Slabiciunea unora, este puterea altora?

Macar de as putea si eu sa am vreun om bun, si ma refer la viata reala, as putea spune acum ca in viata mea nu am putuy cunoaste oameni buni. Au stricat "bunatatea" mea, si am ramas singura, amarata si slabita tare, sa privesc cum au devenit tot ce eu n-am putut, ca eu ii aveam (doar) pe ei, si ei au ales sa fie "rai".
Fiecare intelege cum vtea intrebarea. E urat ca multi oameni cand stiu ceva despre un om (amarat), se folosesc ca sa aiba (si mai multe) castiguri personale, cand acel om, sufera in jocurile lor de mincinosi. Iar acel amarat, nu poate sa vorbeasca cu nimeni, ca e intr-un fel de relatie cu un mincinos care nu-l poate avea. Doar relatie emotionala psihologica, si deloc reala. Si tot ce are amaratul, este inauntrul sau cand bogatu se joaca, si se disteraza cu averile sale, si mai multe castiguri, separand amaratul de "viata", luandu-i obiectele si oamenii, sansele, se baga la mijloc ca el e mai "special", si ii fura "viata". Il priveaza de libertate, se izoleaza in minciuni si umilinta la care este supus de bogatasu care isi permite tot ce vrea, si se joaca creeand o distanta reala cu o persoana care o separa de viaat reala.
(Scuze vorbit confuz, nu stiu cum sa scriu mai clar, scriu cum simt eu, ma cam incurc la cuvinte, unele le omit, si pun altele ca metafore).
Cand n-ai pe nimeni e oribil, ca cel apropiat, te minte pe tine, te separa de cei care ii intoarce impotriva ta, si acela e la mijloc obtinand sanse care tu nu le poti avea in viata. (Cred ca asta e explicatia la alta intrebare). Si rcezi ca ai pe cineva apropiat si nu stii de ce nu te intelegi cu nimeni, crezi ca intelegi de ce, cand nu ai habar cum isi bate joc de tine o eprsoana diferita, cand tu nu esti rasist ci amarat. Si se ascundea fata rosind, si toata lumea credea ca e ea rasista, si el avea alte fete (mai bune)cand ea nu putea avea alt baiat ca suferea in jocurile "celui mai bun baiat". Ca el a preferat sa fie bogat cu viata ei fara ea, sa o separe de oamenii ei, si ea a ales sa fie cu el, si se lupta cu ea insusi si cu toata lumea ca el o minte si o pacaleste. Si ea nici macar nu cunoaste baiatul acela, ca n-a vrut el sa o lase sa-l cunosca, a preferat sa fie cu cele care ii faceau rele. Si ea trebuie sa mearga la scoala sa o bata sa o "violeze" fata lui, ca el a ales sa fie cu aia, si aia se distreaza pe seama suferintei de amarata. Si amarata nu poate stii iubire nici macar libertate, ca sunt ei un cosmar care aceasta trebuie sa-l indure. Pleace, fuge de ei, si nu vor s-o alse in pace, continua sa vina sa-i arate ce fac ei, si ea nu stie de ce nu poate face ea, de ce trebuie sa ii suporte pe ei. Ca a fost alegerea celui "mai bun" sa rada de ea, decat sa o inteleaga sis a fie al ei. Si el e "puternic" are avere are fete, si ea e o amarata, isi bat ale lui joc de ea, cearta bataie scandal, nu vor s-o lse in pace. Ele au "puterea" si ea sufera, si nu vor s-o lase, trebuie sa se izoleze ca nu vor s-o lase, nu poate scapa din infernul care vor ei sa-l faca. Ea stie iubire ea e iubita se distreaza se simte bine, iar ea traieste un cosmar, in fiecare zi se trezeste speriata ca e in cosmar blocata, toata lumea poate avea si trebuie sa se comporte asa cu ea care nu stie cum e sa aiba. Si ea isi dorea un prieten si trebuia sa fie batjocorita de al ei, n-a fost alegerea ei sa fie "in plus" folositoare pentru unu care a gasit pe altcineva venind dupa ea. N-a fost alegerea ei sa ramana pe dinafara. Si a ramas cu rana sa o resimta de fiecare data, e puterea lor cele care au trait au avansat, ea a avansat in rana, si e puterea lor asupra ei, ele se disteraza si rad ca au cu ce, iar ea sufera ca nu are ce sa stie, trebuie sa le priveasca sa le suporte pe ele cele care au. Ca ele au deja si le place ca ele "stiu", iar ea nu stie, e blocata in rana care se repeta si nu se mai opreste. Ca a ramas pe dinafara, in urma, pierzatoarea. Si n-o rvea nimeni ca nu-i dezvoltata, ca se emotioneaza, ca plange, ca nu e in stare, ca se simte in asemenea hal, la asemenea varsta a ajuns blocata in viata de copil. Arata ca un copil, si ele mari smechere sub varsta ei, incep sa urle ca e handicapata ca nu e in stare "d-aia n-are", ca nu i s-a dat sa creasca sa devina sa se dezvolte, ca au chinuit-o cu somnu si sufocat-o, si batut-o, s-a izolat in chinuri si n-o lasau sa traiasca ca sa poata sa ajunga udneva in viata, si tot ele vin sa urle sa rada ca "handicapata". Sta calare pe unde mai scrie ce mai scrie, pe unde se mai duce, ce mai face, sa vina sa urle ca ele au vazut-o si ca e "proasta". Se duce acasa la sotul in pat, ea plange toata noaptea ce amarata e la varsta ei, prin ce chinuri a ajuns la asemenea varsta. Face sotul ei o gluma la amarata, si gata sufera, s-a terminat viata, trebuie sa se ascunda sa planga, nu mai poate face nimic, ca iar si-a pus aia "iubitul" sa se ia de ea. Si nu vor s-o lase, si nu poate sa traaisca ca un om normal, ca asa vor sa o chinuie sa rada de ea in asemenea hal. Ea nu stie iubire, e a stie cum se simte durerea prin care rtebuie sa treaca, rusinea si umilinta in care traieste, ea nu stie placerea, ea nu stie odihna, ea nu stie relaxare, ea sta in chinuri se ascunde, ca trebuie sa o chinuie, ca ei stiu iubire ca le da lor, ca pe ea au ales toti s-o chinuie s-o doara sa rada de ea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu uite, ca eu nu am oameni nasoi in jurul meu, am trei prieteni f buni care sunt de calitate, Tu nu stiu in ce anturaje ai umblat de ai dat doar de nesimtiti oameni, nu cont ca e bogat sau sarac, ai dat de oameni nepotriviti. Ceva e neinregula de ai dat doar de oameni nasoi!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Tata. (ca sa nu mai scriu iar si pe aici povestea cu ce fel de tata am eu) Si cand unu se leaga de mine, din ala smecher care are cu ce si face tot ce vrea, iar eu stau singura amarata de mine. El imi mananca zilele asa, cum o face de vreo 15 ani. Eu nu mi-am permis sa vorbesc asa orice cu oricine, eu am stat deoparte, si el a profitat foarte mult de situatia in care eram eu. Iar eu am ramas de nu stiu cum imi pierd varsta, ca nu pot trai ca o eprsoana de varsta care o am din cauza astuia care se leaga de mine si ma simt asa aiurea, si ei imi fac asa din cauza lui. Nu am umblat nicaieri eu, am fost doar la scoala, ei umbla, de atunci imi face asa. Si dinc auza ca-mi face asa, nu pot eu sa fac nimic de ei. Scriu ceva pe net, si vine cu masina si urla dupa mine. Iar eu am de realizat cati ani am si in ce situatie sunt. Ca asteptam sa inceteze, credeam ca daca ma izolez, daca parasesc "liceul" dar nu stiu cums a ma dezleg de dementula sta sau cum sa-l numesc. As fi vrut sa stiu cum sa ma feresc de asemenea oameni, dar nu a fost alegerea mea sa fiu tratata asa de "iubitul". Iar acum sincer, nu am fost in nici o relatie cu el, ca asa a vrut el sa se comporte sa ma umileasca sa fie cu altcineva, si faza este ca el s-a legat de mine asa ca un strain cu comportament straniu. Nu stiu ce sa spun sa fac acum, as fi vrut sa scap de el cu vreo 10 ani in urma, as fi vrut acum sa fiu eu "la casa mea" sa am serviciu, facultate, sot, o viata normala de femeie de varsta care o am. El continua sa ma batjocoreasca asa, mai dau de cate un cont pe internet se apropie de mine ne itneleg, ma pacaleste si isi bate joc de mine, apoi apar "fetele" si el vine sa imi urle cu "scriu". Si raman in depresia ca eu la varsta asta am putut avea doar o asemenea experienta virtuala si ce experiente reale are el peste mine. (Si nu era vorba de o relatie amoroasa pe net, ci pur si simplu de niste chestii cam personale, un fel de prietenie)Dar el face amor cu alta peste mine si cica "eu il insel cu ala de pe net" " eu imi bat joc de el". N-a fost niciodata cu mine, s-a jucat asa mereu, sta cu altele se joaca cu mine, si ma afecteaza enorm cat de singura si saraca sunt in viata, la varsta asta, nu planuiam sa raman in situatia asta, nu stiu cum trec anii in felul asta. Si mereu raman socata, ca nu pot interactiona cu lumea, ca mereu dau numai de asta. Atatia ani, as putea spune ca semanam foarte mult la "cine am devenit", stia ce-mi placea ce voiam sa fiu sa fac, imi dau seama ca a ajuns el acolo cu altcineva cand eu sunt in situatia asta, si cam vreo 90% e vina lui, ca 10% ar fi familia mea. Eu n-am avut de ales, eu am ales sa fiu cu el da recunosc asta, dar apoi a fost alegerea lui cum sa ma trateze, si nici nu m-a lasat nici cu mine n-a stat, decata sa ma umileste, se baga peste mine sa ma distruga cu "a lui". Si face asta, sta cu ea si vorbeste aiurea despre mine, lucruri care aia le face, pica pe mine, si eu nu ma pot intelege cu nimeni, iar ea e "vedeta", e fericita, vesela mereu, se ia numai de mine, se itnelege cu toata lumea, toata lumea o place, sa imbraca bine, arata bine in comparatie cu amarata de mine deformata de mine. Nu pot schimba situatia in care sunt, probabil el asteapta sa schimb forma corpului, hainele, dar eu sunt acum am ramas cu o rana care nu ma lasa sa arat "ca ale lui". Ma feresc sa fiu ca ele, ca am doare amintirea, si el continua sa imid ea cu "bull" sa stea in treburile mele sa-mi arate "femeile lui". Am dat cu vreo 3 ani in urma de un baiat pe net, la fel ca el facea, tot asa isi batea joc de mine, ma controla, ma afecta emotional tare mult ce-mi facea, ne-am cunoscut intr-un final m-a obligat cand nu eram in stare sa mananc sa dorm, ma simteam rau faceam urat din cauza lui, radea de mine. Nu m-am putut opri vreo 2 ani, din cauza la ce mi-a zis m-a afectat foarte mult. La inceput se juca cu mine cica ma intelege cica multe, dar se inspira din ceea ce ziceam eu, era doar un rasfatat, un mofturos, care avea numai bunatati de la viata. Si atunci mi-am dat seama ce viata urata am, si cum a trecut cea mai pretioasa varsta. Acum as ptuea spune, ca nu am vorbit cu nimeni in viata mea care sa am ajute sa trec epste acest dement, ci din contra tocmai familia mea il sustine intr-un fel ca "se cearta cu mine" cand vorbesc despre asta. Dar familia mea sunt niste fete de k, nu ca le-ar permite banii, ca sta la sponsori, se plimba de colo colo. Si baiatul asta fiind in asemenea hal "suprem" ma afecteaza tare, ca nu am avut nici un fel de prieten sa mi-l scoata din cap, ci el mi-a fost toti prietenii, un fals care se juca cu mintea mea. El a fost genul acela de om sa ma "observe" cand eram invizibila, si singuru care ma observa pe mine, era cel care putea fi si cu altele, si asta "doare" in asemenea hal, ca tocmai cine are totu se leaga de mine, si eu nu pot avea al meu, ca-s doar o rezerva pentru un "mofturos" cum sa-l numesc. Si e ca si cum mi-a furat viata o clona care a crescut ca mine alaturi de mine, o fantoma care n-a vrut sa imparta viata cu mine, ci mi-a furat viata sa fie cu tot ce nu-mi permit sa fiu. Si in fiecare zi stau in situatia asa si ma gandesc ce am facut vreodata si unde am ajuns, prin ce am trecut in viata, ce fel de oameni am cunoscut etc. Si-mi dau seama cat de schimbata as fi putut sa fiu daca aveam pe cineva care sa se comporte diferit cu mine, care sa-mi vorbeasca diferit. Si am de vazut cum aceste lucruri de care aveam nevoie, le poate avea cineva care e ca mine, dar nu eu.
