Seara buna Vreau sa va intreb daca are cineva experienta in voluntariat. M-a chemat o prietena sa merg cu ea la o casa de copii din Timisoara.Sunt cam 16 copii intr-o grupa, sunt micutzi, 3, 4 ani.Sincer,ador copiii si m-as simti extraordinar daca as putea sa le faca viata un pic mai frumoasa, dar...nu am experienta, mi-e frica sa n-o dau in bara.Cum sa ma port cu ei? Sa le duc jucarii, sa ma joc cu ei...prietena asta a mea zice ca nu e mare lucru de facut, ne jucam cu ei si-i invatam sa scrie, etc. N-ar trebui sa am macar un pic de experienta inainte sa ma implic in asa ceva?

Cand doresti domnisoara. ahh mi-am adus aminte.am chiar 2 foste amice care se ocupa cu asa ceva. una cu rosia montana. iar cu una chiar cu copilasi, precum doresti tu

Ok domnisoara bunny

Stai linistita...nu e deloc greu.Si eu am facut voluntariat la o casa de copii.Copiii la care mergeam eu erau mai mari. aveau in jur de 15 ani. Ne jucam cu ei, vorbeam cu ei, le mai duceam jucarii, inele, bratari, telefoane de jucarie.Tot ce vedeau la noi... vroiau.
Alor mei (impropriu zis) le place foarte mult sa danseze. Intr-una asta vroiau...muzica(din pacate...manele.plangeau daca schimbam manelele).
Jucam cu ei volley, povesteam cum facem noi la scoala... ei ne povesteau cum puteau ce fac ei la scoala.
Mergeam saptamanal la ei.si ne povesteau mereu ce au facut de cand nu ne-am intalnit.Ne aratau ce haine le-au cumparat ingrijitoarele si ce desene frumoase au facut pentru noi.
Mi-e tare dor de ei.
Acum cateva saptamani au trecut cu microbusul pe langa mine...si mi-au facut cu mana fericiti. Asa bine m-am simtit cand i-am vazut pe toti intorcandu-se spre geamul masinii fericiti ca m-au vazut.

Prima data cand am ajuns acolo...sincer iti spun...imi venea sa rad cand ii vedeam. Unii se dadeau cu capul de pereti...altii erau atat de fericiti sa am venit la ei incat incepeau sa planga... unii cantau...altii ne trageau de mana sa mergem cu ei in camera...altii ne trageau cu ei in baie.Efectiv...ma simteam intr-o lume de nebuni...si nu stiam ce sa fac...sa plec sau sa raman sa ma abtin din ras.Incercam sa fac astfel incat sa para ca rad cu ei...nu rad de ei.Cand am plecat de la ei...ma simteam efectiv...murdara (ingrijitoarele nu prea aveau grija de ei... ii spalau odata la saptamana...si miroseau a transpiratie si jeg in ultimul hal). Cand am ajuns acasa... m-am bagat direct la dus si am zis ca nu ma mai duc acolo...ca nu vreau sa fiu o nesimitita sa rad de ei. Seara... m-am razgandit.
Saptamana urmatoare cand am mers la ei...totul mi s-a parut altfel.Nu mi se mai parea mirosul lor atat de intepator(cu toate ca era) si nici rasul nu ma mai bufnea.
In urmatoarea saptamana le-am dus parfum...si i-am invatat ca mereu trebuie sa se dea cu parfum inainte sa vina musafirii. Deja copilasii cereau ingrijitoarei sa ii spele cu "buletele si sapunu".
Acum... mi-e foarte dor de ei.

Sincer iti spun...chiar merita sa faci munca de voluntariat...asa...pentru sufletelul tau. Te vei simti mult mai bine. Insa...ar fi bine sa ai mereu un servetel umed la tine...sa te stergi pe maini dupa ce iesi de la ei (eu cel putin...simteam mereu nevoia sa scot un servetel din geanta...de indata ce ieseam de la ei...si mergeam direct acasa sa fac un dus)

Frumos gest. Felicitari!

Mersi flav, ma mai gandesc.normal ca imi doresc fiarte mult, as face si eu ceva util.ma simt tare bine cand vad ca pot fi de ajutor, in plus, cum am mai zis, iubesc copilashii daca ma hotarasc, iti trimit mesaj privat

Nu ma lua cu domnisoara ma enerveaza. zi-mi bunny sau brianna, cum vrei, numai nu "domnishoara"...

Sa ne povestesti si noua cum au decurs lucrurile te rugam frumos...ca nah as vrea si eu sa incerc...de ce, nu?dar sa auzim si experienta ta si dupa aia m-a impresionat experienta pupimik