Dragi utilizatori, sa zicem ca sunteti parinti si aveti o fiica majora. Acum cativa ani era activa, dar a devenit delasatoare, a acumulat kilograme in plus, serviciu nu are, iubit nu, prieteni putini.
Dintr-o data, se hotaraste sa faca o schimbare radicala: se apuca de sport, isi cauta de lucru, renunta complet la alimentatia nesanatoasa, isi recapata entuziasmul, simtul responsabilitatii.
Trec zilele si observati ca se tine de treaba.
Intr-o seara, cand veniti de la lucru, o surprindeti in gradina, in spatele casei vorbind la telefon.
Din conversatie apucati sa auziti asta: "Mi se facuse rusine de felul cum aratam, cum arata viata mea. Ti-am promis ca o sa ma tin de treaba si o sa fiu mai bine decat inainte".
Cand o surprindeti, face o expresie de usoara panica, prinsa in offside, vorba aceea.
Va spune ca statea de vorba cu o prietena (va spune numele ei).
Pe ce seama ati pune aceasta dorinta brusca a fiicei voastre de a se mobiliza si mobilizarea in sine?
Ati crede-o cand v-a spus ca a vorbit cu prietena ei la telefon sau ceva v-ar da de banuit?
De ce i-ar fi promis ei unei banale prietene ca isi imbunatateste calitatea vietii?
Ati face "sapaturi" sa aflati daca va spune adevarul sau ati avea incredere in ea?
Cum au zis deja ILoveBlackCats, VelicanEmilia, Hammurabi sau NoTurbinaNoGood:
de ce sa te stresezi, cand lucruzile sunt pe o panta pozitiva?
TREBUIE sa intervii doar in cazuri nasoale (banuiesti ca ia droguri, fura, pune la cale ceva periculos, ai dovezi sau banuieli ca a intrat intr-un anturaj nepotrivit, etc)
Incearca sa-ti controlezi copiii si sa-i tii din scurt (mai ales cand nu e cazul), si creste posibilitatea sa ii indepartezi.
Situatiile in care nu ii deranjeaza sa ti se spovedeasca in tot ce misca, sunt sub 1%.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu m-ar interesa cu cine vorbea, nici ce anume vorbea.
N-aș face nici o sapatură, nu aș interveni în viața ei decât în cazuri critice.
Răspunde
Poate fi vorba de vreun iubit ceva care o vrea sanatoasa si ii zice sa slabeasca, o fi chiar o prietena, nu doar barbatii au repulsie fata de grase ci si femeile, iar unele sunt mai empatice de fel si isi indeamna prietenele sa slabeasca avand o dieta potrivita si facand sport. Nu as sta sa sap adanc mai ales daca e majora, m-as bucura doar ca e din nou ambitioasa si ar lucra le persoana ei pentru ca ii va prinde ei bine mai incolo, nu mie, schimbarea sa vina la initiativa ei nu obligata de altcineva iar daca ea e fericita atunci e tot ce va conta. Kilogramele in plus nu sunt ceva cu care sa te mandresti, doar cu ambitie mai scapi de ele daca nu e prea tarziu sa o dai in obezitate nasoala.
Problema nu e dorinta ei brusca pentru a-si schimba stilul de viata, ci faptul ca nu are incredere destul in tine incat sa-ti spuna ca si-a gasit pe cineva care o motiveaza sa faca toate aceste schimbari.
Nu aș face nici un fel de săpături pentru că mi-aș da seama că nu e vorba de o prietenă ci de un prieten.
O relație e singurul lucru care te poate motiva și ambiționa atât de puternic. Și nu e deloc un lucru rău.
Mai ales că pare că e vorba de un om care are suficientă înțelegere și răbdare încât să o susțină pe direcția bună.
Și asta contează mult.
Așa că aș avea încredere în ea.
Dar și în acel "prietenă". 
Niciodata nu mi-am controlat copiii in asa masura in care zici tu ca mama a luat sau ar lua o atitudine.Eu am fost crescuta de mama ca merau m-a lasat libera nu ma controla si nesimtind restrictii nici nu am fost tentata sa incalc vreuna.Mereu ne confesam ca doua prietene. Atitudinea asta am abordat si cu fata mea si am obtinut astfel ca imi impartaseste toate secretele si gindurile ei.Cand incepem sa vorbim niciodata nu tine mai putin convorbirea de 2 ore.Este si cand dureaza 3-4 ore si mai mult ea povesteste ca se simte bine sa se descarce.
Daca viata ei s-a schimbat in bine atunci nu mai are rost sa "faci săpături". Si mi-as da seama in secunda no.2 ca nu e vorba de vreo prietena.
As avea incredere in ea. De ce mi-as supune fiica unui interogatoriu, doar pentru ca si-a schimbat viata-n bine? Persoana respectiva nu-i voia raul, asa ca n-as avea motive de ingrijorare.
Mi se pare că e cu dus și întors. Cam cusută cu ață albă. Depinde de cum mi-am educat copilul. Când o să am unul o să îl educ să nu mă mintă. Dar aș vrea să fiu sigură că acea schimbare a făcut-o pentru ea, nu pentru altcineva și aș vrea să știe că îmi poate spune orice. Adică aș avea încredere, dar i-aș da de înțeles că poate să vorbească oricând cu mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