Nu stiu, e ca un cosmar ce-l traiesc in fiecare zi, nici macar in somn nu pot experimenta ceva paralel. Si asta ma face sa ma simt asa, slaba si "legata" prizoniera in cosmarul asta, comportamentul lor, halu in care "ma ataca".
Cand eram mica, tata vorbea oribil cu mama se comporta extrem de urat, si exact asta e viata mea, cosmarul asta al vorbelor urate al tatalui meu, nu pot fi altcineva, toata lumea imi face asa, e ca un blestem nu stiu ce este. Credeam ca era copilaria ceva, ca puteam evada de la 18, dar nu stiu ce se intampla, sunt prinsa in cosmarul asta urat nu se mai sfarseste, se sfarseste viata mea si am de plans ca n-am putut sa traiesc, ca a trebuit sa fiu prizoniera lor.
Familia mea neaga ca ar exista ca s-ar intampla, si asta ma face sa ma "inchid in mine" de frica, ca ma acuza de halucinatii si alte probleme psihice, asa imi face familia de cand eram mica, ma batjocoreau pe strada si familia ma distragea cu "motivele lor", dar ei continua sa imi faca asa. Si la scoala am fost foarte batjocorita si chiar batuta (multe rautati imi faceau), se comportau extrem de urat cu mine, si m-am izolat de teama, familia mea n-a putut sa faca nimic sa ma ajute, decat sa ma acuze pe mine de probleme psihice, sa ma distraga de la problema. Obisnuiam sa visez frumos cand cineva imi facea ceva urat, si nu dadeam atentie, de obicei ramaneam "apropiata" de persoane. Si apoi mi-am dat seama ca nu am nimic in viata, ma pacaleau cu tot felul de povesti urate, si eram amarata si nu stiam ce bine traiau ei. Ma pacaleau parintii, spuneau ca "noi suntem bogati, lumea e saraca". Si cand ies pe strada copile machiate se imbraca dezvoltate, incep sa plang in ce hal arat eu, cand ajuns in casa tata urla la mine"taci ma, fugi de aici, ca stiu eu ce, minti". Asemenea comportament si vorbe ale tatlui meu ma tin speriata aici in situatia asta, iar el continua sa rada de mine, sa ma harutiasca cu mainile. Sunt cam putine lcururi care le am in viata, se numesc "2 barbati de kk" care ma tin prizoniera in situatia asta, si nimic altceva nu pot avea, trece viata intrebandu-ma ce e toata nebunia asta cosmarul care trebuie sa-l indur eu. N-am iesit din curte 5 ani, dupa 5 ani, tot ma mai hartuia tamilashul de inaltimea mea este, cu mainile pe la coltu strazii, si prietenu lui avea un ras scandalos la faza asta (Era in momentul acela, faza veche de 10 ani). Chiar nu stiu ce-i amuza asa tare de trebuie sa faca asta pentru ce anume, ca raman aici in situatia asta sa ma gandesc ce viata amarata am eu. Ce-s-i permit unele adolescente sa fie sa faca, iar eu nu stiu de ce sunt blocata in starea asta teribila care mi-o cauzeaza. Asteptam sa treaca, dar nu inceteaza, trece viata mea. Acum nu stiu, nu locuia aici, nimeni din aceste persoane care tot imi fac asa pe strada.
As fi vrut sa am o viata sa ma simt ca o femeie de varsta care o am, dar nu stiu de ce sunt blocata in cosmaru asta vechi, in loc sa fi invatat eu sa fac lucruri in viata sa cunosc oameni reali, eu am stat aici sa plang ca trebuie sa ii suport pe niste dementi care au ei chef, ca m-au ales ei sa-si bata joc de mine asa, s-a nu stiu ce se intampla, ce sunt eu. Sa privesc cum devin eu povestile urate care mi le spun acestia, ca o poveste frumoasa n-am avut voie sa stiu in viata mea, decat sa privesc vietile altora frumaose pot fi, iar eu jucaria unor asemenea oameni care nu stiu de ce trebuie sa ma trateze in asemenea hal. E lung si complicat, este evident ca are vreun scop eprsonal in toata chestia asta. Plus ca-s implicati 2, unu e tata, si celalat e un baiat care ba da l-am vrut eu dar el a ales sa fie de partea tatalui contra mea, cu alte fete. Cu tata nu m-am itneles niciodata, el bea mult si vorbeste aiurea si ma controleaza sa fac tot ce vrea, cu bataia cu izolarea, pedepsele, amenintari, vorbeste urat ma ataca se lupta cu mine in orice fac se baga se cearta cu mine, se lupta mine. Si tata e un mofturos, a avut 2 frati mai mari, nu putea nimeni sa-i faca nici un rau, ca avea cine sa-l apere, are prieteni cu care bea si e foarte vorbaret, vorbeste mult si aiurea, asa numai in razboaie face. Si foarte murdar, ca un porc scoate sunete face mizerie, si urla ca el vrea ca e sefu ca etc. Mama e cu el de la 15 ani, si multe povesti iar e complicat cum am ajuns eu sa ma nasc sa raman in situatia asta. Prieteni nu mi-am putut alege, n-am avut de ales, m-au ales, a fost alegerea celor care ma puteau ajuta si n-au vrut sa ma informeze ca ei aveau posibilitatea. Si am ramas asa, sa ma gandesc ce as fi putut face daca aveam cu ce daca aveam cu cine, unde as fi putut ajunge acum, cat imi doream, aveam un asemeena tata si tamil calare pe mien sa ma batjocoreasca sa rada de suferinta mea, ca-s om si sufar in chinurile la care m-au supus. Si diferenta e ca fata aia nu s-au comportata sa cu ea, i-au dat sa fie ea sa aiba sa ajunga ea. Macar in pace daca ma lasa libera, dar nu au vrut sa ma lase, au vrut sa fie peste mine bagati sa ma controleze asa pentru distractia lor personala. As fi fost odihnita in stare sa gandesc limpede, as fi gasit pe altcineva, dar de fiecare data cand vad pe cineva, am de plans ce bogati sunt in vietile lor. N-am pus niciodata pret pe bani, n-am cunoscut valoarea banilor in viata mea prin minciuni, stiam ca eram eu ceva neregula cu corpul meu, alea aveau "masca" pe fata. Si el le-a ales pe ele ca ele se dadeau cu fond de ten, si aveau mai multa acnee pe dedesubt. El avea pe altcineva, cand eu nu puteam sa am viata fara el, cand el nu vroia sa fie in viata mea ci sa mi-o traiasca fara mine, cu lumea mea contra mea. Si au castigat razboiul contra mea, eu am ramas la fel, ei au ajuns departe in viata, m-au distrus, m-au oprit din drumul vietii. Si libertate nu mi-am permis sa ajugn nicaieri, ca-s singura si am dusmani, n-am cu ce cumpara prieteni si nimic din ce are un om nevoie in viata, eu nu mi-am permis luxu de a gandi asa, eu cica as avea deja "relatie" ca eu trebuie sa ma multumesc cu unu care se comporta asa, si tata il "sprijina" impotriva mea. Vai e prea tarziu pentru mine sa ma gandesc la lucruri normale, pentru ca eu nu mi-am permis sa stiu asemenea viata normala. Asta am facut, m-am gandit ca as putea sa fiu un om normal cu o viata de om normal cand ei au avut chef sa ma chinuie, sa faca razboi cu "handicapata de mine". Si eram un om normal ale caror "Drepturi umane" au fost icnalcate, am fost un om normal raspunzand ca un om normal la halu in care isi bateau joc de nevoile mele umane. Ca omu are nevoie de informatie ca sa stie, si a preferat sa ma minta sa ma acuze apoi de probleme psihice ca "intelege gresit". Si nu m-a lasat sa dorm, s-a respir, eram obosita si ametita, si ma acuzau ca am eu ceva cu ei ca ma comport eu "urat" intentionat. M-a amenintat, m-a obligat sa fac, am facut de frica, si apoi cica "fac de capu meu". Un asemenea tata am eu, crestin ortiodox roman, obsedat de biserica religie, rasfatat de dzeu tare cu o viata destul de buna as zice, nu traim in lux, dar ce are de la noi,, suntem sclave si ne trateaza oribil. Am dat de un asemenea baiat cand avem vreo 15 si probabil ma stia de vreo alti 2 ani sau mai mult dinainte sa ne intalnim si in liceu. Sora lui din calsa mea, a intrat in acel liceu repartizarea 2, eu am fost 1, iar numele lui n-a fost pe listele de admitere, ce sa cred eu. (stiu numele de familie, e acelasi, nu era acolo). Si tata chair mi-a zis-o ca si el cumpara din alea, ca asa trebuie sa ma trateze sa se comporte. Nu mi-a zis de ce, cica "fac asa" si tata ma saruta pe bzue, pune mana pe zonele intime ale mele(sa nu le spun) urla ca e tata si trebuie sa faca asta, ma atinge cu mana etc, trebuie sa stau in bratele lui, vine ebat si urla "lege de existenta te fac femeie nu esti femeie". Baiatul ala imi facea asa la scoala in clasa, el era cu alta fata in relatie privata l-am prins prin baie, nu i-am dat atentie, multi ani, n-aveam rteaba cu ala, lumea avea "ceva" razboi cu mine. Nu baiatul ala n-a vorbit cu mine, au vorbit altii mi-au zis lucruri "pentru el" si el imi face asa cu mainile in public, iar eu am de plans ca n-am putut cunoaste asemenea "iubire privata" ca trebuie sa patesc asa ceva, ca mi-a "mancat" viata cu asemenea comportament, asemenea alegere a lui. In acasa il am pe tata, pe strada imi poate face in public, si eu am de plans ca n-am avut voie sa stiu dragoste, ca trebuie sa traiesc acest cosmar. Eu ma simt in relatie cu tata, vorbeste ca un iubit, se comporta ca un iubit, si acel "iubit" se lupta cu mine, se baga in treburile mele sa se ia de mine sa fie cu alta peste mine, sia sta e viata mea urata mi-a scriu de ani nu stiu cums a ies din situatia asta, imi doream sa ies cu vreo 7-10 ani in urma credeam ca puteam evada de aici, dar acum am de plans ca s-a terminat viata si eu a trebuit sa trec prin asta. Lumea face gluma ca-s cu "barbatu", vorbind asa despre tata, si ma simt ca d, jenata, umilita, batjocorita. Sa am o relatie adevarata nu mi-am permis, am un "tata" care trebuie sa faca sa cand se apropie cate un baiat de mine, tata are rolul acesta in viata mea, iar eu am tata. Vorbesc pe ent cu vreun "amic" ceva, si tata vine peste mine ca trebuie sa faca asta. Iar eu ma simt prizoniera ca nu pot avea viata ca trebuie sa traiesc cu un asemenea tata sa ma controleze asa sa imi faca asa, ca nu am voie ca m-a facut dzeu e vreun blestem ceva ca eu sa fiu pentru tata aici, eu n-am voie sa cunosc lume reala, oameni de varsta mea, sa traiesc in afara casei asteia. Nu pot avea un baiat ca iubit, pentru ca nu ma vor pe mine, tata ma vrea pe mine. Si asta e o pedeapsa, tare-s curioasa daca mai exista cineva care sa pateasca asa ceva. Si ma simt prizoniera in viata asta in situatia asta, si nu pot gandi limpede, ca trebuie sa schimb situatia asta, si viata trece si eu nu pot fi "altcineva", sa traiesc altfel, ca asta e viata mea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am citit atent tot, pai ce sa zic! Cine te-a pus sa stai cu prostul ala de 15 ani de zile?! Daca ai vazut ca isi bate joc, de ce ai stat cu el? Si vad ca te afecteaza in continuare ca se duce cu altele si asa mai departe, atunci iti asumi, ce sa zic! Lasa-i dracu si pe tata si pe iubit, fa-ti viata altfel, gaseste alt om mai bun.

