Salutare.

Obiectiv vorbind, care credeți că e mai grea, munca fizică sau munca mentală? Mă refer acum într-un caz ideal, de muncă tipică egală ca și timp și dificultate în ambele cazuri.

As zice ca in general, cea fizica, pentru ca nu-mi imaginez ca un muncitor pe santier, un miner sau un atlet profesionist se intorc prea des "fresh" acasa.
Totusi, la extreme as zice ca cea intelectuala e mai dificila, pentru ca oamenii tind sa nu tina cont de stres si sa nu-si dea seama cand se acumuleaza prea mult, mai ales cei care au o fire workaholica sau cei care lucreaza in domenii gen medical. Nu o sa vezi niciodata un miner de exemplu ca la final de program mai sta trei ore sa sape dupa carbuni ca "se dedica carierei", dar in alte domenii se intampla extrem de des ca oamenii sa traga excesiv de ei insisi.

Citisem un studiu ceva că munca intelectuală este mai grea, obosește creierul mai mult.Iar creierul e motorul întregului organism, deci solicitarea lui intensă obosește cel mai mult.
Sigur că și mușchii când ridici chestii sunt acționați tot de creier, dar astea devin automatisme și creierul nu depune atât efort pentru a le realiza, cum depune pentru a realiza o problemă la matematică.Te vor durea mușchii, dar mintea nu va fi atât de obosită.
Dacă timpul este cam același, clar aș zice că munca intelectuală.

Munca fizică. Cea intelectuală te obosește și ea, într-adevăr, și te stresează, dar după ce ai rezolvat problema (de matematică, de exemplu), îți dă o satisfacție care reduce din efectele stresului anterior. Un miner nu simte nicio satisfacție după săpatul la cărbuni; se duce doar și se culcă supărat.