween poate sa vada fantome, dar petul este pierderea propriului suflet.

Intr-o astfel de noapte, un grup de prieteni au hotarat sa vada daca legenda era adevarata. Au mers in cimitir, dar unul dintre ei nu a indraznit si a hotarat sa ramana la intrare. Baietii au inceput sa alerge prin cimitir si o buna bucata de timp nu s-a intamplat nimic. La un moment dat, baiatul ramas in afara cimitirului i-a vazut pe ceilalti indreptandu-se spre el cu niste ochi mari si iesiti din orbite.

A inceput sa tipe, iar oamenii care locuiau in apropierea cimitirului l-au auzit si i-au venit in ajutor. Cand au ajuns, baietii erau morti, iar cel care ramasese in afara cimitirului a amutit si nu s-a putut afla nici pana azi ce se intampla, de fapt, in cimitir in noaptea de Halloween!



Daca cititi aceasta poveste s-ar putea sa vi se para SF dai reala, chiar mie mi santamplat...deci,eu si cu o prietena am devenit brusc interesate de magie. fara vreun motiv anume, pur si simplu dintrodata.Am inceput sa studiem si sa citim,ne interesa in mod special
magia neagra,necromantia si demonologia(adica cele care se ocupa cu invocarea mortilor si a demonilor).Ne descurcam destul de binisor si neam zis ca am vrea sa incercam ceva nou,si ce nea venit noua in minte, sal invocam pe Lucifer, unul dintre cei mai periculosi de-
moni care au existat vreodata.Am reusit cu brio sal invocam, dar povestea incepea sa ia o intorsatura mai putin placuta cand demonul a inceput sa tot incerce sa se razbune pe noi(inca n-am gasit motivu).
Intro dimineata ma pregateam sa plec deacasa ca sa ma intalnesc cu prietena mea.Am intrat in hol, langa oglinda.Tocmai vroiam sa ies din casa cand am simtit deodata doua maini reci si foarte puternice cum ma strangeau din spate, de gat.Cred ca nu-i nevoie sa
mentionez cat de tare m-am speriat, mai ales ca mainile strangeau tot mai tare pana cand incepeam sa raman fara aer. Fara sa vreau am miscat ochii spre iglinda.Ma vedeam,e adevarat, dar se presupunea ca in spatele meu ar fi trebuit sa fie cineva care ma strangea de
gat, nu? Ei bine in spatele meu nu era absolut nimeni.Pentru ca eram obisnuita cu chestii din astea mai "dark" mi-am dat seama din prima ce se intampla si ce era in spatele meu.Ma strans de gat tot mai tare pana cand s-a oprit brusc, tocmai cand credeam ca mi-a sunat ceasul.
Am cazut pe jos si atunci o intrat in casa prietena mea care ma asteptase prea mult si a venit sa vada ce s-a intamplat.Cand o intrat in casa so socat.Din gura imi picura sange.Am stiut amandoua ce se intampla.Treaba era grava, dar nu sa mai intamplat nimic o vreme
destul de indelungata.Nu mai banuiam nimic,credeam ca totul se sfarsise, pacat ca m-am inselat.
Stateam intr-o seara in fata oglinzii, prietena mea ramasese peste noapte la mine.Ma periam si am putut sa vad, deodata, clar cum imaginea mea din oglinda slabea si pierdea din culoare.Mam speriat,am crezut ca halucinez, totusi tot ce era in oglinda, in jurul meu se
vedea perfect.Am intrebato pe prietena mea daca observa ceva ciudat la imaginea mea din oglinda si am fost surprinsa cand am vazut-o uitandu-se socata.Mam intors nedumerita spre oglinda.Nam putut sa-mi stapanesc un tipat de groaza cand am observat ca imaginea mea
nu aparea absolut deloc in oglinda desi eu stateam exact in fata.In fine, am inceput sa ma cam obisnuiesc sa dorm in camera cu demonii.
Acum o saptamana am fost singura acasa m-am pus la calculator ca sa mai vorbesc cu prietenii...cand simt din spate cum cineva/ceva se apropie de mine.Mam intors si n-am vazut nimic.In schimb am auzit o voce groasa si foarte puternica strigand la mine: "Adri nu
mai fugi, n-ai cum sa scapi, stii ce te asteapta!
Povestea asta am auzit-o de la un prieten.Nu stiu cat este de adevarata.
Se facea ca intr-o zi Mihai, un elev rebel mergea spre casa.Pentru a se da mare in fata prietenilor sai, cumpara o papusa din colectia Mary de la magazinul de jucari careia ii dadu foc la ochi cu o bricheta.Seara viitoare Mihai ramase singur acasa, intrebandu-se de ce au intirziat parintii lui 5 ore.Atunci suna telefonul. Mihai raspunse.O voce ca de copil ii spuse'Buna,sunt Mary, sunt in fata mallului, hai sa ne jucam!'. Mihai inchise speriat telefonul dar acesta iar suna.Atunci luminile se arsera. Mihai raspunse.Era aceeasi voce de copil care spuse'Buna,sunt Mary, sunt in fata supermarketului, hai sa ne jucam. Mihai ingheta si cu vocea intretaiata.Era aceeasi Mary.Ea zise'Buna,tot eu sunt,sunt in fata casei tale, hai sa ne jucam'. Mihai se uita in jur.Dar vocea lui Mary era tot mai rasunatoare si spunea'Eu am fost baba oarba, acum e randul tau!'Si nimeni nu l-a mai vazut pe Mihai vreodata
Este sambata noaptea si orologiul bate ora 12:00. Pe strada nu este nimeni. Doar 3 persoane se disting in lumina felinarelor: eu, alex si maria. Ne aflam in fata Deliciei, un restaurant ce a ars cu mult timp in urma, cu gandul de a intra. In fata noastra se afla o fereastra pe care ne cataram, pentru ca usile sunt incuiate. Dincolo de acea fereastra se afla un hol ce duce spre baie si spre restul cladirii.

