Eu am invatat la 6-7 ani sa inot invatata de tatal meu si nu a fost deloc greu mai ales pentru ca nu imi era frica. Poti merge la un bazin cu un profesor sau cu cineva care stie sa inoate si sa stii daca nu iti e frica inveti in cateva ore stii deja sa inoti. Eu am invatat cand eram in Bulgaria in piscina hotelului deci nu a fost nimic greu. bye, si sper ca te-am ajutat!
Am invatat la vreo 9 ani si stiu destul de bine(Desigur, nu ma avant dupa geamanduri )
Poti invata la orice varsta sa inoti.
Poti merge la un bazin sau strand si iei lectii de inot sau cu un prieten care se pricepe(dar e mai bine la cursuri)
Nu e târziu. Ca să absolvi o academie militară în USA, dai examen de înot. Pe cei care au 22 de ani și nu știu să înoate, îi aruncă în apă. Unii nu reușesc să mai iasă, dar asta e.
Am invatat de la 5 ani, desi nu faceam de performanta.M-am lasat pe la 10 ani, dar stiu sa inot si acum.
Daca iti iei antrenor, va fi mai bine.
Ma descurc cu inotatul, am facut cateva luni de inot, la inceput dadeam doar din maini si picioare caineste sau dadeam repede din ele cat sa nu ma duc la fund, treptat am invatat sa fac pluta, scufundari, sa 'calc' apa si sa inot pe distante mai mari, nu prea am rezistenta si obosesc, daca ma opresc din a da din membre iau ca lumea apa in gura pana dau iar rapid sa ies de acolo, prima oara cand am invatat a fost cu forta, pur si simplu eram aruncat in apa ca sa imi inving teama, la cursurile de inot imi era frica de trambuline, fugeam ca dracu de tamaie de ele, ma prindea instructorul si nu ma lasa pana nu saream si eu, nu ma punea ca omul sa sar la d-alea mici ci direct in bazin de 2 m zicand ca stiu sa inot.
Nu e deloc tarziu, inotul il inveti oricand.
Da, cam foarte bine, cu toată modestia. Nu mai știu exact la ce vârstă, acum foarte mult timp, poate pe la 7-8.Nu este târziu, dar recomand să iei cursuri de înot, sau din proprie experiență, dacă știi vreun înotător profesionist, ceva. Să nu îți fie frică, sau mă rog, să fii convinsă că toată teama și gurile de apă pe care le vei lua vor avea rezultate pozitive. Eu am avut o experiență destul de horror cu învățatul să înot, mă temeam pentru viața mea la propriu, și hotărâsem la un moment dat că mai bine nu învaț. Dar toate astea au avut drept rezultat o învățare foarte rapidă, pentru că de, nu am avut prea mult timp la dispoziție, omul nu era liber mereu. După ce am reușit să nu mă mai scufund a fost totul lejer, au urmat finețurile, perfecționările și niște scheme pentru a ieși în evidență la mare, sau în orice apă.
Go for it. Înotul e poate cel mai frumos sport-distracție, merită.
Am învățat pe la vreo 8 sau 9 ani să înnot câinește, doar dădeam din mâini și din picioare ca să nu mă scufund însă nu mi-a fost frică nici-o dată de apă. Ceva mai târziu am practicat înnotul de performanță pentru vreo 5 ani și atunci m-am perfecționat în toate cele patru stiluri de înnot. Preferatele mele erau spatele și brasul. Ce vremuri, chiar m-aș mai duce dacă aș avea timp și bani, doar ca să-mi reamintesc de vremurile bune. Înnotul merită practicat, e un sport care îți dezvoltă absolut toți mușchii din corp și îți dezvoltă o rezistență la efort de invidiat. Și acum îmi aduc aminte că, chiar când am început să înțeleg cum stă treaba cu înnotul de performanță, îmi era greu să înnot o lungime de bazin, adică 50 m, simțeam că îmi explodează plămânii până ajungeam la capăt. Cu timpul însă a început să mi se pară floare la ureche, am ajuns la un momentdat să fac și 12, 13 km în înnot pe zi.
Eva1997 întreabă: