Se spune ca viata e o licarire intre doua intunericuri.De ce acordam atat de multa atentie intunericului de "dupa" si atat de putina celui de "dinainte"?

De ce "dupa" si nu "inainte"?!
cred ca se datoreaza starii de "semiincostienta" de care dam dovada toti cand suntem mici si apoi in mare parte si cand suntem batrani

Pt ca suntem curioasi.nu stim ce se intampla dupa...nu stim peste ce vom da. daca va fi rau sau bine! sau daca ne vom intalni cu cei dragi, sau daca exista acel "dupa".

Avem tendinta de a neglija viata macar ca stim o alta viata pe acest pamint nu avem, iar de dincolo nu s-a intors nimemi, parerea mea, ca aco0lo este prea bine si renunta sa mai vina in iadul de pe pamint...

Eu acord foarte multa atentie vietii in sine. dupa..., cine stie ce va fi.asa ca un sfat:traieste-ti viata ma maxim!
sau poate..., o traim impreuna.

Pe cel dinainte nu mi-l amintesc. Despre cel de dupa au avut grija altii sa-mi spuna diverse lucruri infricosatoare.

Emil, toti traim ceva impreuna aici, virtual. Bucati din vietile noastre.

Cici, incearca sa ti-l amintesti pe cel de dinainte. Un mic efort si poate iese.Sau nu?

Cred ca intrebarea aia cu idila de vara are deja protagonistii. Prietenii stiu de ce.