1. Faptul ca are rezultate bune înseamnă că îl duce mintea și ii este destul de ușor, și mai înseamnă că totuși i se potrivește sau ceva îl atrage la acele materii de are rezultate bune, poate nu la fel ca artele dar ceva totuși funcționează acolo.
2 diferența e ca unuia ii este mai ușor, ii vine natural, placandu i, celalalt face niște eforturi, muncește. Motivația poate fii la ambii doar ca unuia ii place si ii este ușor, rezultatele vin de la sine celalalt se ambiționează sa reușească deși ii este greu.
1. Copilul este slab si usor manipulat de parinti, de aceea face ceea ce vor parintii lui, nu ce isi doreste el.
Un asemenea om nu va fi niciodata un licder sau conducator, fiindca nu are tupeu sa-si sustina punctul de vedere si el poate fii uros manipulat de latii.
2. Nu pot avea acelasi potential, fiindca ala de invata din obligatie, imediat cum se ia mana de pe el, se lasa pagubas si nu mai face nimic, pe cand cel care invata din placere, este inteligent si ambitios, putand merge pana in panzele albe cu dorinta lui de succesiune.
1. Daca e prost, ramane cu ASE. Daca e ambitios, dupa ASE face si arte. Iar la 30 de ani isi duce parintii la azil, la fel cum l-au dus pe el la ASE.
2. Nu stiu d'astea, eu degustam beri in liceu.
Faptul ca s-a supus acelei decizii nu e obligatoriu sa-i produca resentimente pe termen lung. La o adica poate ajunge sa le multumeasca parintilor pentru alegerea facuta.
Sunt multi oameni care au facut cariera doar pentru ca parintii i-au tinut din scurt.
Nici ideea internarii intr-un azil nu este ceva rau, acolo exista asistenta medicala si viata sociala. Da-le dracul de sentimente, de ce sa faci ce simti?
Exista doua reactii posibile: se razvrateste sau se supune. A se supune nu e neaparat ceva rau, deoarece la 18 ani multi nu stiu ce drum vor sa urmeze in viata, de exemplu studiaza doi ani de psihologie si-si dau seama ca psihologia nu-i de ei, se transfera la o alta facultate.
Motivatia va face diferenta mai incolo.Cunosc si eu cazuri cand la inceput de facultate erau printre primii sau pe un loc decent si apoi pana la final s-au tarait. Iar altii au inceput mediocru, au terminat cam tot pe acolo si acum daca ii vezi pare ca au terminat sefi de promotie, in asa maniera lucreaza si se promoveaza.
Părinții sunt destul de egoiști din moment ce fericirea lor este mai presus de fericirea copilului, mergând pe premiza că lasă că știu ei mai bine.
Există destule persoane care fac meserii doar pentru bani și ajung să muncească toată viața într-un loc în care nu se simt bine și îl urăsc, nu poți compara acest exemplu cu cel al copilului care și-a îndeplinit visul, învață și muncește de drag.
E un cliseu ca asta e rau si e un cliseu ca asta e bine. Adevarul e mai pe la mijloc.
Adevărul este că nu poți avea același performante și satisfacții făcând ceva din obligație.
Hmmm... in general oamenii muncesc din obligatie, nu din placere.
Nu toți, deci da.
1. Nu crede că are altă alternativă așa că se complace situației. Plus, el poate urî sau să se simtă indiferent față de ASE depinde.
2.Da, dar motivația intrinsecă ( aka din interior) duce la rezultate mai bune pe termen lung. ( pentru că nu tot timpul va fi cineva să te oblige să faci lucruri)
Ca om ajuns la 50 ani (multi au murit mai tineri decat mine) pot sa-ti spun ca a fi tinut din scurt de catre parinti nu e neaparat ceva rau.
Daca oamenii ar face-n viata doar ce le place, multi n-ar apuca 18 ani.
boghean întreabă: