Scunzii vor să fie înalți și, culmea, înalții vor să fie scunzi. Persoanele cu părul drept își fac perm să îl încrețească, iar persoanele cu părul creț îl ard cu placa zi de zi.
Cei slabi zic mamă ce bine ar fi dacă aș fi mai gras, măcar aș fi/arăta mai puternic. Grașii au impresia că idealul de frumusețe e super skinny și se gândesc ce norocoși sunt cei care sunt așa.
Cei cu ochii albaștri ar vrea ochii căprui, iar cei cu ochii căprui nu înțeleg cum așa ceva este posibil, ochii căprui fiind așa de comuni și "plictisitori".
Proștii visează să fie inteligenți, iar inteligenții realizează că ar fi mai ușoară viața dacă ar fi proști.
Așa e lumea. De ce?
Nu spun că se aplică la toți, mereu. Sunt doar niște modele de gândire generale pe care le-am observat. Eu cel puțin m-am încadrat la un moment dat în multe dintre acestea. Și desigur mai sunt enșpe mii de exemple. Puțini sunt oamenii cu adevărat mulțumiți. Voi cum vă poziționați?
"Persoanele cu părul drept își fac perm să îl încrețească, iar persoanele cu părul creț îl ard cu placa zi de zi." Am parul foarte ondulat spre cret, adica daca il las mare se increteste in ultimul hal, am avut o perioada cand mi-am dorit sa am parul drept ca sa mi-l aranjez exact cum vreau dar mai tarziu am inteles ca parul cret are farmecul lui si sa ma multumesc exact cum e, ma frustreaza si acum putin faptul ca e pretentios si nu sta cum il asez, trebuie sa stau minute bune ca sa-l aranjez, e suficient un smoc de nicaieri sa stea mai ridicat, sa stea neuniform ca sa-mi strice freza, dar e parul meu si mi-l iubesc exact asa cum e, altii si-ar dori sa mai aiba par, trebuie sa te gandesti si la asta.
"Cei slabi zic mamă ce bine ar fi dacă aș fi mai gras, măcar aș fi/arăta mai puternic. Grașii au impresia că idealul de frumusețe e super skinny și se gândesc ce norocoși sunt cei care sunt așa." Am fost slab si pot sa aprob ca mi-am pus o ambitie sa ma ingras, sa arat si eu mai bine, sa am ceva carnita pe mine si parca ar mai intra lejer cateva kg, vreo 2-3-4.
"Cei cu ochii albaștri ar vrea ochii căprui, iar cei cu ochii căprui nu înțeleg cum așa ceva este posibil, ochii căprui fiind așa de comuni și "plictisitori"." Nu mi-am dorit niciodata o alta culoare la ochi, culoarea ochilor mei se potriveste manusa cu tenul, culoarea parului, culoarea sprancenelor, fizionomia mea, daca as fi avut alta culoare la ochi as fi aratat ca dracu, raportat la fizionomia actuala. Ochii albastri mi se par banali, sau cei verzi
Omul nu e niciodata multumit cu ce are, vede la altul ca are nu stiu ce si crede ca daca ar avea si el ar fi mai bine, dar toti uitam un lucru: fiecare e unic cu ce are, nu tuturor ne-ar sta bine in alt fel fata de cum suntem, important e sa te iubesti exact asa cum esti si eventual mai faci ajustari la ce ai pana te simti cu adevarat multumit.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Mereu vrem altceva si niciodata nu suntem mulțumiți cu ce avem sau suntem.La romani spre exemplu e lege faza cu plânsul.
Eu sunt scundă si nu vreau sa fiu mai înaltă.Am o greutate medie deci nu am treaba.Am ochi verzui (poate nu atât de verzi pe cat i-am vrut dar merge).Nu sunt nici proasta nici prea desteapta.Dar nu m-as supără sa am un fund un pic mai mare, burta un pic mai mica si niste bani mai multi 
.
Răspunde
Omul niciodata nu e multumit cu ce are, pentru ca devine normalitate, chiar daca nu e deloc asa.
Tot ce ai e un privilegiu.
Omul cu o cicatrice pe fata ar vrea sa nu o mai aiba, omul cu fata mutilata, ar da orice sa aiba doar o cicatrice, sau chiar 10.
"iar inteligenții realizează că ar fi mai ușoară viața dacă ar fi proști"
Am patit
E mai usor sa te faci comod, si sa iesi cu baietii la gratare, sa zici "sa moara mama" si sa iti iei toate panaramele, decat sa o faci cu stil, pentru ca e mai usor asa, de ce sa-ti bati capul?
Culmea nu auzi pe nimeni ca vrea sa fie sarac. Stim ca a fi sarac nu-i un lucru de dorit. Oare este bine sa ai parul cret? Nu stiu, cred ca este doar un moft. Mi se pare firesc sa ne dorim ce nu avem, odata ce-l avem ni se pare banal. Asta cred. Mai cred ca problema este ca vedem avantajele, dar nu si dezavantajele celuilalt.
Imi aduc aminte de o poveste, dar nu pe toata, cand un sculptor si-a dorit sa devina soarele pentru ca era mai puternic. Dumnezeu i-a indeplinit dorinta. Dupa care a vazut ca norul l-a dat la o parte, atunci si-a dorit sa devina norul. Dupa un timp muntele l-a stors de apa, iar apoi si-a dorit sa fie muntele. Acum era puternic, insa intr-o dimineata un sculptor a venit si a inceput sa taie bucati din el pentru activitatea lui, iar atunci sculptorul devenit munte i-a cerut lui Dumnezeu sa-l faca la loc sculptor.
https://philean.wordpress.com/2015/11/24/pilda-cioplitorului-in-piatra/
Eu sunt multumit de trasaturile mele fizice, nu le dau importanta. Insa cand vine vorba de caracter, personalitate, acolo am probleme. Si nici nu stiu cum si daca ar trebui sa intervin. Cand vine vorba de ceea ce acumulez in viata, fie ca e vorba de a acumula cunostinte, averi, acolo trebuie sa ne dorim mai mult si este normal sa fie asa. De ce am vrea mai putin? Saracia a facut pe cineva fericit? Acum o sa vina unii sa-mi spuna ca au vazut ei bogati tristi. Da-ti-mi banii mie daca nu au valoare in ochii vostri.
Este adevarat ca exista avantaje in a fi prost, avantajul ignorantei, de a nu-ti face prea multe griji pentru ce va urma, de a trai momentul. Insa nu pot aprecia o asemenea calitate, sa-i zicem asa. Ma pot considera un prost, dar doar pentru a deveni mai bun, pentru a-mi sti defectul. Avatanjul celui inteligent este ca el este in cautarea adevarului si de multe ori este zdrobit de acesta. Ma rog, oamenii inteligenti au si alte carente ce vin la pachet cu aceasta sau care vin din insasi insuficienta umana, nu putem fi perfecti.
Eu sunt mulțumit cum sunt, nu aș schimba nimic la mine. Cred că este la mijloc invidia, capra vecinului pare întotdeauna mai frumoasă decât capra mea.
De unde până unde vor înalții să fie scunzi? Am 1.80, sunt de înălțime medie și n-aș vrea să fiu scund.
Am păr drept, nu aș vrea creț nici torturat de Vișinescu.
Dacă ești slab e normal să vrei să pui câteva kilograme în plus ca să arăți normal, dacă nu te simți bine așa slab e ok să faci ceva să pui câteva kg, nu să te faci gras.
Oare asta cred cei care au mai mult kg în plus? Că idealul e super skinny sau gândesc și ei că idealul e ăla care în care ai kilogramele normale? Aici cred că depinde de inteligența și cultura fiecăruia.
Cam rar am auzit...a? De fapt niciodată nu am auzit să vrea cineva cu ochi albaștri să îi aibă căprui, dar sigur sunt.
Eu n-aș vrea să fiu prost, aș vrea să fiu mai înțelept de exemplu, dar asta vine cu vârsta.
Când ești gras și se ia lumea de tine la școală, liceu, etc pentru că ești așa, începi să ai un complex și vrei să fii tratat și tu ca un om, nu toată ziua să aibă ceva oamenii cu tine pentru asta, de parcă ei sunt perfecți și au dreptul să te jignească mereu cu aceeași chestie.
Exemple mai sunt, însă e îndeajuns să se înțeleagă ideea.
Poate că mulți erau mulțumiți așa cum erau dar lumea a avut grijă să nu mai fie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
