Simt ca m-am plictisit de lumea asta mai, stau acuma langa geam lumina este stinsa si privesc masinile cum circula peste baltile de ploaie, tatal meau doarme la etajul 1 al casei, impreuna cu fratele meu mai mic.Eu stau si privesc totul ca pe o restrictie,si realizez ca totul din lumea asta este fals,adica pe lumea asta fericirea se plateste cu suferinta, si din acea cauza ma simt intr-un fel obligat sa accept lumea asa cum e ea, chiar daca eu sunt un om foarte optimist.De cate ori am o zi buna si sunt fericit, si resping lucrurile urate din viata simt un val de ura si invidie din partea oamenilor de parca as fi facut un pacat sau un lucru catastrofal.Nu stiu ce sa mai zic, de ce oare suntem obligati sa ne comportam toti la fel de egoist si nepasator? de ce cand un om isi gaseste fericirea si e un pic mai special si nepasator in fata greutatilor vietii si a obligatiilor vietii, trebuie sa plateasca neaparat cu dispret si suferinta din partea altora? Nu putem oare sa fim cu adevarat fericiti si liberi la exprimare fara sa fim loviti de invidie si dispret?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook