Sincer mi-e frica de ce-o sa ma astepte mai departe 
.
Rolul de sotie, mama, gospodina...Mamici, sotii voi cum va descurcati?
Cum puteti sa va impartiti intre sot-casa-serviciu-copii-gospodarie.Normal, ca nu vreau sa duc o viata de " in spatele cratitei". Cum de rezistati? La naiba, si cum de le faceti pe toate atat de perfect?
PS: Cum de reusiti sa va faceti sotii fericti, copii multumiti si gospodaria stralucitoare? Care-i secretul vostru?
. 
Toata treaba consta in a nu pleca de la premisa ca daca ajungi sotie, mama, si gospodina s-a terminat cu viata. Fii tu insati si mai departe ca si acum. O sa mai faci mici sacrificii, apeleaza la ajutorul viitorului sot si ajuta-l si tu. Incercati sa impartiti treburile gospodaresti: si el poate da cu aspiratorul, poate curata cartofi, spala geamuri, merge la magazin si poate sa stea cu copilul cand esti obosita sau ai treaba. O sa iesiti mai rar in oras, iar la cumparaturi trebuie sa va grabiti sa nu mai pierdeti vremea cotrobaind prin rafturi sau admirand diverse produse. Ar fi bine daca unul dintre parintii vostri v-ar ajuta in casa si ar putea sa stea cu copilul cand sunteti si voi plecati ca sa nu trebuiasca sa platiti pe cineva in care nici nu puteti avea incredere. Cat despre menajera.cred ca va puteti lipsi de ea atat timp cat va veti mobiliza efortul pentru binele vostru. Casnicia nu implica pierderea libertatii si a personalitatii atat timp cat intre voi exista respect.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cand o sa devin sot, faza cu gatitul ma depaseste total, fiindca nu stiu sa fac nimic de mancare. Si cand incerc, ba-mi frig vreun vreun deget, ba ma patez, ba ard ce incerc sa gatesc. Totusi n-o sa am pretentia ca sotia mea sa stea la cratita. Mi s-ar parea chiar funny sa preparam ceva amandoi, sa incerce sa ma invetze. Daca nu stie nici ea, atunci chiar va fi o problema
. Sa fiu sincer, am fost obisnuit ca femeia sa gateasca. Adica cel putin asa se intampla in casa, unde mama pregateste iar tata ce vine putin mai tarziu de la serviciu, sa serveasca direct o gustare calda. Dar nu vad asta ca pe o regula. Totusi, e o lege nescrisa. Barbatul se amesteca mai mult in treburile casei ( batut un cui, reparand diverse obiecte casnice, eletronicele, depanari ) iar femeia compenseaza prin treburile din bucatarie. Se poate face un echilibru.
Eu cel putin nu vreau sa am o viata plina de rutina. Adica sa vin, sa-mi gasesc femeia mereu in bucatarie. Vreau sa fie plina de viata, vreau ca agitarea si priceperea ei sa fie in toate planurile, nu sa si le omoare in bucatarie. Ca deh, daca are si ea serviciu, nu mi se pare normal ca seara sa si-o petreaca in bucatarie. Ce viata ar mai avea ea in cazul asta?
La copii te gandesti deja prea departe. O sa vezi (vedem) altfel viata atunci, si probabil singura bucurie va fi sa-ti vezi copilul zambind si mai putin pe tine.
Daca exista comunicare, intelegere si iubire orice se poate imparti si rezolva
Eu n-am copil, dar ma ocup de gospodarie. secretul e ca o fac cu drag si cu placere si nu ma dau in laturi de la 5-6 ore de gospodarie dupa serviciu. Munca n-a omorat pe nimeni si eu detest sas tau degeaba.
Draga mea te asigur ca te vei descurca de minune, asa gandeam si eu cu mai multi ani in urma.Sunt casatorita de 35 de ani, am 5 copii (de 19, 21, 28, 29 si 33 de ani). Fetele(29 si 33 de ani) au terminat facultatea cu cativa ani in urma si sunt casatorite, baietii mai invata, cel de 28 de ani e student in anul IV, pe 11 iulie anul acesta a avut nunta, cel de 19 ani e student in anul III, cel mic v-a incepe viata de student in octombrie. Dupa cum vezi m-am descurcat, nu a fost usor am avut si serviciu, am lucrat 24 de ani la un centru de calcul, operator controlor de date, apoi 11 ani referent la o unitate militara, acum sunt pensionara.In toata aceasta perioada am avut un sprijin in sotul meu care m-a ajutat si chiar inlocuit atunci cand a fost cazul.
