Sincer, nici nu stiu cum sa-ncep. Scriu aici deoarece, nah, " trebuie' " sa ma descarc. Bunicul meu are cancer la stomac si este in faza terminala. El nici macar nu stie ce boala are, este la spital. Eu sunt intr-o stare ciudata, nu stiu cum sa explic, poate unii din voi ati mai simtit asta. Sunt o fire mai curajoasa da' totul pana la asa ceva. Ma sperii foarte usor de morti si de lucrurile astea ( nici n-am idee cum / daca ma duc la inmormantare ). Inca mai sper sa treaca peste asta dar... parca e ceva in mine care constientizeaza ca nu e adevarat. Well, daca ati veni cu sfaturi ceva, cum sa trec peste asta, sunt bine venite.
P. S : Va rog, nu aduceti vorba de psiholog. Multumesc.

Nu e nevoie de psiholog.Si eu sunt in situatia ta, doar ca la bine strabunica se afla in locul bunicului si ea are cancer de col uterin. E greu sa treci cu vederea asa ceva dar trebuie sa iei partea buna a lucrurilor.Va scapa de suferinta, se va duce intr-un loc mai bun(daca intr-adevar crezi ca exista Dumnezeu). Iar la inmormantare, daca nu poti sta in aceeasi incapere cu mortii, nu e nimic grav.Eu am stat afara la cei din familia mea.Nici eu nu pot sa stau.

Ca sa nu te mai gandesti atat de mult la asta, cauta sa ai cat mai multe activitati. Sper sa treci cu bine peste! Bafta si multa sanatate!

Nici nu pot sa-mi imaginez cat de tare te sperie si te intristeaza lucrul asta. Dar e normal sa ai emotiile astea, si mai mult, e ok sa te simti asa. Unii oameni incearca sa fie "puternici" si sa-si inchida emotiile negative in ei, insa ele raman acolo si ne macina pe interior. Oricat de curajos ai fi, atunci cand stii ca o persoana draga nu va mai fi langa tine dupa un scurt timp, nu poti evita sentimentul de pierdere. Din pacate pierderea este una dintre lectiile pe care viata ne invata, chiar de mai multe ori, si nu putem evita asta. Din fericire, ea ne invata sa devenim mai puternici, si sa apreciem ceea ce avem, pentru ca toate lucrurile, si in special viata, sunt efemere.

Bucura-te de momentele pe care le mai ai alaturi de el si profita de ele ca sa ii spui ce inseamna pentru tine. Bucura-te ca ai familia ta langa tine sa iti ofere suport in momentele astea, si ca le poti oferi suport la randul tau, pentru ca si ei cu siguranta sufera. Vorbeste despre ceea ce simti, cu prietenii si cu familia ta, asta te va ajuta sa iti constientizezi emotiile si sa intelegi prin ceea ce treci, pentru ca de multe ori oamenii devin confuzi atunci cand nu inteleg exact ce se intampla cu ei, sau de ce simt ce simt.


Din pacate nu exista nicio solutie miraculoasa sa treci peste asta repede. Timpul e cea mai buna metoda de a trece peste sentimentul de pierdere si de durere. Ia fiecare zi la rand, si cu pasi mici treci peste asta. Acelasi sfat il poti oferi mamei sau tatalui tau, care trec prin acelasi lucru ca tine. Cu cat mai importanta e pierderea, cu atat mai usor este sa pierdem controlul asupra noastra. Incearca pe cat posibil sa iti mentii programul de somn, sa te odihnesti suficient, sa mananci echilibrat pentru a fi puternic nu doar pentru tine, ci si pentru familia ta. Sportul ajuta de asemenea mult in situatii de deprimare. Inconjoara-te de oamenii care te fac sa te simti bine, iubit si linistit. Aminteste-ti de pierderi pe care poate le-ai avut in trecut si ce te-a ajutat pe tine sa treci peste ele, si incearca sa aplici tehnicile pe care deja le stii, si acum.

E normal sa iti doresti sa treaca peste asta, si iti doresc sa mai ai alaturi de el cat mai mult timp posibil. Insa gandeste-te ca asta nu e un lucru pe care il poti controla, si ca atunci cand va fi momentul se va intampla. Singurele lucruri pe care le poti controla sunt: sa te asiguri ca va pleca din lumea asta stiind ca i-ati fost alaturi, si ceea ce vei face tu mai departe sa treci peste momentele astea. Nu te invinovati daca te simti slab sau fara putere: uneori, e ok si sa nu fii ok. Da-ti voie sa simti ceea ce simti, stiind ca mai tarziu vei deveni mai puternic si mai curajos ca pana acum. Numai bine.

PS: Eu sunt psiholog, dar sper ca in ciuda faptului ca nu doresti sa vorbesti cu unul, te vor ajuta sfaturile mele.

@ DevilLife : Iti multumesc frumos.
@ bea3x : Multumesc foarte mult pentru randurile scrise din timpul tau. " tataia " mai are inca 3 nepoti. Unul Italia, unul alta tara, unul Romania ( nu acelasi oras ). Ar fi fost mult mai usor daca am fi fost toti la un loc. Eu sunt singurul care-am ramas pe aici, care mai trec pe la bunici. Iar el, la spital, a intrebat decat de 2 nepoti ce fac. Daca nu s-a inteles, specific ca eu nu ma numaram printre cei 2, iar celalalt nu s-a avut niciodata bine cu bunicii. Multumesc.

Esti un suflet generos si bun, daca nu te numeri printre cei doi de care s-a interesat bunicul si totusi esti cu sufletul alaturi de el si-ti faci griji in legatura cu suferinta sa. Te asigur ca vei trece cu bine peste starea aceasta de moment spunandu-ti ca, inevitabil, orice viata are un sfarsit si e bine ca bunicul a ajuns la acesta varsta.Aminteste-ti cate suflete au pierit in floarea vietii; abia acolo poate aparea un sentiment al nedreptatii. Dar sa ajungi sa fii bunic, sa ai in jur atata nepoti, poate si stranepoti, e tot ce se poate dori de la un destin spre a-l considera implinit.Accepta ce este fara a te tulbura peste masura; spune-ti ca avenit timpul bunului-ramas pentru bunicul tau.Plange-i plecarea, dar accept-o ca pe o intamplare fireasca a vietii.Numai bine.