Intram in baie, unde observam ca WC - urile si chiuvetele sunt sparte, si este multa apa pe jos. Teama crestea in noi cu fiecare clipa cu care stateam mai mult acolo. In acel moment, cand ne pregateam sa iesim din acea baie, Alexandr@ a simtit ceva picurand pe umarul ei. Ne-am hotarat sa ne uitam toate in sus sa vedem de unde picura, si asta am si facut. Dar am vazut ceva ce cu siguranta nu ne asteptam: deasupra capetelor noastre se afla trupul dezfigurat al unei persoane spanzurate de lustra. Am tipat intr-un glas cat am putut de tare si am rupt-o la fuga pentru a iesi de acolo. Dar surpriza! Fereastra pe care intraseram era incuiata.
Singurul lucru pe care il mai puteam face era sa cautam alta iesire. Am intrat in camera centrala. Flacarile si-au lasat mult amprenta in aceasta camera, innegrind totul in jur. Speriate deja, am vazut ca pe peretele din spatele tejghelei era scris cu ceva rosu:
"Aici ti-e sfarsitul! Vei muri, iar numele ti se va scrijeli pe peretii acestei camere! Ne-am uitat pe pereti si am descoperit ca intr-adevar pe ei erau scrijelite mai multe nume. Dar ne-am gandit ca poate e doar o gluma proasta, si ne-am urcat pe tejghea sa vedem daca scrisul este facut intr-adevar cu sange. Maria a fost prima, eu a doua, iar Alexandra a ramas in spatele nostru. Dincolo de tejghea se vedea ceva miscandu-se in intuneric, asa ca nu am avut curaj sa pasim acolo. Am indreptat lanternele in intuneric spre locul cu pricina si am observat cu stupoare ca cei ca se miscau erau niste sobol@ni ce se hraneau din cadavrul unei fete ce parea a fi cam de varsta noastra. Astfel am descoperit ca scrisul de pe perete este facut cu sange, si ca apartinea acelei fete. Ne-am intors catre Alexandra cu fetele albe ca varul, si am refuzat sa-i spunem ce vazusem.
Pentru a merge mai departe trebuia sa trecem printr-un culuar ingust ce ducea spre bucatarie, mansarda si pivnita. Usa bucatariei era scoasa din balamale si pe suprafata ei se distingeau multiple zgarieturi. Am intr@t. Aerul era innabusit, si era un miros greu de suportat. Faianta de pe pereti era umeda. In capatul bucatariei se afla un aragaz, iar la cativa pasi de el un frigider. Pe aragaz era o oala in care fierbea ceva. Am ridicat capacul cratitei, surprinse de ce vedeam. In oala se afl@u organe interne ce pareau a fi omenesti. Am scapat capacul din mana, producand un zgomot puternic. Alexandrei i s-a facut sete, asa ca se gandi ca in frigider ar putea fi o sticla cu apa rece, si deschise frigiderul. Insa acolo nu era apa. Singurul lucru care se afla in frigider era un cap de femeie. Alexandra a trantit usa frigiderului cat a putut de tare, si am luat-o la fuga cat am putut de repede. Cand am iesit din bucatarie am observat ca Ana nu mai era cu noi. Dar n-am avut destul curaj incat sa ne intoarcem acolo. Am urcat scarile spre mansarda cu speranta ca ne vom reintalni. Usa de sus era intre-deschisa, asa ca am impins-o incetisor. Cand am pasit inauntru am simtit ceva moale sub picior, insa nu m-am uitat sa vad ce e, crezand ca e doar un covor. Am indreptat lanternele spre tavan, unde erau spanzurate mai multe persoane. Ne-am apropiat de ei si am observat ca pe cativa dintre ei ii cunosteam. Era acolo si profesoara noastra de desen, ceea ce insemna ca zvonurile ca iesise la pensie erau neadevarate. Ne-am hotarat sa plecam de acolo pentru ca nu era nici o iesire, cand am aflat pe ce calcasem: pe cadavrul mutilat al colegei noastre, Ana. Ne-am speriat mai rau ca niciodata si am luat-o la fuga pe scari. Am coborat pana in pivnita. Acolo erau numai lazi. Am auzit niste voci stranii, asa ca am ramas dupa acele lazi. Nu am inteles prea bine ce spuneau, dar din cate am vazut noi pareau a fi satanisti. Am incercat sa ne furisam inapoi pe scari, insa am fost descoperite. Au inceput sa alerge dupa noi, si am si fost prinse. Dar cand credeam ca nu mai avem scapare, ei ne-au dat drumul din stransoare si au facut un pas in spate. Nu stiu de ce, dar nu am ramas acolo ca sa aflam. Am luat-o la fuga. Am urcat scarile, am trecut pe langa usa deschisa a bucatariei, pe langa tejghea, iar Alexandra s-a oprit in acea camera, facand niste ochi mari.
M-am uitat si eu in acelasi loc pe care il tintise ea cu privirea si am ramas surprinsa: Numele prietenei noastre era acum scrijelit pe unul dintre pereti.Dar pentru ca probabil satanistii veneau dupa noi am luat un scaun din acea camera si am fortat cu el fereastra, pana ce am reusit sa o deschidem. Am iesit de acolo! In fata noastra Soarele se ridica pe cerul intunecat. Nu ne venea sa credem ca Ana nu mai era in viata. Am ramas ceva timp acolo pentru a ne linisti si ne-am tot gandit care o fi fost motivul pentru care noi nu am patit nimic iar colega noastra da. Si atunci a venit si raspunsul nostru: Jos, pe asfaltul rece se afla cruciulita Anei, care probabil ii cazuse de la gat inainte de a intra. Am luat-o cu noi, si ne-am indreptat speriate spre casa. Nu am spus nimic despre cele intamplate parintilor nostri. Cat despre Ana... Politia a cautat-o timp de cateva zie, si pentru ca nu au gasit-o, au inchis cazul.
Timp de cateva zile nu am mai auzit nimic despre cazul colegei noatre Ana care a murit intr-un mod cumplit. Insa a venit si scoala.si am fost bombardate de intrebari de la colegii nostri, de la profesori chiar si de la director, stiind ca noi am fost ultimele persoane cu care a fost vazuta Ana. Insa asta nu a fost nimic fata de ce avea sa ni se intample.
Intr-o seara pe cand parintii Dianei erau plecati la o nunta, eu am venit sa dorm la ea pentru a-i tine companie. Am cumparat gustari pentru a ne simti bine...si ne-am uitat impreuna la un maraton de filme de groaza.
La un moment dat Diana s-a dus in bucatarie pentru a mai aduce niste sucuri. Trec 10 minute, trec 20 si eu devin ingrijorata, asa ca merg la bucatarie dupa ea...si o gasesc intinsa pe podea abia respirand, cu sucurile varsate langa ea. O intreb ce s-a intamplat si imi spune gafaind ca dintr-odata a simtit ca cineva o strange de gat, si ca in oglinda de pe perete nu vedea pe nimeni, iar cand credea ca o sa moara m-am auzit eu venind si stransoarea a incetat. Primul lucru care ne-a venit in gand la amandoua e ca in casa erau fantome. Dar pentru ca suna ciudat ne-am amuzat copios pe tema asta, gandindu-ne ca am vazut prea mute filme de groaza. Am luat 2 bureti si am sters sucul de pe jos si dupa ce am terminat ne-am intors in camera Dianei. Pentru a nu mai avea ''vise" ciudate am oprit filmul, si am inceput sa ascultam muzica.
Stiu ca suna bizar, dar chiar in acel moment s-a intrerupt curentul. Speriata deja dupa ce patise prietena mea, am luat o lanterna si ne-am bagat sub patura. Au inceput sa se auda zgomote ciudate, dar am inchis ochii si in cele din urma am reusit sa adormim. Dimineata cand ne-am trezit parintii Dianei se intorsesera deja. Prin casa era totul cu susul in jos. Iar ei, crezand ca am dat o petrecere de neuitat, au pedepsit-o. Si deoarece ea nu avea nici o vina am ajutat-o sa faca curat. Dupa ce am terminat am mers la mine, si ne-am intrebat timp de vreo 2 ore ce ar fi putut face asta. Toate ipotezele duceau spre o fantoma. Intrebarea era insa „De Ce?". Avea vreo legatura cu cele intamplate in urma cu exact o luna? Avea vreo legatura cu colega noastra? Putea fi si asta. Putea fi si altceva. Orice altceva. Dar ce? Intrebarile astea ni s-au invartit in cap urmatoarele saptamani. Nici nu mai eram atente la ore, iar oboseala se vedea din ce in ce mai mult pe fetele noastre. Am facut cercetari pe internet si prin carti vechi. Majoritatea timpului liber ni-l petreceam la biblioteca. Vroiam sa se termine cat mai repede totul. Si asta s-a si intamplat. Timp de cateva zile nu s-a mai intamplat nimic ciudat, si noi credeam ca totul a revenit la normal. Insa ne inselam. Intr-o joi, pe cand eram la ora de religie, prin clasa au inceput sa zboare caiete, carti, bucati de creta, ca si cum ar bate un vant foarte puternic. Dar ferestrele erau inchise. Colegii nostri au inceput sa se agite si sa tipe, dar noi eram deja obisnuite cu toate astea. Dupa cateva minute totul a incetat si in clasa s-a instalat o liniste deplina. Profesoara de religie a fost prima care a avut curajul de a spune ceva. A inceput sa ne povesteasca despre spirite. Ne-a spus ca spiritele sunt sufletele unor oameni ce nu isi gasesc linistea. Si datorita acestor cuvinte eu si colega mea ne-am dat seama ce trebuie facut: trebuia sa ne intoarcem in acel loc crud de unde am capatat numai amintiri neplacute, la Delicia, si sa scoatem de acolo cadavrul Anei pentru a fi inmormantat crestineste. Nu era cel mai placut lucru pe care il puteam face, dar alta alternativa nu aveam.
Ziua nu puteam intra pentru ca accesul era interzis, deci trebuia sa intram intr-o noapte, iar cea de vineri era cea mai buna.
