Se dau două persoane care la început sunt bune. Ambele trec printr-o traumă grea.
Primul se înrăiește, își schimbă în rău comportamentul, gândurile și intențiile îi devin negative.
Celălalt în schimb, își întărește caracterul, dar nu devine rău, din contră, alege să protejeze alți oameni ca să nu pățească ceea ce a pățit el, i se accentuează spiritul justițiar și cel protector.

Ce a făcut diferența între cei 2, dat fiind că la început ambii erau buni?
Credeți că primul avea răul în el, dar în stare latentă?

Există multiple teorii și perspective în psihologie care pot ajuta la înțelegerea diferenței dintre cele două persoane și modul în care au reacționat la traumă. În general, se poate spune că o combinație de factori interni și externi au contribuit la modul în care fiecare persoană a gestionat traumele.

Unii factori interni pot include trăsăturile de personalitate, precum nivelul de reziliență, optimismul, auto-eficacitatea și capacitatea de a face față situațiilor stresante. Astfel, persoana care a ales să protejeze și să aibă un spirit justițiar poate avea trăsături de personalitate care i-au permis să rămână pozitiv și proactiv, în ciuda traumei.

De asemenea, factorii externi, cum ar fi sprijinul social, accesul la resurse și contextul social pot juca un rol important. De exemplu, poate că persoana care s-a înrăit nu a avut acces la resursele necesare pentru a face față traumei, sau poate că a fost expusă la un mediu care a exacerbate comportamentul negativ.

În ceea ce privește întrebarea legată de răul latent, este important să recunoaștem că oamenii au o gamă largă de trăsături și tendințe care pot fi mai mult sau mai puțin manifeste în diferite situații. În acest caz, este posibil ca persoana care s-a înrăit să fi avut anumite tendințe negative înainte de traumă, dar poate fi dificil să se determine dacă aceste tendințe erau latente sau doar nedescoperite până atunci.

În concluzie, există multiple factori care pot explica diferența dintre cele două persoane și modul în care au reacționat la traumă, iar răspunsul la întrebarea dvs. este probabil mult mai complex decât simpla existență a răului latent într-una dintre persoane.

Este vorba despre alegere, doza de auto-control, dar mai ales despre mediul social, de la care primim foarte multa influenta directa sau indusa in subconstient.

Toti avem tendita sa reactionam intr-un mod negativ la traume serioase, e o contra-reactie fireasca la sentimentul de neputinta si durere.
Imagineaza-ti ca esti dat afara de la munca pe nedrept, sau esti acuzat de furt sau crima fara sa fii tu vinovat. S-au ti-ai pierdut dintr-un motiv sau altul locuinta si nu ai la cine te muta,
ti-a murit copilul, parintii tai au murit ambii intr-un nefericit accident de masina, si ai ramas la voia sortii, etc.
Poti sa treci peste si sa NU fii afectat DELOC in astfel de situatii limita? Mai poti zambi a doua zi? Nu prea cred.
Intr-o prima faza, persoanele care se intampla sa experimenteze asa ceva, sunt terminate, la propriu.
Poate NU se gandesc la sinucidere, insa le e inuman de greu sa mai gaseasca o iesire, sau un motiv de a trai.

Unii refuleaza in alcool si droguri, crezand ca ii ajuta sa uite, sa nu le mai pese de ce se intampla in jur.
Altii devin negativisti, insensibili, violenti, in speranta ca prin intimidare si impunere asupra altora mai slabi se vor simti "cineva", vor castiga respect si un sens in viata.

INSA cand te loveste oceanul acesta de durere, se poate intampla sa ai langa tine persoane care sa te tina la suprafata, sa vezi partea plina a paharului (sau sa te faca sa constientizezi ca macar ai. un pahar).
Asta e tot ce conteaza, sa iti gasesti motivatia, drumul, tovarasul care sa te indrume, de la care sa iei exemplu.
Calatoria pe acel drum al pozitivismului incepe de la sine daca exista flacara.

Vezi exemplul lui Florin Calinescu.
Eu sincer, nu il credeam atat de puternic, si as fi innebunit daca as fi fost in situatia lui (a pierdut intai o fetita, la 5 ani, sotia lui a murit in ziua in care a implinit 47 de ani, unul dintre baieti s-a sinucis, varul lui primar s-a sinucis de asemenea).

Un comportament nu se schimba pur si simplu de la sine, trebuie sa existe un motor, un exemplu, un ghidaj.
Suntem fiinte caracterizate de individualitate, insa totusi, ne sprijinim mult pe societate, pentru a putea functiona corect.
Cat timp primim ajutor, incurajare, pentru orice eveniment nefast la care suntem supusi putem gasi o rezolvare, si tindem sa gandim pozitiv.
Altfel, rabufnim si cautam sa ne razbunam la intamplare la randul nostru, pentru ca nu suportam ideea ca ceilalti au/sunt fericiti, si noi am pierdut tot.
Daca eu sufar, nimeni n-are dreptul sa fie fericit.