Ce a fost nu mai conteaza, lasa dracu ce a fost, cosmaru care a fost, conteaza ce e si ce va fi de acum in colo.

Lasa-l dracu de iubit sa faca ce vrea si gata, nu mai casuna asa in prostie pe el. Ceva nu e ok nici cu tine de stai cu acel om de slaba calitate, si ai stat 15 ani.
Trebuie sa schimbi asta.
Si deformata sa fi de ce?! Ingrijeste-te sa arati si tu bine ca celelalte, tu ai zis ca esti deformata, de aia zic. Fa sa arati bine ca sa ai succes sa gasesti un iubit mai de calitate.
Fa dieta, fa putin sport si vei arata bine.
Daca stai doar sa iti zici ce rau e si te victimizezi, dar nu faci nimic pentru a rezolva ceva, chiar ca nu se va rezolva nimic.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sunt oameni reali care se leaga de mine. Nu am stat nu a stat, sta cu altele si nu ma lasa, nici el nici ele. Nu pot sa-i scot din treburile mele, se baga si face haos, si atunci se duce treaba mea in circu lor. Cum sa-l numesc, nu am ce sa mai fac acum, emotional psihic da sunt consumata si-au batut rau joc de mine am ramas in situatia asta, fara nimic. Si nu stiu unde sa ma duc sau daca plecarea mea din acest loc ar rezolva macar ceva, pentru ca ei vin sa-mi faza dezastru. Se baga se vorbeste, ma da laoparte, impinge pe gheata, pe scari, pe sosea cand semaforu e rosu, imi da suturi, lucruri din astea, si cand ma plang de ei, nu ma ia in seama in serios nu stiu, deja sunt starniti contra mea cei la care ma plang, au alte acuzatii la adresa mea si rad de mine. Face de multi ani asa, ei imi fac mie, si eu nu am cum sa ies din situatia asta inconjurata de ei bagati peste mine. Cand ma duc la coltu strazii, sunt acolo si incep sa urle, vine sa se ia de mine. La metrou fetele s-au pus in spatele meu si au inceput sa ma traga de par sa ma impinga sa spuna povestea veche, nu pot sa uit povestea care mi-o repeta de 15 ani aceleasi fete, asta e viata mea amintirile mele, nu pot sa merg linistita pe strada nicaieri ca se tin dupa mine. Si la politie mi-au facut asa, am fosts a fac buletin, si mama tragea de mine, a plecat mama au inceput alea. A fost jenant ca mama ma tot impingea dupa baiatu din fata mea cica "stai la coada" imi soptea agresiva tragea de mine, si ala tot dansa nu statea locului, dupa ce a plecat ea, m-am dus in spatele lui ca se miscase cate un metru cum facea, si alea se holbeau la mine, erau asezate pe o banca ceva langa mine. Si apoi a venit un barbat care era pe strada mea cand am plecat, a venit sa le pupe. Care am inteles ca ar fi tatal tamilului, dar nu e indian e roman ala. Era pe strada mea cand am plecat, cu un baiat care se lega de mine pe strada dinainte sa aduca tamilu. Nu-i cunosc personal, ca imi face asa, dupa mine, se joaca asa.
Sincer as fi vrut o viata paralela cu idiotii astia nu sa stau sa imi treaca anii in situatia asta sa raman cu singurele amintiri "ce mai fac ei"., dar ei fac ce vor, ei se misca se plimba, eu nu pot, ca "ii am pe ei" sa-mi faca asa. Ca "ei m-au ales" altii nu vor sa "aiba de a face cu mine". Nu stiu ce sa spun, iar acum chiar nu am chef de nimic si nimeni, cheful meu de viata a pierit ca tineretea. Acum sunt foarte nervoasa pe toata.cum s-o numesc. Simt ca dzeu m-a tradat, ca rade de mine, ca m-a facut un fel de trofeu pentru altii ca sa se distreze ei pe seama mea, si vor numai durerea mea si nu vrea dzeu sa traiesc eu ca un om normal, as fi vrut sa elimin acest "dzeu" cu cei 18 ani care-i avem, acum inteleg ca sunt trofeu pentru baieti de 18 ani ca ei ma vor pe mine, iar eu nu traiesc de la 18 ani, sunt blocata in varsta aia. Asta e cea mai a d manevra a lui dzeu. Cand eram mica m-am rugat la dzeu, eram o sfanta, i-am cerut sa n-o mai bata tata pe mama, eram asa mica si nu intelegeam eu despre ce era vorba sau cum sa iesim din acea "viata". Eram blocata un copil de 3 anisori, in noua viata. Dzeu n-a ajutat pe mama, ne e mai rau, aa am inceptu sa vad dzeu ca un dusman care ma spioenaza si ma pune in pedeapsa. Desi nu fac nimic, sunt acuzata si pedepsita pentru ce a facut altcineva, cand fac un lucru bun sau iese bine, sunt batjocorita, primeste altcineva "lauda pentru munca mea". Am avut multa incredere in dzeu credeam ca se va face dreptate, dar tot am de privit mai departe, ce mult casiga lumea din incurcaturi "cu mine". Cand fac ceva aiurea, devin faimoasa ma arata toti cu degetu, cand cineva imi face ceva aiurea, toata lumea trebuie sa imi faca acel ceva. Si eu trebuie sa ma oftic, ce am parte in viata mea, ce nu pot avea. Nu am stiut cum sa-i fac sa ma cerada sa ma ia in serios, sa am accepte daca ei vor sa nege regulile care le stiam eu, dar nu vor sa imi zica cum altfel decat ca "nu se poate pentru mine", ca se poate numai cum vor ei de la mine. Ma enerveaza si nu pot, as vrea sa-i bat tare in cap si sa imi inversez viata asta urata. Dar ei o fac urata cu asemenea comportament care, nu mi-am permis sa-mi aleg cums a fiu tratata.
Acum as vrea sa ajung intr-un loc nou cu oameni de varsta mea, sa incep o noua viata, daca m-ar lasa bianca in pace sa plec odata. Dar pot doar sa astept sa se dea, ca sa pot trece de ea, si ea nu rvea sa se dea, ea vrea sa faca asta sa castige ce-mi apartine. Si nu pot apela la nimeni s-o dea, ca nu vor s-o dea se joaca de a nu ma crede, ca eu ii fac ei ceva. Eu fug de ea, asta fac, nu stiu cum ar trebui sa traiesc fara ea, s-o bat nu pot, asta e o problema de toata viata mea sunt o schiloada fara forta si exercitiile fizice nu ma ajuta, cand fac efort lesin, nici mancarea. Pot doar s-o gonesc iar ea continua sa se lupte cu mine, sa rada de mine. Da cand eram foarte mica, mama cica "nu fac miscare nu mananc ce trebuie" dar ba da faceam mai multa miscare si mancam mai bine decat acum, ca atunci aveam de unde si traiam altfel. La sport aveam 6, profesoara cica nu-s nici de "5" ma certa zicea ca ma prosteam eu intetnionat, nu stiu de ce sunt asa, sunt lucruri ciudate la corpul meu care nu am gasit ce ar putea fi, decat vreun blestem ceva, am corpu slab (fara putere adica), rece si ma misc greu. Cand eram mica, obsedata de religie, am separat caldura(iad, foc) de frig (care ar trebui sa fie in rai pentru ca e opusul caldurii, si in rai nu simte nimic), ma jucam de a ingerasu si stateam mereu imi placea frigul. Acum nu cred ca exista leac pentru mine, ce sa caut unde sa intreb ce sa zic. Nu am trait ca un om, si asta am devenit in comparatie cu multi care se baga sa se distreze asa. Asta sunt si dzeu e vinovat, toti cei care au inventat pacaleala asta de religie, eu am avut incredere, asta am devenit eu. Stiu ce zic, nu-s eu sa neg dupa ce am scris s-o intorc, recunosc daca cumva am incurcat ceva, n-a fost intentionat. Verisoara mea facea tot felul de glume ca eram lenta, se distra aia, asa e viata mea, diferita. Prin ce trec, este opera de arta a religiei asteia, pentru ca nu-i nimeni altcineva atat de prost sa-si recunoasca greselile, sa nu minta sa nu fure, sa nu se bage peste proprietatea altcuiva. Evident ca am exagerat cu astea fiind obsedata, separam totul in lucrurile bune si cele rele. Eu eram foarte mica cand mi s-a spus religia asta, si asta era tot ce stiam, tot ce faceam, trebuia sa se potriveasca cu religia asta, asa gandeam eu si faceam. Altor copii li s-au dat jucarii si oameni reali, lucruri sa traiasca sa devina, eu religie am primit sa devin asa. In toamna anului trecut, am aflat ca aceasta religie este o farsa, cine a facut-o cum si de ce. Rusinea tot pe mine este, ca-s in halul asta, si e numai din cauza lor. Da era totul in capul meu. Tot ce misca, era dat de dzeu. Acum nu-mi pot repara greseala asta imensa de a trai in asemenea hal sub acest "dzeu". Acum realizez de ce nu m-a ajutat niciodata si de ce nu am lucruri bune in viata, ca nu-i nimeni atat de fraier sa se supuna orbit d dzeu, ei sunt orbiti de bunuri materiale. Acum diferenta este ca eu n-am inecat nici o fata ca sa merit atentia unui baiat, iar dzeu nu o va rezolva pe cea care face. (Probabil incurc eu acum, poate asta s-a intamplat in primavara intr-un fel, dar eu vad altceva, vedeam 2 copii care devenisera foarte emotional afectati de spatiul virtual, m-am bagat sa joc rol de "mama" si m-am pricopsit cu baiatul ei, apoi am mancat bataie ca era baiatul ei, dupa ce a mintit ca "o va bate pe ea", au ramas prieteni ma bateau amandoi. Am abandonat contul, s-au tinut dupa mine, am abandonat site. si de fiecare data cand ii vedeam "impreuna" ma uitam la "viata mea goala" si ma comparam cu fata aia, ce e ea si eu nu sunt, acum sa-l ia nb oricine ar fi fost ala, dar tot m-am suparat rau, m-am simtit batjocorita ca si cum se juca de a certatii 2 oameni casatoriti, care ma bateau pe mine, ca as fi facut eu ceva care i-a deranjat. Si eu credeam ca-s 2 copilasi virtuali care erau afectati de stat in fata calculatorului, eu ma stiam pe mine, asa sunt eu, nu stiu cu cine am de a face pe internet. si mai am de plans ca"ea" are sot sa-si bata joc de mine cu el asa, si eu a trebuit sa o patesc. nici nu vreau sa stiu daca aia era bianca cu tamilu, dar am aflat ca era tamilul mi-a confirmat ca el era. a zis el contul, si imediat a interactionat cu mine) Si vorbea cu o fata la telefon, urla ca nu vroia sa vina aici, a intrebat-o ce face, (pe difuzor) aia i-a spus exact ce faceam eu cum faceam eu, ca si cum ea ar fi facut, si am simtit ca-s o fantoma, ca altcineva traieste viata mea. S-au intamplat multe dina stea, care m-au facut sa cred ca eu cu el suntem legati spiritual, daca el are alta fata eu traiesc viata ei. Nu aveam um sa ma vada in casa, era la vecinul meu, suntem inghesuiti casele. De cand eram mica am observat senzatii ciudate, ca aveam chef sa fac cate ceva sau nu aveam chef de ceea ce trebuia sa fac, cand s-a apropiat tamilu asta de mine, am observat cum alte fete erau "eu". E ciudat, stiu ca e de necrezut, asa ma sperie de multi ani cu fetele lui, traieste cu ea, si eu "sufar" ca a ales sa fie cu ea. E ca si cum as fi o reflectie a lor, cand face ea ceva simt nevoia, si apoi ma speriu sa vad ca ea face asta, si mai tarziu apare el ca sa descopar ca e fata lui. Cu fetele lui s-a intamplat asta, vine dinauntru si ma controleaza, apoi apare "Ea in calea mea" si toate au fantoma aia(tamilu), si eu pier in reflectia ei. Mi-a facut-o iar in primavara, cum mi-o tot face de atatia ani. A fost asa ciudat, aveam un vis un plan, viata nu as putea zice ca aveam, voiam sa fac ceva, si apoi a aaprut fata facand si i-a venit fantoma. Si mereu cand il vedeam, aveam impresia ca e un barbat cu vreo 10 ani mai mare la cum arata. Ma ofticam, si nu mi-am dat seama ca era acelasi, credeam ca-s straini nu le dadeam atentie, dar dupa ani a venit la mine sa confirme, mi-a "povestit" intamplarile. Ca si cum eu nu pot fi, ca e altcineva. Ciudat cand se comporta asa. Atunci nu e cum arat eu, atunci el n-a vrut sa respecte viata mea, si a adus o fata "mai buna" care el a ales-o si a pus-o in "Calea mea". E mai buna se simte mai bine, pe mine ma face sa ma simt prost. Chiar ma simt prost si in plus, plus felul care mi se vorbeste. A fost alegerea lor sa ma faca sa ma simt asa decat sa imi spuna. Am spatele "rupt, piciorul rupt, nu pot schimba asta acum, asta au facut din mine, puteau sa imi spuna ca nu stiam cum tineam spatele atunci, dar au preferat sa rada cu "fetele" sa-mi arate asta. Si eu nu stiam ce se intampla, am ramas cocosata de suparare, ca a lui arata asa si eu n-am voie sa fiu ea, ca sunt pedepsita ca as fi incercat sa "ma bag" unde e locul facut pentru ea. Puteea sa ma inteleaga sa ma ajute enorm cu informatia, dar a preferat sa imi fie dusman in calea mea spre libertate. Eu nu stiam, nu-mi permiteam sa stiu multe, mi-a facut mama in vara o pzoa cand am fost la testele de trecere(nu mai stiu cum le zice), atunci am vazut in ce hal aratam in banca. Nu mi-a spus nimeni nimic, de obicei se comporta urat. Am fost inalta in scoala generala, cea mai inalta, am crescut repede, si a ramas obisnuinta, ca ma aplecam dupa banca. Totul era dzeu pentru mine, oamenii se comportau urat si am ramas asa sa ma gandesc la asta. Da evident ca incerc sa fac altceva, sa fac ceva, si se baga sa mi-o faca, sa imi arate mie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Trebuie sa iei masuri, atat timp cat nu iei masuri, nu se va rezolvat nimic, degeaba te victimizezi, daca vrei, se poate! Daca vrei sa nu mai ai treaba cu alea, cu iubitul si altele, merge, nu te mai int ce vorbesc, de zic, ii ignori si iti vezi de treaba ta, dar si tu pui botu.
Dzeu nu te-a dezamagit, ca el nu exista, se stie asta, deci scoate din cap asta.
Personalitatea ta, comportamentul, anturajul, astea te-au adus aici.
Ai o afinitate la nenorociti si nenorocite, te lasi in acel anturaj si nu iesi din el, insa in acelasi timp nu iti convine, pai nu merge asa.
Lasa-l sa se duca cu altele, ce treaba ai tu? Lasa-l sa vb, lasa-le sa vb ce vor, ce treaba ai tu?
Dar si tie iti place...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu am incercat sa iau "masura" cum zici tu, dar am devenit victima celui pe care ma bazam. Deci victima ma cam fac ei. Iar mie imi ramane doar sa-mi accept "nivelul".
Mi le aduce mie si pune in locu meu. Vine dupa mine si sta cu persoanele din juru meu, si atunci eu nu ma pot intelege cu nimeni ca toata lumea vrea pe el si ma uraste pe mine. Asta e problema, daca asta nu ma lasa sa am o viata sa-mi fac salariu familie etc, eu doar ma uit la el cum poate avea peste mine.
Da ai dreptate ca ma ia valu, si e vina mea ca exagerez, cand fac ceva, si cineva imi da atentie ma apuca sa "deraiez". Si atunci sunt inteleasa gresit si batjocorita, iar mie imi ramane doar sa accept aceste lucruri care se spun despre mine, ca nu-i pot "bate" la asta. Ma duc itnr-un loc sa fac ceva, si vine fata peste mine, si apoi se tavalesc acolo in "poarta mea" iar eu trebuie sa-i astept ca sa pot sa trec, si apoi trebuie sa ma oftic, ca iar asta iar face a lui asa.
