Sfaturi pentru introvertiti?

Mai multa incredere de sine.

Sa ai grija in cine ai incredere, ce sa spun dezamagirile vin mereu, traim in iluzi, sperante dar dezamagirile vin mereu

Din pacate stiu de dezamagiri si am invatat sa trec peste, am mici probleme cu socializarea

Niciun sfat.
Introvertismul este un tip de atitudine innascuta, la fel ca extrovertismul.
Extrovertitii tind sa ii creada ciudati pe introvertiti, iar cei din urma, plictisitori pe extrovertiti.

Lumea chiar nu intelege ca introvertismul nu e tot una cu timiditatea?
Ar trebui sa te simti bine in introvertismul tau.
Asa ai fost nascut.
Tu nu te simti bine in timiditate, nu in introvertism.

Asta-i problema, nu imi place ca sunt timid si incerc sa schimb asta... Dar e cam greu!
Eu nu vad pe nimeni ciudat sau plictisitor, fiecare este special in individualismul sau

Dacă nu te înveți să te accepți așa cum ești nu vei fi mulțumit niciodată cu tine.

Asa da.
Inlocuieste introvertismul cu timiditatea si anxietatea.

Ia spune.
Ai reusit schimbatul la sport?
Iti mai e rusine in vestiar?

Ah, deci eu nu sunt timid, ci sunt introvertit. Mereu am crezut ca timiditatea si introvertismul sunt unul si acelasi lucru. Acum totul are logica. Si se pare ca faptul ca ii consider pe ceilalti plictisitori si cu prea mult chef de socializare, nu era doar in capul meu, ci era din cauza ca sunt introvertit.

Am trecut peste, nu mai am probleme cu schimbatul in vestiar
Mereu imi imaginam ca toti se uita la mine si ca rad, dar dupa mi-am dat seama ca nimanui nu i-a pasat, asa ca nici mie nu mi-a mai pasat!

Da!
Introvertitii se plictisesc repede in grupuri.
Si NU pentru ca le e rusine ca se face bascalie de ei in cadrul acestui grup.
Ci ca,ei se simt mai bine singuri,le place mai mult sa stea singuri in casa,citind, uitandu-se la filme, scriind, etc. sau sa socializeze interactiv fata in fata cu o singura persoana.
Pentru mine, daca am 2 persoane cu care interactionez fata in fata ma plictisesc si vreau sa plec acasa.
Asa sunt eu.
Asa sunt multi.
Introvertismul pentru mine e un dar, pentru ca am mai mult timp sa ma cunosc pe mine si sa nu fiu influentat de anturaj atat de mult precum extrovertitii.

Inconjoara-te de persoane cu aceleasi interese ca si tine, gaseste-ti o pasiune. Asuma-ti posibilitatea ca poti si esua in ce ti-ai propus. Indrazneste mai mult si nu asculta prea mult de ce spune gura lumii si nu incerca sa fii ceea ce nu poti sa fii. Daca tii cont de cateva din astfel de idei daca nu poti de toate vei avea mult mai multe de castigat!

Asa invingi si timiditatea!
Tine minte ca nimanui nu ii pasa cand prezinti un proiect in fata clasei, de exemplu.
Ei in momentul ala se gandesc ce sa spuna cand le vine randul.
Oamenii timizi sunt paranoici, pentru ca in realitate nimeni nu da 2 bani pe ei.
Se gandesc:"Oare ce spune asta despre mine"?,"Oare rade lumea de mine daca ma imbrac asa"?
Chiar n-are nimeni treaba, e doar in capul nostru paranoic, ca si eu am fost foarte timid.

Aici ai dreptate intr-un fel, dar crede-ma, daca esti persoana potrivita as sta de vorba cu tine pana dimineata. E mai frumos sa-ti impartasesti singuratatea cu cineva!
Parerea mea

Stiu asta foarte bine, acum am reusit sa trec peste prostiile astea din capul meu si in sfarsit, ma bucur de mine mai mult.

"E mai frumos sa-ti impartasesti singuratatea cu cineva!"

Dar asa e ca numai cu o singura persoana ti-ar place sa iti impartasesti singuratatea?

De asta am spus in raspunsul precedent:
"sau sa socializeze interactiv fata in fata cu o singura persoana."

O persoana, doua acolo... Nu vreau sa stau la taclale cu tot orasul

Si eu sunt la fel, imi place mai mult sa stau singur, si atunci cand stau de vorba cu o singura persoana, incerc sa stau cu cineva care este ca mine, sau cu care am ce discuta, dar de obicei cand vorbesc cu cineva care este foarte sociabil/a, in mintea mea sunt ceva de genul "Mai ai multe de spus? Pot pleca? Ah, ma plictisesti. Oare cum pot scapa din aceasta situatie?"
Mie imi place mai mult sa socializez online, pentru ca asa stiu ca daca cineva ma plictiseste, pot incheia conversatia, prin a nu mai scrie nimic, si pot scapa repede, cu o scuza, ca aveam ceva de facut si a trebuit urgent sa ies de pe site, sau pe unde mai socializez eu, dar daca sunt fata in fata, nu pot pur si simplu sa plec asa in mijlocul conversatiei (de fapt, parca mi se pare interesant si ma incanta ideea), pentru ca m-am plictisit, plus ca acest mediu online, imi ofera un fel de protectie, daca intelegi la ce ma refer.
Mie imi e foarte bine singur, poate de aia nu am absolut nici un prieten in viata reala (si nici nu am nevoie), dar am doar vreo 3-4 in mediul virtual.