De dimineata urmatoare am inceput sa facem un plan de actionare. Ne trebuiau lanterne, sf0ara, o harta a locului (acum ca stiam cat de cat cam cum e inauntru), ceva cu care sa spargem usa in caz ca mai pateam ca data trecuta, si desigur cruciulitele. Ne-am hotarat ca dupa ore sa mergem la Diana sa luam cele necesare si sa pornim spre acel loc inspaimantator. Speram ca parintii Dianei sa nu ne stea in cale, si asa a si fost. Le-am spus ca ne ducem pe afara, si ne-am luat si cheie in caz ca ne intorceam dupa ce adormeau. Iar parintilor mei le-am spus ca dorm la prietena mea. Restul zilei a decurs normal, fara alte intamplari ciudate, si dupa parerea noastra orele s-au scurs mai repede decat de obicei, ceea ce nu prea ne doream. Am mers la Diana, si intr-un final iata-ne in fata aceluiasi loc, in aceeasi lumina slaba a felinarelor de la marginea strazii. Intram pe aceeasi fereastra, si parca de aceasta data nimic nu ne mai surprinde, nici chiar alte cateva nume scrijelite pe acel perete blestemat. Totusi nu ne era frica, desi stiam ce ne asteapta. Am mers direct sus, pentru ca nu aveam de gand sa pierdem prea mult timp pe acolo. Stiam ca Ana este pe podea imediat ce treci de pragul usii de la mansarda. Insa nu mai era acolo. A fost nevoie sa umblam cu lanternele printre trupurile sfasiate ce atarnau de tavanul camerei pana sa dam de colega noastra. Dar am gasit-o in cele din urma. Trupul ei intrase deja in putrefactie, insa am avut norocul sa ne dam seama ca e ea. Am infasurat-o in niste carpe pe care le-am legat cu sfoara, am pus-o intr-un sac de plastic si am luat-o cu noi. Ne-am indreptat spre iesire, insa am avut neplacuta surpriza sa fim asteptate acolo de ''proprietarii" acelui loc. Am luat-o la goana pe scari in jos, si am alergat printre lazile ce se aflau acolo. Pe drum Diana a scapat lanterna ei, insa nu ne-am intors dupa ea pentru a nu fi prinse. Pe un perete al acelei camere am descoperit o usa pe care nu o vazusem data trecuta. Si pentru ca nu aveam alta solutie, am deschis-o si am intrat acolo. Dincolo de acea usa am gasit un fel de subsol, ca o parcare cu multe canale si cu apa pe jos. Dincolo, in incaperea din care am venit se auzeau pasi. Am inaintat prin intuneric, si am ajuns la o gaura in zid, ce dadea afara, dar in alta parte, un loc necunoscut noua. Totusi am preferat sa iesim. Afara era inca intuneric, iar lumina noastra era acum mai mica doar cu o lanterna. In fata noastra se vedea do@r iarba inalta si uda, ce cred ca ne ajungea pana la brau. Am inaintat prin ea si am mers cu sacul dupa noi pana ce am obosit. Parca intrasem intr-un loc de unde nu mai puteam iesi. Eram deja obosite, si ne era si somn dupa atatea nopti nedormite. Am inchis ochii pentru cateva clipe pentru a ne odihni putin, desi ne era frica de faptul ca persoanele ce ne urmareau se puteau intoarce, si ne aflam intr-ul loc necunoscut. Am atipit. Nu stiu ce s-a mai intamplat cat timp am dormit, insa cand ne-am trezit soarele rasarea. Este ciudat faptul ca la cativa pasi de noi se afla poarta din spate a restaurantului. Dar probabil nu o observasem din cauza luminii foarte slabe a lanternei. Am sarit gardul si am plecat.
Cadavrul Anei am hotarat sa il lasam pe undeva prin apropiere, cel mai probabil in fata intrarii, pentru a fi gasit. Dupa ce am facut asa am mers spre casa cat am putut de repede, pentru a ajunge inainte de a se trezi parintii Dianei. Am avut noroc, si chiar dupa ce ne-am bagat in pat s-au trezit. Era sambata, deci nimic nu ne impiedica sa stam in pat pana tarziu. Sper@m ca cineva care trecea prin fata Deliciei sa vada cadavrul colegei noastre si sa sune la politie. Si asa s-a si intamplat. Noi am descoperit asta cand ne-am uitat la stiri, pentru ca dadea cazul si povestea exact cum a fost gasit.
Luni parintii Anei s-au hotarat sa o inmormanteze, iar colegii ei de clasa(printre care si noi)nu au facut ore pentru ca a trebuit sa o conducem pe cel din urma drum.
Dupa cum ne asteptam, politia a intrat in Delicia pentru mai multe cercetari, si am auzit ca nu au gasit pe nimeni, decat alte cadavre, si spre ghinionul nostru lanterna Dianei. Astfel am fost interogate, si am fost nevoite sa inventam ceva cum ca ni s-ar fi aratat in vis Ana, si ne-a spus ca e acolo. Politistii nu au parut prea convinsi de povestea noastra, insa ne-au lasat sa plecam, pentru ca stiau ca eram prietene bune cu ea si noi nu i-am fi putut face nimic.
In cateva saptamani totul a revenit la normal, s-a uitat toata povestea, iar noua nu ni s-a mai intamplat nimic ciudat. Si sper ca nici sa nu ni se mai intample ceva vreodata.