@Bubulina, imi pare rau sa te informez dar, saracul Criticul nu mai face de mancare acasa, daca face la serviciu. Acasa asteapta sa fie servit 
@furni, si cum te-ai fi descurcat daca nu aveai femeie la curatenie, si mama nu te-ajuta?
Hei, @Enigma, ma faci sa rosesc... Ce naiba chiar impresia asta ti-ai facut despre mine, cum ca as fi in stare sa-mi pecetluesc viata pentru o prostie?
Eu pun intrebarile astea din pura curiozitate, vezi ca-o fi peste 5, 10, 15 ani pana la urma tot trebuie sa ma marit si eu...Toate sfaturile le primesc cu entuziasm, si mi se par destul de inteligente!
Eu ma gandesc cum o sa fac sa rezist. Vreau sa-i multumesc pe toti. De-asta, pur si simplu imi doream ca mamicile sa-mi deconspire secretul lor. Si vezi, l-am aflat. DRAGOSTEA sta la temelia unei casnici fericte si reusite. Dar cred ca si RESPECTUL. 
Oh, mersi. Vezi acum sunt in perioada aceea de acumulare. Trebuie sa stiu cat mai multe
Deci, sa-mi recapilutez: comunicare, respect, incredere, dragoste.La naiba, de ce ai tu mereu dreptate?
@alexvitan, esti complet pe dinafara. Ce treaba are postura de "iubita, gagica, prietena" cu cea de mama sau sotie?
Si intrebarea mea a fost pusa pentru oameni inteligentii, si care au ceva de spus.
Secretul meu :imbin utilul cu placutul. intr-adevar e greu, cel putin pentru mine, eu nu am nici pe mama si nici pe soacra (nici nu mi-as fi dorit sa o am pe soacra-mea in jurul meu!) sa ma ajute, dar in schimb ma mai ajuta sotul meu (el lucreaza mai putin)imi mai spala vasele, mai gateste (binisor), dar cel mai important este ca se ocupa de copil, problema e atunci cand amandoi lucram, si eu pur si simplu alerg de la servici la gradinita, gradinita- casa, apoi predau stafeta ca pe la 17:00 vine sotul si plec eu pana la 22:00. curatenia generala in casa o fac sambata, iar in cursul saptamanii intretin, pentru ca nu am destul timp, de calcat va spun sincer ca nu prea reusesc sa termin cosul, pentru ca de partea cealalta masina spala ...chestia e ca ma pun sa dorm la 01:30 si ma trezesc la 07:30.(intre -timp mai stau si pe TPU)ma mir si eu uneori cum rezist.alt secret al meu(si cred ca toate mamicile sunt de acord cu mine)dupa 8-10 ore de munca (servici)cand vin acasa si imi sare copilul de gat, rade si ma intreaba : ce faci mamy? imi trece de toate! sfatul meu e :sa-ti cauti un sot putred de bogat (gen columbeanu)si singura ta grija sa fie cand ai programare la coafor, si la sala de sport...ca viata de gospodina e grea! (am glumit)
Pai cu gatitul ai o scapare
il ei de criticul de sot si gata ai scapat de un of
curatenia unu face patu dimineata altu seara, unu pune masa altu o strange
normal daca aman2 lucrati trebuie sa vb impartiti munk, asa mi-se pare normal
eu mor cand o vad pe mama cum ii duce tatalui mancare la pat si toatea alea
eu am zis ca nu am sa fac asa
si cu siguranta nu voi face asa
pai ce's eu robot?