Să nu se schimbe.

Marsavule, asa faci mereu cu mine
''Trebuie sa plec'', ''merg sa ma uit la un anime'' si mereu ma lasi cu ochii-n soare! Te tin eu minte!

La tine e o exceptie, imi place sa stau de vorba cu tine. Iar la faza cu anime, chiar asa este, azi am terminat 3 anime-uri, la asta nu e o scuza, chiar ma uit mult la anime-uri. Cred ca tu esti una dintre putinele persoane cu care nu am folosit scuza asta. De obicei nu stau mult pe Facebook, pentru ca vreau sa evit o anumita persoana, ti-am mai povestit de acea ''stalkerita'', cum ma vede pe Facebook, cum se baga in seama cu mine, si nu mai scap de ea, e ca o ciuma, care se tine de mine. De aia ti-am dat Skype-ul meu, ca sa vorbim acolo, ca acolo nu ma poate intrerupe, ca nu are Skype, sau nu cred ca are.

De ce nu-i dai unfriend?

E colega cu mine, si daca fac asta, la facultate o sa ma intrebe de ce am facut asta. Sper ca intelegi situatia. Daca ii dau unfriend, o sa observe asta in mai putin de 10 minute.

Atunci de ce nu-i dai sa apari offline in lista de prieteni?

Exista optiunea asta? E prima oara cand aud asta. Sunt putin cam certat cu tehnologia.

Apesi pe chat, dai la setari si dupa dai la ''apari offline pentru'' si iti alegi cate ore vrei sa apari offline pentru ea!

Ah, ok, mersi, o sa tin minte asta, pentru data viitoare cand intru, ca sa fac asa, sa pot sa stau si eu linistit sa vorbesc cu tine, fara sa fiu intrerupt de ea.

Saracu' de tine

Fiecare are alt motiv de a fi introvertit.Pe vremea cand eram tinara si eu eram la fel motivul meu era ca mi-era frica sa nu se rida de mine de ceea ce spun consideram intotdeauna pe multa lume mai desteapta ca mine ma puteam deschide doar intr-un cerc unde stiam ca oamenii nu sunt mai destepti ca mine pana cand intr-o zi deja aveam servici si am mers la o masa de 8 martie cu colegele si tot stateam tacuta la masa, si o colega mai mare cu zece ani mi-a facut observatie ca de ce stau tacuta pai zic eu ce sa vorbesc? La care ea:orice.Eu am incercat timida sa spun cateva lucruri ce mi-au trecut prin minte la care mare mi-a fost mirarea ca am fost ascultata si nu s-a ris de mine.Atunci am prins curaj si am tot vorbit si tot nu s-a ris de mine, ei si de atunci tot vorbesc in grupuri si nu mai am probleme plus ca o alta colega m-a speriat ca daca tac niciodata nu o sa ma marit.Si asta m-a speriat rau.Un alt sfat pe care o pot da cu mintea mea de acum daca nu vrei sa fi introvertita este sa te apropii de oameni cu dragoste sa vorbeti cu ei cu dragoste si zau ca nu o sa fii refuzata si vei deveni o persoana foarte placuta. Oamenii au tare mare nevoie sa se vorbeasca frumos cu ei si tin minte persoanele care vorbesc frumos.

De ce ar trebui sa primeasca introvertitii sfaturi de orice fel? Au vreo problema ca sunt introvertiti?

Ai dreptate. Eu una ii consider plictistori pe extrovertiti, mai ales cand au mut timp liber si il irosesc. In plus majoritatea vorbesc mut, iar cand se intampla sa mai fiu in situatii in care sa iau parte la discutie imi dau seama ca trec vreo 30 de minute si nu s-a spus nimic interesant si concret, de obicei spunandu-se glume proaste sau povestind nu stiu ce. Pe mine chiar nu ma intereseaza ce a facut X in padure, sau ce i-a zis Y. Uneori imi fac scenarii despre cum o sa fie la anumite activitati, excursii, ma gandesc ca o sa socializez, etc. Chiar ieri m-am inscris la o activitate de voluntariat in care trebuia sa ducem niste alimente la un centru medico-social. Cunosteam foarte putine persoane ce-i drept, dar majoritatea ma stiau din vedere. In autobuz toata lumea radea (in afara de mine). Eu stateam in spatele autobuzului si ma simteam foarte incomod. Am ajuns sa ascult o discutie, caruia nu i-am gasit folosul, absolut nimeni nu ma baga in seama (in afara de profa care cand facea prezenta intreba daca micuta e inca cu ei-adica eu), ma durea spatele, telefonul il uitasem uitat acasa, am ajuns acolo, m-am gandit ca poate mai am vreo sansa sa socializez cu cineva si am ajuns sa car cutii intr-un loc care mirosea groaznic plin cu batrani creepy.