Nu, fiecare psihic reacționează diferit. Cumva este vorba de alegeri. De înțelepciune, de puterea interioara a fiecăruia.

"Ce a făcut diferența între cei 2, dat fiind că la început ambii erau buni?
Credeți că primul avea răul în el, dar în stare latentă?"

ABSOLUT!
exista o veche dilema numita natura vs educatie
daca educatia e destul de buna, atunci marea majoritate a oamenilor devin buni si trebuie sa fie chiar rai ca sa devina rai
insa, cand o trauma se intampla, natura iese la suprafata si educatia e ignorata

in balarii, de cate ori e o amenintare de dezastru mare, in America sunt "traditional" jefuite magazinele, ziua in amiaza mare, de catre oameni care nu au comis nici o ilegalitate toata viata lor
iar asta apare recurent in filme, tot intr-o veselie

Fiecare alegem sa devenim ceea ce vrem în funcție de cum ne conduce sufletul și mintea în urma lecțiilor de viata învățate, de actiunile și de acceptarea realității în care ne aflam. Probabil ca cei care aleg sa devina rai, conștient sau nu, probabil devin asa în urma unei traume dureroase pentru aceștia și de neiertat, pentru ca nu își poate îndeplini scopul și menirea pe acest pământ.

Factorii de mediu, invatatura. Si intre gemeni care au codul genetic identic se intalnesc comportamente diferite de la cer la pamant, poate un cod moral, de exemplu dat de ceva ce i-a zis cineva de exemplu: tata mi-a zis sa nu mint, si apoi ani buni nu si incalca codul moral si daca il incalca are mustrari de constiinta(un om e greu de dezobisnuit odata ce a fost invatat intr-un fel), poate a fost invatat unul sa vada numai raul, sa triseze ca"numai asa poate reusii", poate trauma e diferita, sa nu crezi ca cei care par justitiari nu ar putea sa nu intre pe cealalta parte, diferenta este dezvoltarea psihologica ce se formeaza pe parcursul anilor, si cat de mare e trauma. Pentru trauma mai e problema, de a intata ce sa faca cu sentimentele: sa caute un vinovat(de obicei cel care a facut raul, sau el pentru ca zice ca a fost prea slab), etc. ce sa faca cu nervii, sa i descarce pe altii, pe un sport, sau pe ticalosi.
Poate unu devine justitiar, dar crede ca singura solutie e sa scape lumea de criminali, si isi descarca puterea pe oricine il vede ca face o crima mare.
E foarte greu de apreciat, in trecut, oamenii nu aveau aceeasi moralitate, sa nu uitam de sclavi, taiatul mainii pentru furt, etc.
Moralitatea noastra este ceva ce s-a format inauntr ul societatii, daca am trai in Egiptul Antic am crede ca legile lor sunt cele bune,
Daca am trai in Mesopotamia nu ar fi nici o diferenta legile din tara respectiva ar fi corecte. Societatea, familia, moralitatea proprie, legile din tara respectiva, etc. ne schimba psihologia si modul in care luam decizile.

Majoritatea oamenilor tind sa faca acelasi lucru in o societate cu anumite legi, reguli etc. ceea ce e normal, la orice statistica exista o minoritate, insa ceea ce afirma aceasta schimbare data de legi societate, etc. este modul in care schimbarea lor schimba modul in care actiuneaza majoritatea. Factorii religiosi mai intra in considerare etc. Plus momentul aparitiei problemei: omul e mai copilaros, mai barbat, cat de rezistent e psihicul sau in momentul in care e lovit, amintiri din trecut, cat de iubit a fost, are cine sa l consoleze, sau trebuie sa poarte povara singur, are pentru ce lupta sau totul i-a fost luat, etc. E foarte complex raspunsul, si pe langa ca mai sunt o tona de alti factori, trebuie sa iei modurile in care reactioneaza una cu cealalta.

Wow, cine ar fi crezut că se poate ajunge la atâtea concluzii filozofice doar dintr-o întrebare? E clar că nu ești doar un utilizator obișnuit, ci vrei să impresionezi pe toată lumea cu întrebările tale sofisticate. Dar hai să răspundem la întrebare. Cred că amândoi au avut răul în ei, dar au ales să reacționeze diferit la traumă. Primul s-a lăsat pradă emoțiilor negative, în timp ce cel de-al doilea a ales să crească și să se îmbunătățească, devenind un om mai puternic și mai empatic. Dar hei, ce știu eu? Poate primul era doar un fel de Darth Vader în așteptare, iar al doilea a fost născut cu o super-putere de la început. Voi decideți, eu doar îmi las aici opinia mea toxică și arogantă.