sa spal
sa calc
sa fac mancare
sa cos
sa fac curat
si munca
si copii
valeuuuuuuuuuuuuuu maica da ce ma castigat la lotto, nah
Cami, intrebarea ta m-a facut sa zambesc! Eu sunt sotie de vreo 11 ani si mamica de 3. Pana sa intre fetita in mica noastra familie toate erau ok, serviciul era mai mult sau mai putin solicitant, casa stralucea intotdeauna de curatenie, mergeam la teatru, la film sau in oras la un restaurant. Acum s-au schimbat prioritatile, pe prim plan e intotdeauna micuta mea nu prea mai avem timp pentru noi (mai ales ca nu are cine sa ne ajute cu copilul), nu mai luam intotdeauna masa impreuna, sunt zile cand nici nu avem timp sa schimbam doua-trei vorbe, uneori e dezordine, se mai intampla sa gasesti jucarii pe unde nu te astepti - nu reusesc sa-mi conving mica indaratnica sa le stranga si oricat m-as stradui... tot mai raman vreo doua ratacite
Nu ai cum sa le faci pe toate perfect, crede-ma, dar vei vedea ca lucrurile se "aseaza" de la sine, vei sti din instinct ceea ce e bine si cum sa-ti stabilesti prioritatile. Ai dreptate, exista un secret! DRAGOSTEA! Cand esti indragostit, totul pare mult mai simplu si chiar daca viata nu-ti ofera intotdeauna clipe roz, uneori ti le mai poti colora singura, totul e sa stii ca oricat de greu ti-ar fi, doua brate se vor deschide pentru tine intotdeauna, cu multa dragoste si intelegere.
Cu mine va fi greu pe post de sotie.
Avand in vedere ca sunt o persoana extrem de activa... voi avea grija sa iesim in cel putin 2 zile/saptamana in oras sa mancam.De doua ori pe saptamana voi gati si eu.sa nu fie ca sunt rea.In rest... voi comanda mancare de la firmele de katering.
Sotul ar fi bine sa stie sa isi calce camasile. Voi pune eu hainele la spalat. dar el le va pune la uscat.
Vom dormi in dormitor...astfel facutul patului nu va fi nicio problema 
Ma voi descurca.Imi doresc un sot activ si deschis la tot ce-i nou si descurcaret...la fel ca si mine.Nu un sot care sa aiba pretentia de mancare calda pe cand vine acasa si micul dejun pregatit pe cand se trezeste.
Pai eu nu sunt mama,...(am abia in noiembrie 11 ani), dar... poate ca cand o sa ma casatoresc nu o sa fac totul perfect si poate ca nu o sa-i fac pe toti fericiti... Dar trebuie sa spuna MULTUMESC pentru ca ma straduiesc...Secretul? Secretul meu ar fi sa imi fac timp pentru toate...Nu?
Nu e usor sa fii colo maritata mai ales daca esti femeie trebuie sa faci curat sa faci mancare sa speli viata nu se termina daca ajungi sa te mariti sa stii doar ca nu o sa fie deloc usor oricum pentru un barbat e mai simplu ca ala se casatoreste dar nu face el asa mari treburi in casa ca femeia asa ca tot femeia e baza bine poate ca mai sunt barbati care vor sa isi ajute femeile dar rar asemenea barbati din pacate cel putin in ziua de astazi
Nu stiu ce sa iti zic.Ar fi mai bine sa intrebi si un psiholog.Nici eu nu stiam cum sa ma organizez, si intram in panica.Insa el m-a invatat cum sa fac asta, si acum nu mai am probleme.Bineinteles,eu nu am familie, dar stiu sa ma organizez mai bine.Si sa stii ca nu e o rusine sa discuti cu un psiholog.Cine spune ca la psiholog merg oamenii nebuni, este dezinformat.Nebunii(si nu numai) merg la psihiatru, nu la psiholog.La psiholog se merge pentru probleme de genul:depresie, timiditate, traume psihice, panica, spirit organizatoric scazut, lipsa de incredere in fortele proprii etc.In plus, el te poate sfatui si cum sa te porti cu copiii, ca sa fie bine si pentru ei, si pentru tine.Stii ca ei sunt foarte sensibili, si orice greseala ii poate costa si pe ei, si pentru tine.Nu vrea sa te sperii, ci sa te previn.Trebuie sa ceri sfatul unui psiholog.Ai sa vezi ca o sa inveti multe de la ei, si te vei simti bine.Crede-ma,fiindca stiu ce spun! Iti doresc sa ai o viata binecuvantata si o familie minunata!
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri -
anonim_4396 întreabă:
4 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
