Scuze ca am ales categoria asta dar aici banuiesc ca sunt oameni mai copti la minte
deci ce vreau sa va intreb...
ati simtit vreodata ca nu aveti niciun rost in viata...sa pierdeti notiunea timpului...sa nu mai suportati pe nimeni si sa nu mai aveti sentimente pentru nimeni?
intr-un fel sa simti nevoia aia sa te inchizi in tine pentru o perioada de timp ca sa te linistesti dupa anumite NECAZURI...acum nu stiu cum sa trec peste aceasta perioada adica sincer nu cred ca vreau sa trec peste...
cum ati trecut peste in caz ca ati patit la fel?
Toti trecem prin asta, stai linistit. Fiecare dintre noi, insa, are, ascuns undeva, adanc, intr-un sertaras din creier, un "ceva" care il scoate din starea asta. Stii exact ce este acel "ceva", stii perfect in care sertaras se ascunde, dar depinde cat de repede esti dispus sa accesezi sertarasul.
Pentru mine, de pilda, in momentele de crunta deznadejde, gandul ca am un copil extraordinar (chiar daca, pe moment, nu e langa mine) ma trage inapoi de pe buza prapastiei, ma face sa ma ridic de jos, sa ma sterg de tot praful si sa merg mai departe.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Eu m-am izolat si m-am adaptat singuratatii dar mi-am redus numarul amiciilor la unul. Aici la categoria asta mai multi copii vezi nu oameni maturizati si cativa mai sunt intregi la cap.
Pai...cel putin cred ca am avut o perioada d-asta.Se numeste depresie.
Si lumea imi zicea ca m-am schimbat si ca sunt mai rece dupa necazul x.
Cum am trecut peste? Simplu 
! Mi-au fost doi preieteni de nadejde alaturi si parintii.Au incercat sa ma inveseleasca si sa-mi fie alaturi cat au putut ca sa nu mai fiu asa.Am fost foarte necajit, deprimat si simteam ca nu mai am rost pe lume.Ei au vrut sa ma duca la psiholog, iar eu am refuzat.Nu vroiam sa par nebun.
Au vrut sa-mi arate ca viata e buna si ca meriti sa zambesti si sa fi fericit.Si mi-au zis sa ma gandesc si sa meditez cu mine insami. Dupa o luna de meditare mi-am revenit si mi-am reluat viata normala si care imi placea.
Dumnezeu in primul rand: cand simti ca nimic nu te mai ajuta apeleaza la Dumnezeu. Crede-ma El face minuni. Daca esti ateu atunci este mai greu, dar nu imposibil: in momente ca acestea poti afla ca Dumnezeu este cu tine. Ca adjuvant poti sa te duci la psiholog, iar asta sa-ti fie clar ca nu inseamna ca esti nebun, ci doar ca treci printr-o perioada mai grea. Incearca sa nu te inchizi in casa ci sa ai tot timpul activitati placute (sau care odinioara iti erau placute chiar daca acum nu prea mai ai chef de ele): gen plimbare in parc cu prietenii, iesire la munte, practica un sport care sa iti faca placere, citeste, etc. Evita galagia si locurile aglomerate gen cluburi, baruri sau ascultarea unei muzici care sa te deprime si mai tare. Apeleaza la ajutorul parintilor, a fratilor, a prietenilor foarte buni. Crede-ma ca eu trec prin asemenea stari de aproape 2 ani, dar simt ca nu trebuie sa ma las batuta. Toate au un rost, cu atat mai mult viata ta. Esti valoros in primul rand pentru Dumnezeu si apoi pentru oamenii care te iubesc dar si pentru cei care nu te iubesc (in sensul ca uneori poti invata lucruri bune si de la persoane pe care le displaci). Dumnezeu si Maica Sa sa te ajute
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