Deci eu stau pe strada cimitirului, de cimitir pana la varsta de 9 ani mi-a fost frica datorita acestui lucru. eram in fata portii la o verisoara de-a mea(ea are casa langa mine) si era seara, eram eu, sora mea, 2 vecini, verisoara mea, si tatal verisoarei mele. cand deodata sora mea s-a uitat catre cimitir si a vazut ca in cloportnita ( sper sa nu radeti de mine, nu stiu exact cum se scrie)era o umbra, ca silueta unui om, a unei persoane, care incerca sa "bata clopotul". atuncine-a spus si noua si tatal verisoarei mele si un vecin sau dus sa verifice, au spus ca deoarece este seara se vede umbra si probabil este un om beat :-@. cand au intrat pe poarta nu avea cum sa se dea jos daca era om si sa mai si plece fara sa il vada. deci tot se vedea umbra cand au ajuns la poarta, si deodata cand sau uitaat "umbra" disparuse, cand au venit inapoi aveau fata galbena! nu ne-au spus ce au vazut si au intrat in casa. :-SS


si acum as vrea sa-ti scriu ceea ce i s-a povestit surorii mele la scoala.

intr-o ora de logic porfesoara sa le-a povestit cum cumnatul sau a plecat spre masina seara, deoarece fusese la o ruda, si ca sa ajunga la locul unde-si parcase masina trebuia sa treaca prin fata unui cimitir. si cand a trecut pe acolo a iesit din cimitir... pisicuta;)). si a luat-o, pentru. ca ii placeau animalele si nu stiu ce. pe drum tot timpul ii spunea "pis pis, piselu' lu' tata" si a observat la un moment dat ca de cate ori ii spunea asa psica se ingreuna, si pentru. a verifica daca constatarea sa este adevarata, a mai spus o data insa cu multa frica ( intelegi tu, sper;))) si pisica sa ntors cu capul si a spus, ei na pis pis piselu' lu' tata. dupa care omul a fugit repede catre masina, dupa ce a aruncat pisica, logic;))


