Salutare TPU, cred desi ma indoiesc, ca sufar de vreo problema psihologica, de natura mentala sau asa ceva.
Prin ceea ce urmeaza sa spun nu vreau sa intristez sau sa primesc pareri de rau insa, aceasta e viata mea, de ce o voi povesti? Fiindca vreau pareri gandiri sfaturi, nu vreau atentie sau asa ceva pentru cei ce vor interpreta astfel, sa incepem.
Am 19 ani si mi-am pierdut mama la 14 ani aceasta murind de ziua ei de nastere de cancer de san, s-a luptat cu aceasta boala de prin 2003, in 2010 pe 20 iulie am pierdut-o insa, tatal meu nu m-a vazut niciodata, a fost pur si simplu un curvar demn de dispretul oricarei femei, Am stat un an si jumatate la o matusa, ca mai apoi sa fiu ajutat de o prietena de familie si in prezent de aproape 3 ani locuiesc singur in apartamentul ce imi revine dupa mama, precizez ca la o luna a murit si o matusa ce imi era foarte draga.
Din punct de vedere psihologic cred ca am suferit cel mai mult caci altfel sunt bine... sau cel putin cat de bine poti fi cand te-ai interiorizat prea mult.
Una din problemele mele e ca numai pot plange. empatizez cu alti si simpatizez dau sfaturi si sunt de folos dar de ar fi sa imi plang trecutul imi e pur si simplu imposibil, Ma gandesc prea mult la tot, recent de vreo luna nici numai pot dormi, mereu m-au cuprins gandurile noaptea indeosebi insa in ultimul timp ma macina. imi provoaca insomnii si de ce nu stiu caci din cate stiu nu sunt depresiv, iar negativist nu sunt, Nu stiu sa mai fiu fericit fac atatea lucruri si chiar am hobby-uri prieteni si refugii care m-au ajutat si ma ajuta sa trec peste insa nu stiu ce ma face fericit sau. ce e aceea fericirea simt ca traiesc degeaba.
Stiu ca situatia putea fi mai rea si stiu ca mereu e loc de mai bine/mai rau asa ca nu dramatizez sau ceva, insa pur si simplu ma trezesc zi de zi fara un scop anume. nu merg nici chestiile gen zambeste mai mult, sau fi optimist, nu pot nu e in firea mea, si nu e ca si cum nu as fi incercat, insa psihicul meu e pur si simplu. un fel de sabie cu 2 taisuri pentru mine unul.
Imi cer scuze pentru toate cele spuse mai ales ca spunerea povesti mele de viata nu ma mai ajuta de mult, pe scurt destainuirea mi-e inutila, Va multumesc si va rog sa imi raspundeti la cateva intrebari: cum pot deveni fericit, sa am un scop in viata, si sa fac ceva productiv cu a mea viata, Multumesc, Roni.

Ca sa fii fericit trebuie sa te gandesti la ce te face fericit, ca atragi ce vrei trebuie sa te gandesti constant la ceea ce vrei sa razi si sa ai zambetul activ si in vise nu neaparat cand esti treaz, viseaza in timp ce ai ochii deschisi si gandurile vor deveni realitate, realitatea nu o baga mult in seama pentru ca se construieste pe baza gandurilor noastre care le procesam in trecut.

Gândurile te vor măcina mereu dacă le vei lăsa să facă acest lucru. Te trezești în fiecare zi neștiind care este scopul tău în această viață? Dacă doar te întrebi, când vei mai afla? Dacă nu faci ceva, cum te aștepți să îți găsești scopul?
În viață poți alege, A sau B. Pentru orice alegere, trebuie să știi să îți asumi responsabilitatea. Probabil ambele vor duce în același loc, iar diferența este doar drumul parcurs.
Gândește-te la tine. Viața nu este pe sfârșite în nici un caz, încă te poți bucura de viață.
Sigur ai un vis, o dorință mare. Luptă pentru ea, fă-o să devină realitate. Cred că acesta este un scop bun.

Degeaba ai tu prieteni, hobby-uri, refugii, etc pentru ca nu te vor ajuta si nici un ideal in viata.Ca sa iti continui viata trebuie mai intai sa te vindeci pe tine complet si dupa aia sa iei viata de la inceput.Cand esti blocat nimic nu te mai face fericit.
Nu stiu ce te afecteaza mai mult. Pierderea mamei si matusei tale sau faptul ca tatal tau nu te-a vazut niciodata? Cred ca amandoua variantele, dar mai mult te-a afectat tatal tau pe care vad ca il urasti si iti dau dreptate pentru ca nu a fost acolo cand ti-a fost greu.
Incearca invers sa te uiti la lucruri triste poate te va ajuta sa plangi sau la un psiholog.

Dureroase cuvintele într-adevăr.E trist cum soarta se poate schimba dintr-o dată fără să putem face nimic. Niciodată n-am înţeles de ce oameni spun că totul în viaţă se întâmplă cu un motiv. Ce motiv mai exact? Pentru ce atâta durere, tristeţe,? Viaţa-i scurtă oricum şi poate că e doar una.
Nu contează ce faci acum dragă Roni, nu contează cine eşti, nu contează experienţele care le-ai avut, ai doar o viaţă, ori o trăieşti pe degeaba ori o trăieşti la maxim.

Vreau să te motivez puţin atâta tot şi sper că în curând să ai parte de bucurii şi fericire.

Cu bine.

Eu cred ca te simti singur. Daca nu ai pentru cine lupta sau altauri de cineva e normal sa te simti asa. Cautati o partenera de viata, dar nu oarecare. Una care o placi, care crezi ca ti se potriveste. Incearca sa faci din hobbyurile tale un job sau ceva de genu. Si nu te mai gandi la trecut, ai timp sa te gandesti la el cand esti pensionar.
PS: Nu am inteles niciodata cum de e coincidenta asa mare sa moara un om fix de ziua lui...

Eu zic sa-ti cauti o prietena, te-ar ajuta foarte mult!

De unde sa stiu eu ce vrei tu?
Tu nu vezi ce-ti recomanda ipochimenul de mai sus?
Aia cauti?

Nu te cunoaste nimeni de aici suficient de bine. Crezi ca daca ai scris vreo 30 randuri despre tine - gata, stim sa-ti dam sfaturi?

E destul de bine ca ai rezistat situatiilor foarte dificile prin care ai trecut pana acum. E un motiv de bucurie/mandrie si asta!
Fericirea nu e o garantie in viata. Nici un scop neaparat. Ea vine ca un bonus.

Salut Roni. Hai sa o luam usor, ok? Bun, cum poti avea un scop in viata si cum sa faci ceva productiv cu a ta viata. De ce nu te-ai gandit la o prietena?" Make a girlfriend ". Daca ti-ai face o prietena, te-ai gandi numai la ea. Invito in oras, vorbiti. Ai spus ca esti singur acasa. De ce nu o inviti la tine? Sa stea cu tine, sa faceti chestii impreuna. Si scopul in viata, scopul in viata este sa ai un copil, poate si mai multi. Asta este fericirea ta, a oricarui parinte, sa vada cum evolueaza copilul sau. Sper ca ti-am fost de folos. Sa ai multa grija ce faci in viata si iti urez succes in toate. Numai bine!

Foarte trista povestea ta de viata Dupa parerea mea ar trebui sa iei tot de la 0 pentru a nu mai suferi asa de mult stiu ca prostiile gen: "Fii optimist!" sau "Zambeste! Viata e frumoasa!" nu merg mereu la oricine ar trebui sa ia totul de la capat pentru a fi fericit din nou