Da, nu vreau sa fiu ca ei sa fac altora, daca nu ma lasa sa ma asez pe scaun ca sare in fata mea sa-mi ia locul cand eu ma duc in acea directie, ma duc altundeva si o face iar.
Deci imi este o frica, cand fac ceva, sare pe mine. Si sunt unii dusi cu pluta care se baga cu mine in seama, numai ca sa mi-o arate pe "fata aia", sunt distrasi de ea si se leaga de mine sa vorbeasca de ea, si chiar nu are legatura cu mine, si atunci ma inec ca a trebuit sa-mi zica mie asemenea ciudatenie. As fi preferat sa fiu eu vazuta, nu sa se bage in seama aiurea. Daca nu vrea sa ma vada, sa stea la ea, sa nu ma deranjeze aiurea. Ca eu nu sunt in actiunile ei. Nu-s eu vinovata pentru ce zice si face altcineva, nu ma consider. Prblema e reala, este un personaj real care se baga peste mine. Si faza este, ca acasa, parintii mei urlau la mine cum trebuia sa urlu eu la ei, dar eu n-am vrut sa fiu "ca parintii mei" sa le fac alora, si a fost libertatea lor de a insista cu acest comportament. Si cum sa ma simt eu ce sa fac eu, cand dintr-o parte imi face ceva urat, din partea cealalta eu sunt certata. Si nu ma "alina" nici nu ma "sustine" sa ignor acel personaj, ci ma simt de parca eu as fi cea care face ceva urat, si atunci eu sunt obligata de aceasta "senzatie de regret" sa las ceea ce fac, ca sa nu mai deranjez. Se cearta cu mine, eu gata abandonez in rusine, ce bot am pus eu? Si nici macar nu eram eu cea vinovata de gandurile lor, visau la altcineva, urland la mine, si apoi am avut de aflat despre cine era vorba.
Da si apoi a2a zi gasesc scris pe scaun "sunati la nr d telefon pentru xxx" si nu ma mai asez niciodata acolo. De obicei stateam acolo, pana cand a trebuit sa ma feresc ca se tavaleau un negru cu una, si ce trista viata mea, ca aia era cu "iubitul" acolo si eu cu "colega" (mama/tata etc),. Da l-am ignorat nu-l cunosteam, asa am inceput sa-l recunosc, "indianu ala" "uite iar indianu asta iar face asa cu fata lui". Nu ma mai amuza deloc, ma intristeaza enorm acum, vad ce viata urata am. Da la inceput radeam de ei, nu-l recunosteam si ma amuza cand faceau asa prin "calea mea". Apoi a confirmat ca el era, si continua sa faca asta.
(Uite imi cer scuze ca am inceput sa ma vait pe acest site, nu dorm prea bine de ceva zile, cand ma trezesc mai fac asa apoi incerc sa fac altceva si mai trece. Nu ca si cum as dormi bine vreodata, dar nu planuiam sa scriu pe aici astea, planuiam sa fac altceva nou sa ma distrag)

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu, nu ai gasit oamenii potriviti, ca daca venea ala sau alea la mine de ex, ii dadeam dracu, nu conta, si discutam cu tine mai departe sau ce faceam. Nu ma int ce ziceau de tine sau nu ziceau!
Ai gasit oameni ca si astia care se baga, care se regaseau in astia si normal ca se intelegeau.

Daca niste oameni te plac pe tine ca om in primul rand, nu cont ce zic si ce fac aia.
Asa ca aia este. Nu te tine nimeni sa nu ai munca si salariu daca ai o pregatire! Pe patroni, firme nu le int ce zic astia, ii int sa faci treaba.
Familie la fel, daca cineva te place, nu cont ca zic astia de se baga, li se da vant imediat.
Dar ingrijeste-te sa arati bine, gaseste o munca buna, daca nu si pregatire, pregateste-te sau ia o munca pe care o poti face, si aia este!

Ce zici tu nu este o scuza sincer, ceva nu e in ordine nici cu tine. Tragi la oameni de slaba calitate cumva chiar fara sa iti dai seama.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da imi plang de mila cand cineva se leaga sa vorbeasca aiurea la mine, am de urlat la dzeu ca trebuie sa fiu "hartuita" in asemenea hal de asemeena "caini". Linistea nu mi-o permit, nu mi-am permis-o in viata mea, nu am ales eu de cine sa fiu "inconjurata". N-am stiut unde sa-mi caut altfel de oameni, m-au ales de trofeu cand cei care i-am vrut, nu au vrut sa ma aleaga pe mine. N-a fost alegerea mea sa fiu hartuita de adolescenti sa se dea la mine cand trec de varsta de 20 de ani, n-a fost alegerea mea sa-mi pierd adolescenta in depresie visand la imaginari, as fi vrut si eu real, dar viata mea nu era sa stau intre cei de varsta mea ca nu m-au vrut pe mine, ca trebuie sa astept sa ma vrea adolescentii la batrenete. Asta nu rezolva nici o rugaciune si nu accept sa fiu intre dusmani batuta hartuita, o sa continui sa ma plang la drepturile omului si biserica de fiecare data cand se mai ia cineva de mine. Ca numai mie imi este mila de mine, numai eu simt mila, eu am ales sa simt mila, cand altii au ales sa se prefaca sa se joace de a suferinzi cu mine.
Da exact cand imi cauzezi trauma nu mai pot interactiona cu nimeni din cauza ta, eu raman in puscarie, nu ajungi tu acolo, tu te kci pe tine de ras ce soarta mi-ai dat. Du-te tu la psiholog voi toti sa va rezolve comportamentul asta cainesc.

Răspunde

Raportează

Evaluează