sau tot intr-o ora li s-a povesit ca erau o data doi miri care se pregateau sa mearga catre nunta cu misani :-@. si au facut accident, in urma acestu iaccident miresa a decedat. aceasta a fost inmormantata in rochie d mireasa. si dupa ce au trecut cativa ani "mirele" isi gasise o altafata isi pusera in gand sa se casatoreasca. mergand pe celasi drum cu masina caatre nunta, cand au trecut in acelasi loc, fosta "mireasa" a aparut pe bancheta din spate a masinii si a provocat una accident. baiatul de frica si-a pus "crucea" pe cacare o purta la gat in gura.a murit el de data aceasta, insa crucea din gura nu a mai mers scoasa:-S. si se spune ca daca te duci inn acel cimitir intr-o zi, cuu numar fara sot, adica cu data de numar impar. mireasa merge prin cimitir, ma rog stafia sa:-@, si daca o vezi dispari fara nici o explcatie. se sp ca asa au disparum doi oameni :-@




sau se mai spune ca la un pod, la miezul noptii este o mireasa care apare si te striga pe nuem, iar daca ii raspunzi mori asa, brusc, deodata. se spune ca era o data un baiat, normal, care din intamplare la prins miezul noptii la acel pod cand o vede pe acea mireasa care il striga pe nume. cand a auzit-o a fugit si le-a spus prietenilor sai. si ua hotarat sa mai mearga in urmatoare seara deoarece nu-l credeau. atunci li s-a confirmat si au patit acelasi lucru. insa un biat care era in stare de ebrietate a raspuns si a decedat asa, fara motiv.


poti gasi mai multe pvesti de acest gen pe uramtorul site

http://www.spectrulrealitatii.ro/
Hai te pup :).

Nu cred, aberati si iar aberati!
Mai sunt unii ca @sandara care au o imaginatie foarte bogata si cred ca tot ce zboara se mananca!

Eu una nu cred dar imi place sa citesc povesti de groaza...mi se par foarte interesante: Daca vrei uite aici niste site-uri in caz de vrei sa citesti si tu
1.
http://halloween-history.uv.ro/povesti_trimise_de_voi.html
2. http://forum.webkinzromania.ro/t1966-povesti-de-groaza

Eu unul nu cred. nu exista vreo explicatie stiintifica cum ca ar exista asa ceva. momentan raman niste mituri

Eu una nu cred. Poate altii cred.Dar eu niciodata!

Nu știu dacă să mai cred sau nu.

Da, cred in astfel de lucruri dar nu le las sa ma influenteze in viata de zi cu zi. In satul unde au locuit strabunicii mei, toata lumea vorbea de un om bogat care a fost inselat de sotia lui. El incercase sa-si convinga sotia sa il aleaga pe el, dar femeia l-a ignorat. Dupa moartea barbatului, se spune ca in fiecare noapte s-a intors in casa lui si i-a bantuit pe oamenii din incapere. Nu a avut pace nici dupa ce a trecut in nefiinta.

.

Da cred! uite o poveste :
Fantoma Lucratorului

In cartierul unde locuiesc eu se afla un atelier de tamplarie care acum e parasit. Nimeni nu stie de ce dar se spune ca acolo a alunecat un lucrator si si-a taiat gatul intr-un circular. Potul mergea bine dar intr-o zi a inceput groaza:

1) intr-o zi eu si un prieten bun de-al meu treceam pe acolo siam zarit la geam o carpa cu sange pe ea. Ne-am speriat putin dar am mers sa vedem ce e (nimeni nu avea cum sa intre sa faca o farsa pentrt ca usile erau incuiate tot timpul) asa ca ne-am gandit sa verificam usile sa vedem daca sunt descuiate (erau incuiate). AM PLECAT DE ACOLO.

