Salutare!
Tocmai mi-am pus niste intrebari si-as fi curios sa aflu si raspunsurile voastre, mai degraba experienta voastra.
Ce primeaza in viata voastra? Vocea exterioara, care e suma parerilor celorlalti, sau vocea voastra (si numai a voastra)?
Ce directie ati urmat in viata? Cea trasata de factorii externi (a fost de bun augur?) sau cea trasata de voi? Au coincis vreodata cele 2?
Ordonare:
După relevanţă
Vocea mea. Am încetat să mai fac vreun compromis. Pe tot parcursul vieții mele am luat decizia de a merge în ritmul meu, unul lent, pentru a fi sigur că rămân fidel mie, că nu devin altceva decât ceea ce sunt. Strategia a dat roade, motiv pentru care sunt foarte fericit în prezent. Am trăit exact experiențele de care aveam nevoie, nici mai multe, nici mai puține. Au fost însă și suficiente obstacole, suficiente suferinți și chiar momente de depresie cruntă. Am trecut drept prin iad pentru a ajunge unde sunt acum, în raiul vieții mele.
Răspunde
Super! Asta mi-am planuit si eu sa fac si sper sa fiu la fel de multumit de alegerile facute.
S-a intamplat vreodata sa dezamagesti sau sa pierzi persoane din pricina deciziilor de a-ti urma propriul drum? Daca da, ai regretat pierderea acestora sau ai privit inainte, considerand o pierdere, poate "necesara"? Aud de multe ori lucruri de genul "Sa te razgandesti, nu se poate asa ceva, nu e pentru tine." care tind sa ma traga in jos sau sa-mi deformeze visul. Mai precis, ceea ce in conceptia mea parea sa fie lucrul care m-ar implini, prinde alta conotatie, poate una care duce spre un esec iminent, dar asta numai din cauza vocii exterioare.
Răspunde
Am dezamăgit toate persoanele pe care le-am cunoscut. A fost greu, am suferit mult din pricina asta. Am avut sărutul morții ca să zic așa. Toate persoanele pe care le-am cunoscut au însemnat simple episoade și asta m-a durut. Dar nu regret nimic. Ar fi fost al naibii de frumos să fie realitate ce filme îmi făceam eu referitor la vreo interacțiune umană. Dar da, fiecare pierdere a fost necesară. Cu timpul am învățat să văd viața cu alți ochi, să transform cicatricile în lecții pline de înțelepciune. Fiecare persoană pe care am cunoscut-o a avut o însemnătate pentru mine. Îmi aduc aminte cu exactitate toate acele momente care au trezit în mine diverse emoții, fie ele de frustrare, neputință, ușurare sau extaz.
Nimic nu poate să ne definească la nesfârșit. Eu unul nu cred că nucleul a ceea ce suntem se transformă. Oamenii continuă să fie cine au fost doar că sunt mai autentici și mult mai prezenți în viața lor. Din o planetă devin soare. Poți să duci o viață complet opusă cu cea pe care o duceai înainte. Dar asta nu înseamnă că nu mai ești cine ai fost. Doar ai găsit o formă mult mai fidelă pentru realitatea ta.
Te apreciez pentru conceptiile tale si pentru curajul de a trece peste parerile, ca niste ziduri, ale celorlalti si a deveni ceea ce ti-ai dorit, un om liber.
Eu cred ca sunt imbinarea celor 2 pana la un punct. Mama mea a dorit mereu sa fiu profesoara - asta am devenit. Tatal meu dorea sa fiu doctor - am invatat enorm si pentru asta! Acum fac total altceva, ceva ce eu mi-am dorit: sa fiu o binecuvantare pentru suflet - asta sunt! Normal ca au trecut anii si nu am facut decat sa invat, sa muncesc, sa-mi bat capul, dar imi pot castiga painea cea de toate zilele cu sudoarea fruntii mele. Ma bucur cand pot ajuta si nu ma dau batuta in a face mereu lucruri frumoase. Eu te sfatuiesc sa primeze in viata ta lucrurile de suflet fiindca astea sunt cele mai importante! Numai bine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