2) ziua urmatoare am venit cu mai multi prieteni sa investigam (usile incuiate bineinteles) in spatele atelierului este un mic geam, unde am vazut un chip palid (nu ne-am dat seama daca e barbat sau femeie) care se uita urat la noi.Am fugit cat ne-au tinut picoarele mai ales ca incepuse sa zambeasca malefic la noi.

3) S-a intamplat sa trec din nou pe acolo cand am vazut pe un geam doua maini albastrui si palide si am auzit niste zgomote ciudate si infricosatoare. M-am speriat groaznic de tare.

4) eram la ziua unui prieten cand ne-am dus mai multi acolo(el sta la vreo 40m distanta de acolo) o fata s-a apropiat de usa cand deodata usa s-a deschis si a prins-o o mana putrezita de par am tras-o repede si a plecat. Mai tarziu ne-am facut din nou curaj sa merge si sa verificam usa, era incuiata.

ALTE APARITI LA ATELIER, UN OM FARA CAP, SANGE ZGOMOTE STRANI ETC. DE ATUNCI NICI UN COPIL NU MAI TRECE PE ACOLO. Noi credem ca e fantoma lucratorului.


Doua Umbre

Psst...
Am sa va spun o scurta poveste. Poate de groaza pentru unii, poate banala pentru altii.
Va pot insa garanta nu numai ca este reala, dar ca am trait-o pe pielea mea.

Ce ati spune de o scurta plimbare prin cimitir? Daca v-ar propune cineva cum ati reactiona? Ati fi incantati? Emotionati? Speriati? Ati merge din teribilism sau curiozitate?
Am primit si eu o propunere similara acum trei ani si pot spune sigur ca nu din teribilism am mers ci din pura curiozitate. Intotdeauna am fost fascinata de lumea din spatele lumii.

Asa ca am mers seara, in afara orasului, intr-un cimitir micut si retras. Panorama iti taia respiratia. Numai ca vizita nu s-a limitat numai la admirat orasul. Era o seara calduroasa si stateam in masina cu trei prieteni, cu portierele deschise larg si ascultam Pink Floyd - The Divission Bell. Numai ca dintr-o data a inceput sa fie frig. Imi ieseau aburi pe gura si am inceput sa simt ca mai era ceva acolo.

Prietenii mei mancau chipsuri si intr-un final s-au decis sa plecam acasa. Radeau, glumeau si erau nepasatori. Recunosc ca m-am simtit usurata ca am plecat. Am iesit din cimitir cu masina si am pornit pe drumul plin de gropi si de damburi. Mergeam incet si am trecut pe langa zidul unei case. Tin minte ca farurile au luminat un colt izolat si nu era nimic acolo. Numai ca imediat ce am trecut pe langa casa m-am simtit privita. Simteam ca este ceva in spate. M-am intors si in locul ala pustiu pe langa care trecusem cu numai cateva secunde in urma erau doua siluete. Transparente si de un albastru inchis, aproape negru. Erau siluetele a doi barbati, unul scund si plinut si unul intalt si atletic. Si la aceasta ora sunt sigura ca acolo nu era nimic in momentul in care am trecut cand am pornit spre casa.

Si fara sa imi dau seama am simtit, am auzit inauntrul meu, ce au gandit, ce au simtit umbrele. S-au intrebat ce cautam acolo la acea ora. Iar silueta inalta a spus ca sintem doar in vizita asa ca ne-au facut urari de bine. Am intors capul si cand m-am uitat din nou nu mai era nimic.
Credeti ce doriti, eu asta am trait.

Olivia


Scary

Intr-o seara de vara, eu cu prietenii mei ne plictiseam de moarte, noi stateam foarte aproape de cimitir si ne-am hotarat sa spunem povesti de groaza, dar nu oriunde ci in cimitir. Fiind intuneric afara si luminile stinse pe strada era si mai misto, pentru k in felul asta ne speriam unii pe altii mai rau.
Am Inceput sa povestim... dupa un timp se sparge grupul, mai ramaseseram numai 15 copii din 30, fiindca nu mai stiam nici o poveste ne-am gandit sa jucam ascunselea, deodata o prietena vede in spatele meu niste maini infioratoare albe, va dati seama k toti au zis ca e nebuna si nimeni nu a crezut-o. Noi linistiti am inceput sa ne jucam dar ni se facuse frica, pe la ora 1 ne-am hotarat sa mergem acasa eu am ramas la verisioara mea peste noapte. Deodata ea se uita inspre cimitir si imi spune ca a vazut ceva deasupra bancii unde am stat si am povestit.

Era o creatura alba imbracata foarte elegant, ca si cum s-ar fi dus la o nunta, noi intoarcem capul neinteresati dar cand ne uitam a doua oara nu mai era, atunci am inceput sa ne speriem, verisoara mea isi aminteste ceea ce a vazut in spatele meu. Mainile acelei creaturi semanau cu ale omului din cimitir.

A doua zi ii spunem bunicii noastre ceea ce am vazut in cimitir si in spatele meu si a spus ca pe banca pe care am stat si am povestit noi a fost omorat un om care urma in acea seara sa se insoare dar venise la mama lui la mormant care murise in urma cu doi ani.

Andrei


Lacul Blestemat
Se spune ca intr-un sat indeparta, nu cu multa lume, locuia o familie care avea 3 fete si 2 baieti. Pe timpul verii ei plecau sa faca baie intr-un iaz din apropierea casei lor, nimic neobisnuit. Intr-o zi de vara, calduroasa doua dintre fete pleaca sa se scalde in acel iaz. Intra prima, cu apa pana la stomac, iar cealalta pana la genuchi. Dintr-o data o forta supranaturala o trage pe fata la fundul iazului, sora ei se sperie si iese pe mal plecand dupa ajutoare. La intoarcerea ei, impreuna cu inca 3 cetateni, o vede pe sora ei la mijlocul iazului care statea cu fata spre ea, si facand cu mana, ca si cum ar vedea-o pentru ultima data, iar la scurt timp fata dispare pur si simplu.

Dupa o periodata de timp doi dintre fratii fetelor, vin sa faca si ei o baie, dar acum dispar amandoi! Familia disperata cheama un preot sa sfinteasca iazul. Un preo apare si incepe sa vorbesca, la scur timp o pata rosie se formeaza in mijlocul apei, si o voce infricosatoare ii spune sa plece. Preotul speriat pleaca.

A doua zi acesta se intoarce impreuna cu inca 5 preoti si incearca sa sfinteasca iazul. La fel k si data trecuta pata rosie se formeaza si le spune aceeasi chestie, dar acestia refuza sa plece si continue sa vorbeasca.
In acel moment un stalp inalt, parca fara sfarsit se inalta din mijlocul apei,iar acel stalp avea multi colti, iar in fiecare colt erau infite toate persoanele care sau scaldat in acel iaz, iar o voce le spune: Daca continuati sa mai sfintiti apa veti ajunge si voi k restul dupa acest stalp.

De aici in colo nimeni nu stie ce s-a intamplat, toti locuitori acelui sat au disparut, fara nici o urma. Acel sat a fost ingradit cu sarma ghimpata pentru ca nimeni sa nu mai intre acolo. Au trecut cativa ani, si doi turisti sot si sotie au indraznit sa intre in acel sat, chiar daca afara era o pancarda care spunea ca nimeni nu are voie inauntru.

Dar cei doi nu iau in seama pancarda crezand k e o gluma si intra in sat.
Nimic anormal au stat acolo ceva timp, s-au plimbat au facut poze dar cand au iesit au realizat ca amandoi nu mai puteau sa vorbeasca si sa auda, au ramas muti pentru toata viata lor.Si nici in momentul de fata nu se stie unde este acel sat!

Catalin


Aratarea din Noapte
Sa va povestesc ce mi s-a intamplat mie cand aveam vreo 6-7 ani...eram la bunica mea.

Ne-am adunat acolo neamurile pentru ca trebuia sa o dezgroape pe strabunica mea care era moarta de 7 ani si trebuia sa-i faca popa slujba (sau ceva de genu). Dupa ce a dezgropat-o si a facut tot ce trebuia ne-am dus acasa si s-a tinut pomana.

In noaptea aia am dormit cu sora mea intr-un pat mare si langa pat era un scaun. Nu stiu cum am facut ca peste noapte m-am trezit si am vazut ca statea cineva pe scaunul de langa pat si se uita insistent la mine. Tin minte ca avea o esharfa in cap si un pulover in dungi albe cu negru iar in jurul ei era o lumina foarte stralucitoare.

Am incercat sa o trezesc pe sora mea, dar nu ma baga in seama. M-am uitat cam 1 minut la ea. Apoi am inchis ochii si cand i-am deschis nu mai era nimeni in camera. Nici nu am mai dormit in noaptea aia si in urmatoarele zile nu am mai intrat singur in camera aia si nici nu am mai dormit acolo de atunci. Eu cred ca era strabunica mea...

Nu cred in fantome care vin sa te sperie / sa te bantuie. Probabil exista mai multe dimensiuni si dimensiunea in care traim noi se intalneste intr-un punct cu alta, atat.